VIDEO INTERVIU Pericolul MAGA pentru România. „Vom fi mai divizaţi, mai slabi, mai singuri”

Agenda politică de tip MAGA poate favoriza interesele Rusiei în România, avertizează experta în securitate Oana Popescu Zamfir, într-un interviu pentru publicul HotNews. Ea explică de ce apropierea de acest curent politic ar putea diviza societatea, slăbi instituțiile și reduce influența României în Uniunea Europeană.

România a rămas un partener loial pentru Occident, dar fără capacitatea de a influența deciziile și fără o strategie proprie clară, spune Oana Popescu Zamfir. În opinia sa, România trebuie să își clarifice poziția într-un moment în care relația dintre Statele Unite și Uniunea Europeană devine tot mai complicată.

• Oana Popescu Zamfir este expertă în securitate și relații internaționale, conduce think-tank-ul GlobalFocus Center, a fost secretar de stat în Ministerul Apărării, unde s-a ocupat de politica de apărare, iar anterior, jurnalistă de politică externă.
• Interviul a fost înregistrat înaintea atacului americano-israelian asupra Iranului.

„Există îndoieli cu privire la cât de vulnerabilă e România”

HotNews.ro: Cum e prezentată în acest moment, din punctul dumneavoastră de vedere, România pe scena internațională? Cum aţi descrie România dacă aţi privi-o din alt colţ al lumii?
Oana Popescu Zamfir: Mă tem că, dacă m-aș uita la România din afara spațiului euroatlantic, s-ar ști destul de puține lucruri. În general, bune. România nu are o reputație negativă cam pe nicăieri, iar asta e o bază foarte bună de pornire. În afara spaţiului euroatlantic, se cunoaște câte ceva despre România, mai degrabă, prin prisma relațiilor construite acum niște zeci de ani.

În rest, cred că se știu liniile foarte mari: România are o relație cu Statele Unite pe care o prioritizează, este stat membru UE, deci e un stat destul de stabil, previzibil, care se bucură de condițiile economice și democratice furnizate de Uniunea Europeană. În Europa, cred că suntem cunoscuți ca un partener loial, care de-a lungul timpului a avut cam aceleași interese și orientări în politica externă.

Cred că în același timp, însă, lucrurile astea sunt insuficiente pentru un profil influent. Sunt foarte bune pentru un profil de partener de încredere, care poate executa bine o linie comună. Nu sunt suficiente pentru un partener cu ambiții de stabilire a agendei, nici măcar în regiune. Și cred că, prin raport cu această bază de la care pornim, în ultimul an, după alegerile prezidențiale cu atât mai mult, există şi îndoieli cu privire la cât de vulnerabilă este România.

Or, dacă ajungi în momente atât de tulburi, atât pentru Europa cât și pentru regiune, să nu știe partenerii despre tine în ce măsură ești capabil să contribui la proiectul comun, în ce măsură poți să contribui la securitate regională și stabilitate, asta îți diminuează foarte mult din influență. Pentru că partenerii nu vor mai fi doritori să te țină aproape, neştiind dacă pot să aibă încredere în tine sau mai mult îi încurci. Sper să nu ajungem acolo pentru că mi se pare că dăm semne că ne îndreptăm către acea linie.

Care este avantajul României în relaţiile externe

– Care e moneda de schimb pe care o are România? Ce punem noi pe masă, în afară de geografie?
– În mare măsură, geografia. Şi avem norocul că asta ne ține pe o linie de interes pentru parteneri, pentru că în momentul de față a crescut valoarea noastră ca stat vecin cu Ucraina și vecin cu zona de conflict din regiunea Mării Negre.

Indiferent ce facem, vom avea un avantaj şi vom rămâne interesanţi cât timp rămânem mai stabili decât Ungaria și Slovacia, mai capabili decât Bulgaria, mai membri UE și NATO decât țări ca Georgia, Moldova, chiar Turcia, care nu e membru UE. Partenerii vor avea nevoie de noi și ne vor cultiva cu condiția să nu avem derapaje grave. Dar asta nu ne oferă foarte mult.

România mai pune pe masă disponibilitatea de a sprijini într-un mod mai degrabă pasiv Ucraina și eforturile de reconstrucție și de război. Mai e important faptul că suntem mult mai autonomi din punct de vedere energetic decât multe alte țări din Europa și vom fi și exportatori, dacă avem noroc să meargă fără probleme majore platforma Neptune Deep.

Şi mai cred că punem pe masă o experiență semnificativă în materie de cooperare pentru securitate. Avem experiență în interoperabilitatea cu partenerii și suntem foarte buni. Nu avem o armată foarte bine înzestată, nu avem capabilități suficiente, dar ne facem treaba foarte cu ce avem.

Mai avem o economie care în continuare poate să crească. Inclusiv din punct de vedere social și politic, chiar dacă traversăm acum un moment mai dificil, societatea românească nu a fost tradițional radicală, nu a manifestat o susținere față de curente autocratice și am avut capacitatea de a asigura consensul politic intern pe chestiunile de bază, indiferent cât de acută a fost ciocnirea între forțe politice. Și toate lucrurile astea le putem folosi în continuare.

Ce avem de oferit pentru SUA

– Spuneţi că avem o atitudine pasivă. Ce ar însemna să avem inițiativă?
– Deplasarea de la această postură pasivă pe care o avem, unde suntem binevoitori și avem potențial pe care îl punem la dispoziție dacă cineva ne ține de mânuță ca pe un partener junior, la o poziționare activă ar însemna în primul rând să ne identificăm cu claritate obiectivele.

Obiectivele nu mai pot să fie doar stabilitate regională, doar o integrare mai bună cu Uniunea Europeană și NATO. Într-un context atât de schimbător, cred că România trebuie, prin decidenții ei, să decidă că vrem neapărat să contribuim la configurarea mediului european și euroatlantic și regional așa încât să corespundă cu interesele noastre.

Și pentru asta ar trebui să ni le identificăm! De pildă, ar trebui să fim printre cei care contribuie la solidificarea relației transatlantice, în ciuda tensiunilor și problemelor reciproce.

– Suntem noi siguri de relaţia transatlantică?
– Mi se pare defetistă poziționarea în care suntem atât de nesiguri pe noi. Hai să nu ne mai întrebăm dacă stăm bine, dacă stăm rău, cum anume să facem să construim încrederea. Încrederea se construiește făcând lucruri. Dacă partenerii vor vedea că ne consolidăm acele avantaje competitive pe care le putem oferi, vor avea nevoie de ele și vor aprecia acest lucru în mod pragmatic.

Deci, până să ieșim din corzi în relație cu Washington, ar trebui, dincolo de demersurile diplomatice, informale, ar trebui să ne uităm exact la ce avem de oferit. Sprijinim în momentul de față Statele Unite să își aducă gazul natural lichefiat, în Europa, să devină un furnizor alternativ față de Rusia, lucru care este foarte valoros pentru toate părțile. La fel și cu exploatarea Neptune Deep.

La fel cu faptul că găzduim elemente militare americane. Lucrul ăsta este important și pentru SUA, și pentru Europa.

„România nu s-a dezvoltat prin ea însăşi”

– Cum ar trebui să ne definim poziţia în UE?
– Ar trebui să fie cât mai aproape de nucleul european, tocmai pentru că România, de-a lungul timpului, nu s-a dezvoltat prin ea însăşi. Nu ne-am dezvoltat prin capacitatea noastră autonomă de inițiativă, de dezvoltare, cum o face Polonia, de pildă. Polonezii îşi propun să atingă anumite ținte, cu sau fără SUA, cu sau fără Uniunea Europeană, cu sau fără război la graniță. România ar trebui să facă același lucru.

Dar asta presupune costuri, pentru că în momentul de față încă nu suntem convergenți cu acest nucleu dur pe o serie de chestiuni, inclusiv de natură economică, financiară, sistemică. Aderarea României la zona euro, de pildă, ar presupune voința politică de a renunța la acest sistem feudal de distribuire a bugetului național prin rețelele de interese și influență de partid către apropiați.

Ar trebui să vrem să construim relații cât mai puternice cu vecinii. În primul rând cu Ucraina, în al doilea rând cu Turcia. Cu Ucraina, pentru că avem de gestionat împreună situația de securitate regională. Cu Turcia, pentru că nimeni nu se va implica la Marea Neagră mai mult decât o face acum dacă statele regionale nu vor fi cele care să conducă această șarjă. Iar Turcia este principalul aliat cu care putem lucra în sensul ăsta. Nu mai vorbesc de Moldova.

„Americanii fiind ocupaţi, pentru Rusia e un moment bun…”

– Care este acum prioritatea SUA?
– Scenariul pentru care, în momentul de față, se pregătesc NATO și Statele Unite este acela al unei escaladări cu China, cel mai probabil pornită de China printr-o blocadă economică sau comercială impusă Taiwanului, cu scopul anexării. Scenariul mai pesimist este al unei invazii chinezești. În acest caz, Statele Unite ar fi cele care ar putea să răspundă. Este și interesul lor să contracareze o poziționare a Chinei, care să refuze oricărui alt actor, inclusiv Statele Unite, accesul în zona Indo-Pacifică.

Astfel, cu Statele Unite mobilizate cu majoritatea capabilităților pe acel front, Europa cel mai probabil s-ar confrunta cu un front secundar deschis de Rusia, poate în coordonare cu China, poate pur și simplu pentru că, fiind americanii ocupați, e un moment foarte bun să-și mai avanseze din interese aici în Europa. Ar putea fi şi un front eventual deschis de Iran în Orientul Mijlociu în același fel.

Toată pregătirea, înzestarea militară a Statelor Unite, construcția de nave, înzestarea Europei, pleacă de la acest calcul: cu ce anume ar trebui SUA să sprijine Europa, logistic, umanitar și ce am avea noi de făcut aici pentru a ne putea confrunta cu o Rusia din nou agresivă.

– Şi ce-am avea noi de făcut?
– În tot acest peisaj, România ar trebui să-și facă propriul calcul. Noi ce am avea de oferit? Baza de la Mihail Kogălniceanu, de exemplu, sprijin umanitar pe care l-am mai acordat cu succes. O bază logistică de reaprovizionare, de susținere a operațiunilor. Experiența noastră atât la nivel de scafandri și operațiuni, cât și de intelligence. Toate lucrurile astea ar trebui să fie foarte clare pe o listă care să coordoneze și dezvoltarea noastră în materie de capabilități și antrenament. Dacă ne profilăm că având aceste atuuri, în relație cu Statele Unite și cu partenerii mari, cu Marea Britanie, cu Franța, Germania, cu Uniunea Europeană în ansamblul ei, dar și, iată, cu Japonia, cu Coreea de Sud, cu Australia, doar așa putem la rândul nostru să emitem niște pretenții.

Pentru că, în scenariul pe care îl descriu, România ar avea un interes primordial, anume Statele Unite şi Uniunea Europeană să nu uite de regiunea noastră, în acest proces de mutare a capabilităților și a atenției pe China și pe frontul nordic, inclusiv nordul Europei, unde probabil că s-ar derula atât o serie de operațiuni. Ar trebuie să le putem spune: nu uitați că Rusia poate să se folosească de această ocazie pentru a folosi Marea Neagră ca un călcâi al lui Achille. Deci, rămâneți ancorați și aici și haideți să dezvoltăm împreună.

Dacă România vrea ca partenerii ei să aibă la momentul ăla capabilitățile să o sprijine în a face față unei potențiale agresiuni, atunci și noi trebuie, de acum, când prezentăm Marea Neagră aliaților, să nu o prezentăm doar ca o regiune semnificativă din punct de vedere al securității pentru Europa, pentru că ea continua să rămână totuși de importanță secundară. Ar trebui să putem argumenta de ce Marea Neagră devine foarte importantă în momentul în care se blochează comerțul global, de pildă. Deci prezentându-le partenerilor o oferă de contribuție la interesele lor globale, nu solicitându-le ajutorul.

Deci asta mi se pare că asta ar marca pentru România un salt de la această poziție modestă, în care ne interesează strict curtea noastră mărginită la Republica Moldova şi Marea Neagră.

România, în mijlocul disputei UE – SUA

– Ce vrem noi de la SUA?
– Vrem să întărim relațiile cu noua administrație americană, care se întâmplă să fie de orientare MAGA. Asta nu ar trebui să însemne că vrem să întărim relațiile cu MAGA. Relațiile internaționale sunt inevitabil oportuniste până la un anumit punct. Punctul ăla e foarte important să ți-l stabilești.

România are nevoie de canale de comunicare directă cu Donald Trump. Mai ales în momentul în care vedem că acolo puterea este din ce în ce mai centralizată, că există foarte multă autoritate a președintelui, este obligatoriu, dacă avem un parteneriat strategic, să avem canale de comunicare directă. Mai ales în contextul în care SUA și Uniunea Europeană vor continua să aibă disputa acerbă în materie de reglementare a tehnologiilor și a platformelor de social media, de inteligență artificială, tot ce ține de noile tehnologii.

Statele Unite și administrația Trump nu se clintesc pentru că sunt în joc interesele unor dintre cele mai mari companii americane și cei mai influenți CEO-uri și fondatori pe lângă președintele Trump, inclusiv finanțatorii campaniei lui. Uniunea Europeană nu se clintește pentru că nu vrea să facă concesii în privința valorilor și libertăților cetățenești și a impactului social pe care o lipsă de reglementare l-ar putea avea și asupra democrației.

Acest conflict va continua iar România riscă să fie adusă ca exemplu în această dezbatere de către Statele Unite, tocmai pentru că am avut povestea cu alegerile prezidențiale. Iar asta ne face cel mai vizibil caz și cel mai ușor de interpretat, în cheie politică, drept imixtiunea Uniunii Europene în alegerile dintr-un stat membru. Ca să evităm să fim mereu în corzi în timp ce noi vrem să avem relații constructive, avem nevoie de aceste canale de comunicare.

„Mai divizaţi, mai slabi, mai singuri”

– Ce ar însemna dacă România dă semne de aliniere la ideologia MAGA?
– Riscă să potențeze și agenda Rusiei în România. Tocmai de asta, cred că este misiunea președintelui să se asigure că România introduce fermitate inclusiv în abordarea internă. Agenda MAGA nu se suprapune total cu agenda Rusiei, pentru că America rămâne partener cheie de securitate pentru Europa. Însă există o suprapunere la nivel de efecte.

Probabil că Donald Trump admiră eficiența care vine din centralizarea puterii, capacitatea unei puteri de a își atinge obiectivele. Prin raport cu Uniunea Europeană, care este văzută de americani ca un animal greoi, care nu se mișcă eficient, care nu e capabil să livreze suficient din ce își doreşte SUA.

Aşadar, există această convergență de înțelegere a lumii, dar asta nu se traduce într-o convergență de interese. Și atunci, în momentul în care vorbim la nivel global de relație între SUA și Rusia, în același timp în care poate exista un fel de respect reciproc, Rusia rămâne singura putere care, prin arsenalul său nuclear, poate reprezenta o amenințare existențială la adresa Statelor Unite. De aceea, Statele Unite continuă să conștientizeze cât de important este flancul estic al NATO și consolidarea lui.

Însă, în timp ce avem această convergență de interese securitare, la nivel politic, la Washington, poate exista convingerea că lumea trebuie să se reașeze pe niște valori curentul MAGA, să le zicem suveraniste. Valori tradiţionale care presupun întoarcerea la mai puţină diversitate, similar cu ceea ce reproşează propaganda rusă Uniunii Europene. Pentru România, asta înseamnă că în timp ce pe un culoar consolidăm cooperarea pentru securitate, pe culoarul politic trebuie să avem foarte multă grijă să nu preluăm același discurs și aceleași valori ale administrației de la Washington.

– Păi, dacă cele două seturi de valori par aşa diferite, cum le putem însuşi pe ambele?
– În primul rând, prin a nu hrăni curentul suveranist intern. Pentru că, într-adevăr, agenda Rusiei în România este antieuropeană, de subminare a integrării mai strânse a României cu partenerii europeni și euroatlantici, de divizare internă în plan social, de polarizare, de paralizare a instituțiilor și a capacității de decizie la nivel politic.

Or, dacă România, în dorința de a îmbuna Washington-ul, în loc să își consolideze din ce în ce mai mult atuurile, adică acelea pe zona de cooperare pentru securitate, va recita retorica MAGA doar ca să dea bine în poză, dacă va cultiva oameni problematici în relaţiile bilaterale, dacă va face concesii care să sporească corupţia, să paralizeze instituţiile, dacă ne va fi frică să ne apropiem mai mult de europeni, toate lucrurile astea vor avansa agenda Rusiei în România. Pentru că vom fi mai divizați, vom fi mai slabi, mai singuri, nu știu dacă vom putea conta 100% pe partenerul american, având în vedere că vedem că relația a devenit mai complexă, mai puțin previzibilă decât până acum.

Asta este ceea ce ar trebui să facă România. Să meargă cu toate motoarele înainte către nucleul dure european, în același timp în care să tureze toate motoarele, mai ales pe zona unde există cooperare concretă cu Statele Unite.