​VIDEO INTERVIU Povestea românului care a fondat cel mai mare grup pro-vaccinare de pe internet: Toți avem o responsabilitate pentru cei din jur. Am văzut un vânzător de ulei de șarpe, un pseudo-tratament, care are propria emisiune tv

​Cea mai gravă epidemie de rujeolă din Europa – 64 de decese și peste 17.000 de îmbolnăviri, una dintre cele mai puternice mișcări anti-vaccin de pe continent, mituri despre sănătate care circulă liber pe internet, dar și în emisiunile tv – precum vindecători cu palmele, uleiul de șarpe sau miraculosul curățitor de colon vindecă orice boală. „Avem încă emisiuni despre horoscop. În fiecare dimineață ni se spune horoscopul, când se știe încă de la anul 1.800 că horoscopul are zero influență asupra vieții pe pământ”, spune, într-un interviu pentru HotNews.ro, Ovidiu Covaciu, românul care luptă împotriva miturilor legate de sănătate și care a fondat cel mai mare grup pro-vaccinare de pe internet, „nu doar din România”.

Interviu cu Ovidiu Covaciu, partea I:

Imagine: Alexandru Rădulescu

Montaj: Cătălin Voicu

În jur de 80.000 de oameni primesc sau fac astăzi astăzi schimb de informații corecte privind vaccinarea pe grupul de Facebook „Vaccinuri și Vaccinare – clarificări și sprijin pentru părinți”, fondat de Ovidiu Covaciu în 2013. Membrii grupului sunt de la medici la „oameni de pe internet”, spune fondatorul său. Dacă după primii 3 ani grupul ajunsese „la vreo 10.000 de membri”, după izbucnirea epidemiei de rujeolă, a început să crească cu cel puțin 1.000 de membri lunar, iar astăzi a ajuns la aproape 80.000 de membri.

Astăzi, după 6 ani, grupul „Vaccinuri și Vaccinare – clarificări și sprijin pentru părinți” a ajutat părinți care nu credeau inițial în vaccinare să își ducă copiii să recupereze toate vaccinurile.

„Rolul lui esențial este să ajute părinții din România să vaccineze, să ia decizia corectă privind vaccinarea, să oferim informație conform cu ghidurile, protocoalele existente la nivelul organizațiilor internaționale, să clarificăm mituri, să explicăm ce este o reacție adversă, ce nu este o reacție adversă, unde sunt asocieri reale și unde nu. În sensul ăsta, cred că grupul face un lucru bun”, explică Ovidiu Covaciu.

Interviu cu Ovidiu Covaciu, partea a II-a:

Imagine: Alexandru Rădulescu

Montaj: Cătălin Voicu

Ovidiu Covaciu nu este medic și nu lucrează în sistemul medical. Lucrează într-o companie și a venit la interviul HotNews.ro în pauza de masă, la prânz. „Legat de bucata asta, pe care sunt mai vizibil, vaccinarea”, el vede ceea ce face ca pe „o chestiune de igienă socială”. „Vreau să se înțeleagă că toți avem o responsabilitate pentru cei din jurul nostru”, subliniază el.

Ovidiu a început să facă „igienă socială” în urmă cu mulți ani. Înainte ca Facebook să devină atât de popular, Ovidiu Covaciu era omul la care se opreau mail-urile cu diverse informații pseudo-științifice pe care colegii sau cunoștințele aveau obiceiul să le forwardeze cât mai multor oameni: „Făceam asta acum mulți ani, colegii mei dădeau forward pe mail, așa cum se întâmpla peste tot, și răspundeam: ‘Nu, asta e fals’. Acel lanț, care ajunsese la mine, se oprea la mine, sper eu. Este o chestiune de igienă socială. Dacă ne dăm unii altora numai lucruri care sunt inutile, nu o să primim niciodată lucruri utile. Dacă selectezi informația care ajunge la tine și spui ‘nu vreau gunoaiele astea’, ‘gunoiul tău nu este bun, aruncă-l’, și apoi spui ‘uite de ce nu este bun, îți dau de aici, din informația mea’… „

În anul 2013, și-a dat seama că „în grupuri de părinți destul de mari era destulă propagandă anti-vaccinare. Și atunci, am spus ‘Ok, trebuie să deschid un grup pro-vaccinare.’ S-a deschis grupul pro, au venit oameni din diverse medii – medici, oameni de pe internet. Grupul s-a declarat de la început pro și a fost destul de clară separația dintre ‘acceptăm să vă informăm ce nu știți bine’ și ‘discutăm orice conspirație’. Nu, grupul a fost construit pentru a fi un loc pentru cei care au nevoie de informații, cu înțelegerea că la finalul discuției ei vor fi încurajați să vaccineze, pentru că asta este recomandarea generală pentru părinți, pentru adulți și pentru copii.”

Interviu cu Ovidiu Covaciu, partea a III-a:

Imagine: Alexandru Rădulescu

Montaj: Cătălin Voicu

Despre rolul său și responsabilitatea față de cei din jur, Ovidiu Covaciu spune că „Eu am ajuns aici doar fiind disponibil, doar având curiozitatea de a mă întreba dacă anumite lucruri pe care le văd în media sau undeva pe internet au bază în spate și de acolo e doar un exercițiu de căutat corect informație, un efort de a stabili ceea ce este real într-o masă de dezinformare. Nu e atât de dificil, dar e un efort care trebuie făcut continuu.”

Mesajul lui Ovidiu Covaciu pentru toți cei sceptici în privința vaccinării este: „Vaccinarea intră la decizia cea mai bună pentru copil, pentru că știm de 223 de ani că vaccinarea salvează vieți. În mod normal, ar fi suficient, dacă acei părinți nu ar fi vulnerabili la propagandă și manipulare și nu ar prinde o teamă nejustificată, dacă nu li s-ar spune că copiii pot face anumite boli grave, dar care de fapt nu sunt asociate cu vaccinarea. Vaccinarea este baza științei, este baza științei medicale – este disponibilă umanității dinainte de a putea numi medicina ca disciplină științifică.”

Care este povestea grupului de Facebook „Vaccinuri și Vaccinare”?

Ovidiu Covaciu: Grupul a apărut ca reacție la ce am văzut atunci ca o propagandă destul de puternică a mișcării antivaccinare în grupuri de părinți de pe Facebook. Facebook a devenit un loc unde părinții se adună pentru a schimba păreri despre diverse lucruri și, evident, vaccinarea este unul dintre acele subiecte. Iar în grupuri de părinți destul de mari la momentul 2013 era destulă propagandă anti-vaccinare. Și atunci, am spus „Ok, trebuie să deschid un grup pro-vaccinare.” S-a deschis grupul pro, au venit oameni din diverse medii – medici, oameni de pe internet.

Grupul s-a declarat de la început pro și a fost destul de clară separația dintre „acceptăm să vă informăm ce nu știți bine” și „discutăm orice conspirație”. Nu, grupul a fost construit pentru a fi un loc pentru cei care au nevoie de informații, cu înțelegerea că la finalul discuției ei vor fi încurajați să vaccineze, pentru că asta este recomandarea generală pentru părinți, pentru adulți și pentru copii. Grupul a crescut destul de încet, cred că a ajuns undeva la vreo 10.000 de membri în 2016, după care a început epidemia de rujeolă și atunci creștem cam cu 1.000 de membri pe lună. Mai sunt și oameni care pleacă după ce au aflat ce îi interesează. Am ajuns acum la 76.000 de membri. Este în prezent cel mai mare grup pro-vaccinare de pe internet, nu doar din România.

Rolul lui esențial este să ajute părinții din România să vaccineze, să ia decizia corectă privind vaccinarea, să oferim informație conform cu ghidurile, protocoalele existente la nivelul organizațiilor internaționale, să clarificăm mituri, să explicăm ce este o reacție adversă, ce nu este o reacție adversă, unde sunt asocieri reale și unde nu. În sensul ăsta, cred că grupul face un lucru bun.

Ați ajutat, pe grup, părinți care au venit acolo crezând în mituri anti-vaccinare să se răzgândească?

Mi-au spus mulți părinți „aș vrea să recuperez vaccinarea copilului, acum are 3 ani și nu l-am vaccinat niciodată” și își doreau să recupereze. I-am întrebat de ce nu au vaccinat până acum și mi-au răspuns că până acum erau anti-vaccinare, iar acum au citit și au înțeles, iar până la urmă au decis să recupereze. Ăsta e principalul mod în care aflăm că am influențat pozitiv. Nu suntem neapărat singurii care influențează, dar avem un rol în a influența pozitiv informarea corectă. Când vine vorba să fi venit cineva cu o poziție clar împotrivă și să fi migrat către o poziție pro, nu îmi amintesc de o persoană individual, dar cred că sunt. Avem și medici în grup, care pot să răspundă la întrebările mai complicate. Și atunci, are un anumit rol această constanță: da, e nevoie să vaccinez; da, rujeola este o boală care poate ucide; da, bolile astea sunt grave; da, informația aceasta este considerată medical corectă și de aici și de aici, nu. Ai o credibilitate când ai mereu aceeași informație disponibilă.

De unde ar trebuie să își ia oamenii informația corectă? Pentru că foarte mulți oameni au acces la internet și la televiziune, dar atât pe internet, cât și la televiziuni, circulă foarte multe mituri pe teme de sănătate.

În cazul acesta specific al vaccinării, informațiile sunt destul de simple și singura întrebare care trebuie pusă este: există vreo țară undeva, în lume, vreo organizație profesională de medici, vreun corp super-statal, gen ONU sau OMS, care nu recomandă vaccinarea? Există cineva, undeva, care nu este o persoană individuală de pe internet, care nu recomandă vaccinarea? Iar răspunsul este nu. Prin urmare, ai cel mai mare acord la nivel global asupra unui lucru, respectiv „vaccinarea este bună, salvează vieți și nu mai mor copii dacă îi vaccinăm”. Probabil că foarte puține lucruri sunt atât de puțin controversate la nivel global, nu la nivel individual. La nivel individual sunt controverse pentru că oamenii nu știu cât de mare este acest nivel de acord global.

Când e vorba de informare, e dificil să te informezi dacă nu ai o bază de cunoștințe, uneori – minimală, adică nu trebuie să fie mai mare de clasa a VIII-a, necesară ca să poți să analizezi informația, să îți pui întrebările: „Dacă asta este adevărat, ce altceva devine fals?”; „Dacă asta este real, cât de mare este impactul în lume?” Un exemplu simplu sunt acei promotori ai energiei fără consum, free energy în engleză – generezi electricitate sau energie dintr-un proces care este mult prea simplu și ei spun că, dacă primesc suficientă finanțare, de la cine știe ce patroni generoși, vor putea să creeze energie gratuită, electricitate gratuită pentru toată planeta. Asta încalcă lucruri de bază din chimie și din fizică și tot ce știm despre cum se generează energia în fizică și poate fi efectiv eliminată ca teorie: nu există o metodă de a genera mai multă energie decât consumi, în universul în care trăim. Apoi avem pământul plat, care iarăsi se bazează pe niște idei, pe niște conspirații, neînțelegeri ale lumii așa cum este ea, și care pot fi demontate în 5 minute, dacă faci un mic efort. Sunt chestiuni care uneori par foarte simple, sau sunt ușor de crezut, pentru că par intuitiv corecte. Și aici este o luptă între tine când își urmezi intuiția, emoția, ceea ce te conduce ca emoție, și atunci când îți urmezi rațiunea.

Emoțional, pot să cred foarte multe lucruri, mai ales dacă cineva mă stârnește să cred un lucru greșit, dacă sunt încurajat să am o emoție legat de ceva anume. Când mi se spune „șocat”, „uimitor”, „spectaculos”, toate acestea creează o emoție. Iar următoarea parte a titlului îl face foarte credibil, pentru că mi-a creat o emoție și sunt deja dispus să cred. Dar, mergând înapoi și citind rațional, poate chiar textul acelui articol, care de obicei nu se potrivește cu titlul, decoperim că este spectaculos că cineva a mers la piață și i s-a făcut o poză sau descoperim că este șocant că i-a căzut mărul din plasă. Sunt lucruri banale, care nu au niciun fel de importanță. La fel se întâmplă și când e vorba de știință, în special pe medicină: se merge foarte mult pe factorul de șoc, pe această idee că medicii sunt într-o conspirație să omoare copii, să facă rău și se uită de faptul că toți sunt oameni și nimeni nu are ca scop: azi trebuie să omor 5 copii.

Care sunt cele mai nocive și cele mai „de succes” teorii anti-vacciniste care circulă pe internet?

Evident că pe vaccinare este foarte dificil pentru că există această separație între ce decizi tu să crezi pentru alții, unde ai responsabilitate, nu ai doar dreptul de a decide. Și atunci, când decizi pentru tine că nu vrei să faci un tratament – ai cancer, ești adult și ai hotarât că nu vrei, că nu vrei să iei diverse medicamente, că te simți rău, că nu vrei să apelezi la chirurgie și ești împăcat cu asta. Asta a fost decizia ta. Nimeni nu are dreptul să te ducă cu forța la tratament, ca adult. Există, însă, o altă etapă, când decidem pentru copii. Și aici este foarte, foarte dificil să faci separația între ce crezi tu că e bine și ceea ce este cu adevărat bine pentru copil. De asta există ghiduri complexe, există și legea drepturilor copilului, iar motivul pentru care părinții iau decizia este că se presupune că iau decizia cea mai bună pentru copil – nu cea mai bună conform cu ce cred ei, ci cea mai bună pentru copil.

Vaccinarea intră la decizia cea mai bună pentru copil, pentru că știm de 223 de ani că vaccinarea salvează vieți. În mod normal, ar fi suficient, dacă acei părinți nu ar fi vulnerabili la propagandă și manipulare și nu ar prinde o teamă nejustificată, dacă nu li s-ar spune că copiii pot face anumite boli grave, dar care de fapt nu sunt asociate cu vaccinarea. Vaccinarea este baza științei, este baza științei medicale – este disponibilă umanității dinainte de a putea numi medicina ca disciplină științifică. Vaccinarea este înainte de asta și totuși a reușit, în mod empiric, să se creeze ca știință, că fie fundamentul pe care construim sănătatea publică, imunologia, bacteriologia și multe alte chestiuni conexe, inclusiv genetica. Vaccinologia este baza acestor trepte ale științei, de care beneficiem astăzi.

Vorbisem de cancer: imunoterapia este noua frontieră în cancer și, în principiu, este inspirată din conceptul vaccinării. Vorbim despre o tehnică din 2015-2016, dezvoltată mai înainte, dar aplicată începând din acest deceniu, și o idee pornită în 1796. Și sunt legate, sunt același lucru. Această teamă de vaccinare este, practic, extrem de periculosă, pentru că e legată de toate celelalte.

Tot ce îți poți face ignorând medicina și afectându-te pe tine… dacă te afectezi doar pe tine, ești adult și îți asumi, nu o să mă lupt cu tine dacă înțelegi cu adevărat ce se întâmplă. Dacă nu înțelegi ce se întâmplă, dacă tu ești păcălit, atunci e o problemă. Dacă ești mințit ca să ți se vândă ceva, atunci e o problemă. Dacă ți se spune că miraculosul curățitor de colon îți va vindeca nu știu ce boli, atunci ești mințit, pentru că nu se va întâmpla asta. Și atunci, dacă ești mințit, intrăm într-o altă bucată de lege, unde este fraudă. Mai sunt conspirații și astfel de credințe variate, unde lumea este condusă de cine știe ce ordin malefic sau vor să ne omoare cu toții sau cel puțin o treime din populația globului trebuie să moară – chestiuni care nu fac decât să fie un narativ, un fel de poveste pe care o poți adăuga apoi în orice conspirație vrei tu. Vor să ne omoare pe toți, prin urmare, vaccinarea nu e bună. Vor să ne omoare pe toți, prin urmare, trebuie să bei apă cu aluminiu. Vor să ne omoare pe toți, prin urmare trebuie să mănânci doar mâncare de la magazinul meu. Poți să le adaugi în orice conspirație vrei, dacă nu știi să spui stop. E stupid, ceva nu funcționează, logica se rupe.

Ai adus vorba de părinți care decid pentru copii, chiar acum recent am citit la tine pe blog o poveste foarte frumoasă, despre cum ai găsit pe Facebook o mamă care încetase să îi mai dea copilului ei tratamentul, să îl mai ducă la tratament pentru cancer. Și ai făcut în așa fel încât acel copil să ajungă la tratament.

Și era un caz de leucemie. Pentru mine e o poveste veche, are 3 ani, nu am spus multă vreme ce s-a întâmplat. Și nu știu nici exact cât de important a fost rolul meu. Știu doar că am sunat la spitale, că am sunat la protecția copilului, am sunat la organizații care se ocupau cu îngrijirea copiilor care au astfel de boli. Și am încercat să găsesc informații suficiente ca să ajungă cineva la acel părinte. Pentru că era într-un loc vulnerabil, și nu o judec pe ea, și a fost cumva convinsă că este o idee bună să opreascpă tratamentul și să facă nimic, în esență, pentru copil.

Este foarte dificil să faci diferența: când ești tu, adult, care spui „nu mai pot să iau medicamentul ăsta, nu mai vreau, mă doare…”. Dar când spui „copilul meu nu va mai trece prin asta…” E foarte greu să faci diferența, dar, în cazul leucemiei, acel tratament, care durează 2 ani și este chinuitor, are 90% șanse de succes, 85-90%. Este foarte mult, puține tratamente au atâta succes. Dacă avem rată de promovabilitate de 90% la liceu suntem fericiți. Spre exemplu, un copil tratat în copilărie, chiar daca se chinuie, apoi este ok. Face transplant, sigur că sunt mai multe etape, nu doar chimioterapia. Și acel copil a fost adus înapoi relativ repede. S-a dus înapoi la spital și acum urmăresc din când în când să văd că e totul bine. Acum au trecut 3 ani și suntem aproape de acel cut-off: la 5 ani, se măsoară la bolnavii de cancer cât de mulți au supraviețuit. Suntem la 3 ani și după 5 ani se consideră că e ok. Se mai face încă o dată la 10 ani, dar nu știu dacă o să mai existe Facebook până atunci. Cred că am făcut un lucru bun și până acum așa se vede. Și, în același timp, sunt sigur că, dacă mama nu ar fi fost ajutată să vină înapoi la spital, acolo ar fi fost o tragedie.

Un proiect de lege care prevedea că temele și miturile despre sănătate pot fi dezbătute în emisiunile tv și radio doar în prezența unui medic a fost respins recent de Parlament. Ar fi fost utilă această lege?

Adevărul că există deja în legislația CNA ceva care spune lucruri similare – dacă vezi o emisiune în care se discută sănătate, și nu e niciun medic care să ducă discuția într-o direcție științifică, poți să raportezi acea emisiune la CNA ca emisiune construită pe principii false. Am făcut asta de câteva ori. Dar CNA-ul, fiind acum într-un blocaj instituțional, nu mai are mare putere. În esență, ce știu că voia să obțină legea era să elimine genul de discuții speculative, care sunt foarte des întâlnite în peisajul media românesc, de genul: hai să ne facem sănătoși după zodie sau cât de sănătos ești în funcție de culoarea ochilor. Chestiuni de genul ăsta, o emisiune întreagă lăbărțată.

Medicina energetică, să ne vindecăm cu șamani, și așa mai departe, toate acestea sunt disponibile în media. Am văzut un vânzător de ulei de șarpe, un pseudo-tratament, care are o emisiune proprie la o televiziune micuță, e adevărat, dar are o emisiune proprie în care spune: Tu m-ai sunat acum, mi-ai spus două lucruri despre tine, suferi de boala asta. Ia uleiul meu special și te va vindeca! Tu ce problemă ai? Te doare capul. Ia uleiul meu special și te va vindeca! Soluția este mereu aceeași. Și asta încerca să elimine acest proiect de lege, să aducă un echilibru, și nu doar în sănătate.

Avem încă emisiuni despre horoscop. În fiecare dimineața ni se spune horoscopul, când se știe încă de la 1.800 că horoscopul are zero influență asupra vieții pe pământ. Astrologia nu are nicio influență asupra vieții pe pământ, despre astronomie putem să discutăm că are o influență asupra vieții pe pământ.

Tot felul de astfel de pseudo-științe infiltrate în media pot fi cât de cât stopate sau măcar producătorul se gândește: stai așa, ce îmi zice legea? Pot să îl invit pe ăsta care are emisiuni pe Youtube în care el zice că vindecă cu palmele? Nu pot să îl invit, că e dubios. Hai să aduc un medic lângă el, care să îi spună ăluia în față: Ce spui tu e o prostie și nu există nicio bază științifică. Măcar atât, să ai un pro și contra, cu toate că mai bine faci pro.

Proiectul legii vaccinării este blocat de peste un an și jumătate în Parlament fără să ajungă la votul final. Cu ce ne-ar ajuta acest proiect, în forma în care arată el acum?

Legea vaccinării este blocată – am auzit idei diferite: parlamentarii puterii spun că este blocată din cauza faptului că nu se hotărăsc asupra formei finale și cum afectează ea părinții: să fie obligativitatea vaccinării, să fie doar informare, ce anume să fie obligatoriu și ce nu. Opoziția spune că e din cauză că puterea nu se poate decide să creeze structura în cadrul instituțiilor statului pentru a monitoriza corect vaccinarea. Adică în lege toată lumea este responsabilă: Ministerul Sănătății, Direcțiile de Sănătate Publică, inspectoratele școlare, părinții, comisiile județene, comisiile naționale, fiecare au responsabilitatea lor. Și această responsabilitate vine cu sancțiuni.

Opoziția spune că din cauza asta, și pentru că există și niște chestiuni de ordin logistic – respectiv una dintre principalele beneficii este legată de distribuția vaccinurilor către medici. În prezent, medicii se duc la DSP cu cutiuța, iau vaccinuri cât le încape în cutiuță, pun gheață desupra și pleacă înapoi la cabinet. În lege este prevăzută distribuția vaccinurilor direct către cabinetele medicilor. Vine curierul cu cutia de vaccinuri și o pune direct în frigiderul medicului. Și acel lanț de frig foarte important pentru vaccinare este păstrat, monitorizat și asigurat. Cât se monitorizează lanțul de frig când medicii vin la DSP și iau cutia cu vaccinuri, câți au termometrul potrivit pentru un astfel de control, nu știm. În momentul de față știm că până la DSP se urmează lanțul de frig, după care nu mai avem control, de fapt. Sigur, medicii știu ce trebuie să facă. Dar dacă își uită pastila de gheață acasă, când se duc o dată pe lună la DSP? Nu mai iau vaccinul? Sau îl iau și zic: lasă, asta e, ajung într-o oră? Dacă e motorizat și li se strică atunci, li se arde aparatul? Sunt lucruri pe care nu le știm, sunt niște riscuri asupra copilului în esență, asupra celui care urmează să fie vaccinat. Sigur, riscul este doar ca vaccinul să nu fie eficient, dar și ăsta este un risc. Nu e ca și cum apar reacții deosebite din cauză că a fost stricat vaccinul, ci nu mai este eficient. Și asta era o parte din ce trebuia să fie reparat.

Și exista și bucata de responsabilitate a părinților: erau responsabili să vină la medic și să discute despre vaccinare și să fie de acord cu vaccinarea, în esență. Iar dacă nu erau de acord, exista un proces de discuție cu comisiile județene, care să încerce să convingă: Uitați de ce e bine, uitați ce ar trebui să faceți. Și dacă părinții nu veneau la comisii o anumită perioadă de timp, deși erau chemați, aici era singura obligativitate, erau amendați că nu au venit la comisie. Practic, legea îi obliga pe părinți să vină să discute cu experți, și nu e nimic rău în asta. Iar la finalul acestui proces, dacă nu se agrea un calendar de vaccinare cu părintele, atunci nu era permis ca copilul să intre în colectivități. Pentru protecția în primul rând a acelui copil și în al doilea rând pentru protecția celor care sunt în colectivități și chiar nu pot fi vaccinați. Și sunt foarte mulți copii care suferă de diverse boli din cauza cărora nu pot fi vaccinați și care depind de protecția celor din jurul lor. Și atunci, dacă acei copii sunt vulnerabili, dacă părintele nu vrea să vaccineze pentru că așa a citit el pe internet, iar celălalt părinte spune „Te rog frumos, vaccinează pentru copilul meu”, ei se bat cap în cap.

Cine are dreptul la sănătate, dintre acești copii? Amândoi. Cine nu respectă dreptul la sănătate al unui copil? Primul părinte. Cine e copilul vulnerabil? Amândoi, în același timp. Deci cineva face o greșeală care trebuie îndreptată. Dacă nu se poate cu vorba bună și încetișor, atunci cu consecințe. Consecințe trebuie să existe atunci când ai de făcut o alegere. În unele cazuri, consecințele sunt grave.

Îmi plac foarte tare oamenii care în afara job-ului își găsesc timp și energie să facă încă ceva util și mi-a plăcut foarte tare povestea cu: „eu vin la interviu în pauza de masă, de fapt, eu lucrez la o bancă”.

Da, eu lucrez la o companie. Legat de bucata asta, pe care sunt mai vizibil (vaccinarea – n.red), vreau să se înțeleagă că toți avem o responsabilitate pentru cei din jurul nostru. Responsabilitatea înseamnă, în cazul vaccinării, că trebuie să îi spui prietenului tău: „Nu e bine să nu vaccinezi, vorbește cu un doctor!” E suficient. Mai înseamnă atunci când vezi pe cineva că este păcălit, când vezi că ceva este periculos și mult promovat să spui: asta e fals. Și uite de ce e fals, pentru că există aici informație pe care o poți citi. Făceam asta acum mulți ani, colegii mei dădeau forward pe mail, așa cum se întâmpla peste tot, și răspundeam: Nu, asta e fals. Acel lanț, care ajunsese la mine, se oprea la mine, sper eu. Este o chestiune de igienă socială. Dacă ne dăm unii altora numai lucruri care sunt inutile, nu o să primim niciodată lucruri utile.

Dacă selectezi informația care ajunge la tine și spui „nu vreau gunoaiele astea”, „gunoiul tău nu este bun, aruncă-l”, și apoi spui „uite de ce nu este bun, îți dau de aici, din informația mea”… Eu am ajuns aici doar fiind disponibil, doar având curiozitatea de a mă întreba dacă anumite lucruri pe care le văd în media sau undeva pe internet au bază în spate și de acolo e doar un exercițiu de căutat corect informație, un efort de a stabili ceea ce este real într-o masă de dezinformare. Nu e atât de dificil, dar e un efort care trebuie făcut continuu.

Cine este Ovidiu Covaciu

• Ovidiu Covaciu este fondatorul grupului de Facebook „Vaccinuri și Vaccinare – clarificări și sprijin pentru părinți”, care are 80.000 de membri, și al „Societății Raționaliste Române”, un ONG dedicat gândirii critice și educației științifice.

• Este autorul blogului Insula îndoielii, al cărui scop este „informarea publică, educația și fundamentarea articolelor publicate cu date științifice de calitate”. „Angajatorul meu nu este o companie farmaceutică și nu am fost niciodată plătit pentru vreun articol publicat aici”, subliniază Ovidiu Covaciu, în prezentarea de pe blogul său.

• Din anul 2010 este coproducătorul și gazda „Sceptici în România”, o emisiune tip podcast dedicată promovării gândirii critice.

• A participat ca speaker la numeroase conferințe pe tema vaccinării și la TEDx Cluj.

• Este pasionat de știință, istoria științei și de „poveștile oamenilor care au făcut prezentul posibil”. Citește de un deceniu informații medicale de la experți și cărți de popularizare a diverselor concepte ale științei, de la medicină la astronomie, de la fizică la istorie.