VIDEO Povestea clopotului cel mare care va suna in Catedrala Mantuirii Neamului, un clopot al recordurilor

Clopotul care va răsuna în Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti este unul dintre cele mai mari clopote suspendate din toate bisericile europene (cu exceptia Rusiei). Clopotul destinat Catedralei Ortodoxe din Bucureşti, de peste 25 de tone, a fost turnat în Austria, la unul din cele mai importante ateliere de profil din Europa, firma Grassmayr din Innsbruck, activă din 1599. Până în noiembrie 2016, data la care a fost turnat clopotul românesc, recordul era deţinut de Clopotul Sfântului Petru al celebrei catedrale din Koln (Germania), amplasat în anul 1922, care cântăreşte 24 de tone.

Pe 25 martie, porţile fabricii de clopote din Innsbruck au fost deschise pentru a permite vizitatorilor, veniţi nu doar din Austria, ci şi din Italia şi Germania, să vadă şi să asculte pentru prima oară sunetul clopotului care va răsuna în Catedrala de la Bucureşti. Şase bărbaţi, aşezaţi de o parte şi de alta, abia dacă reuşesc să tragă funia pentru a pune clopotul în mişcare. Din clopot răsună o vibraţie pe care niciun microfon standard nu poate să o înregisteze şi niciun sistem acustic obişnuit nu poate să o redea.

Pentru a afla mai multe detalii despre operaţiunea unică de felul ei, Hotnews.ro a obţinut un interviu în exclusivitate cu persoana care „a dat voce” clopotului – campion. Prietenii îl numesc un „Stradivarius al clopotelor”. Este vorba de campanologul italian Flavio Zambotto, unul dintre puţinii profesionişti care se ocupă cu proiectarea şi acordarea de clopote pe întreg continentul european.

Clopotul recordurilor

Cantarul indica cele peste 25 de tone ale clopotului

Foto: Hotnews

„Clopotul a fost turnat pe 11 noiembrie 2016 şi cântăreşte peste 25 de tone, mai precis 252 chintale. Are un diametru de 3,35 metri. Devine astfel cel mai mare clopot în mişcare din lume situat într-un edificiu religios, depăşindu-l pe cel din catedrala din Koln. Ca diametru, firma Grassmayr a mai construit clopote mari, cum ar fi, acum patru ani, unul care a fost dus pe Muntele Tabor, din Israel. Dar, în acel caz, diametrul era inferior celui destinat Catedralei: doar 2,87 metri”, ne spune Flavio Zambotto.

Aliajul de bronz utilizat este format din 78% cupru electrolitic, cu puritatea de 99,99%, şi 22% staniu electrolitic, cu aceeaşi puritate. La realizarea lui a lucrat o echipă de 25 de experţi provenind din 4 ţări europene. Trei săptămâni, atât a durat procesul de răcire a clopotului, după turnarea din luna noiembrie. „A urmat verificarea şi acordarea lui. Clopotul a fost acordat pe nota DO2. La testare, toate rezultatele au fost excepţionale”.

„Fiecare clopot are povestea lui şi un sunet unic”

Campanologul italian a examinat clopotele cele mai cunoscute din Italia şi Europa: “Colaborarea pentru crearea clopotului destinat Catedralei din Bucureşti este cea mai mare realizare profesională a mea până în acest moment. Fiecare clopot are povestea şi sunetul său. Sunt clopote care au un sunet ce “deranjează” într-un fel urechea. Sunt şi altele, unice, fiecare în felul său, care au un sunet pur, divin. Există clopote vechi de sute de ani pe care le-am restaurat şi le-am acordat. Aşa am avut ocazia să constat că meşterii clopotari aveau o tehnică extraordinară, sub multe aspecte neschimbată până în ziua de azi.

Am avut onoarea să lucrez la acordarea unor clopote faimoase, cum ar fi unul din cele mai vechi din Italia – Campana della Rota – în Vatican, creat în 1215. Fiecare clopot pe care îl acordez e ca un fiu pentru mine şi toate reprezintă ceva special. Cel al Catedralei române este însă cu totul deosebit: are un sunet divin. A fost emoţionant să-l aud prima oară: puternic, profund, lung. E un sunet care te îmbrăţişează, te marchează”.

„Nimeni nu a putut să înregistreze sunetul real al clopotului”

Sunetul unic al clopotului se datorează în primul rând calităţii materialului folosit – un aliaj de bronz cu o puritate de 99,99% – dar şi dimensiunii: cu cât este mai mare, cu atât sunetul este mai grav.

Vestea despre turnarea unui clopot de o asemenea calitate şi dimensiune s-a răspândit printre pasionaţii de clopote de pe întreg continentul. “Suntem martori la un eveniment istoric”, e doar un mesaj postat pe reţelele de socializare. În ziua în care fabrica a permis accesul publicului, doar din Italia au venit peste 100 de vizitatori să vadă şi să audă clopotul.

“Câteva sute de persoane au admirat şi au ascultat clopotul în prima zi de deschidere; el a fost făcut să vibreze la fiecare oră, prin lovire din exterior. Majoritatea au încercat să surprindă momentul cu camera de filmat sau cu smartphone-ul, dar nimeni nu a reuşit să capteze sunetul real. Ceea ce au auzit cu urechile lor, mi-au spus că e cu totul altceva faţă de ce au reuşit să înregistreze. Este o explicaţie tehnică, de fond. Un microfon standard nu poate prinde decât jumătate din frecvenţele joase ale clopotului. Acelaşi lucru şi la redarea sunetului: abia dacă se aud jumătate din vibraţii. Chiar dacă am vorbi, ipotetic, de o înregistrare bună, ar trebui să avem un echipament cu totul special, cu cel puţin un subwoofer”, ne explică Flavio Zambotto.

De altfel, adaugă expertul italian, “calitatea şi puritatea sunetului nu depind de parametri subiectivi, ci sunt măsurabile şi pot fi comparate. După turnarea clopotului am făcut toate testele şi măsurătorile prevăzute, iar rezultatul a fost unul excepţional, cu o toleranţă de 0 (zero)%! Nu a fost deloc uşoară obţinerea unui asemenea rezultat, ţinând cont, mai ales, de dimensiunea clopotului. Rezultatul se datorează şi muncii în echipă şi colaborării armonioase, în special între cei doi fraţi ingineri Grassmayr, a treia generaţie de proprietari ai fabricii”.

Până unde se va auzi clopotul Catedralei?

“Depinde foarte mult de factorii externi. Celebrul clopot din San Marco se putea auzi de la o depărtare de 40 de km, se spune. Dar, în urma cu sute de ani, nu era o poluare acustică asemenea lumii de azi iar condiţiile geografice, prezenţa unei suprafeţe de apă, au putut contribui la crearea legendei. Deci nu putem spune cu exactitate. Însă cu siguranţă se va auzi la kilometri depărtare şi sunetul profund, lung, va fi cu siguranţă inconfundabil”.

Un alt record: 6 clopote care acoperă 3 octave complete

În prezent, la Innsbruck se lucrează la realizarea celorlalte cinci clopote care vor fi instalate în turnurile Catedralei şi vor fi acordate astfel: Do2-Do3-Mi3-Sol3-La3-Do4 Greutatea lor va fi cuprinsă între 500 kg şi 3400 kg. “Putem vorbi de o adevărată arhitectură a sunetului, trei octave complete. Un clopot are armonia sa proprie, dar împreună vor avea o eufonie ulterioară, ceea ce face ca, împreună cu greutatea, să reprezinte un unicat în lume”.

Echipa de clopotari

Foto: Hotnews

Costurile şi echipa

Realizarea unui clopot poate dura, în funcţie de mărime şi cerinţele clienţilor, câteva luni de zile. În legătură cu costurile şi durata lucrărilor, Flavio Zambotto ne spune: “În trei luni se realizează un clopot mediu, pentru altele durează, de la proiectare până la pregătirea pentru transport, circa 6 luni. Pentru clopotul Catedralei din Bucureşti au fost necesare circa 8 luni”.

Costul lucrării nu este cunoscut, însă am aflat că materia primă – bronzul de calitate – costă circa 10 euro la kilogram.

Flavio Zambotto ne spune că o altă cheie a succesului o constituie munca în echipă: “Din echipa care a construit clopotul fac parte austrieci, nemţi, croaţi şi italieni. Sunt bucuros să spun că bronzul necesar construcţiei a fost furnizat chiar de o fimă italiană şi o parte din merit o va avea şi firma românească însărcinată cu instalarea clopotelor, mai precis Apel Industries din Arad.

Pe 7 şi pe 8 aprilie, fabrica de clopote din Innsbruck îşi va deschide din nou porţile pentru ca vizitatorii să poată asculta iar clopotul destinat Catedralei din Bucureşit. “Cred că e un motiv de mândrie pentru România, la fel cum este o mândrie şi pentru noi toţi, cei care am contribuit la lucrările de construcţie”.

Flavio Zambotto

Foto: Hotnews

Cine este Flavio Zambotto

Flavio Zambotto s-a născut la Vicenza, pe meleaguri unde arta clopotelor face parte dintr-o tradiţie seculară. Între localităţile Vicenza şi Verona sunt mai multe nuclee de « clopotari », profesionişti specializaţi în construirea şi acordarea clopotelor. « De mic am fost pasionat de clopote, de muzică în general. M-am născut într-o zonă unde este cunoscută « tehnica manuală » a clopotelor. Crescând la umbra clopotniţelor din Vicenza, ca să spun aşa, am avut şansa să combin cele două pasiuni ale mele şi m-am dedicat unei profesii de nişă, aceea “campanolog”.

Flavio este considerat un expert internaţional: colaborează la realizarea clopotelor, acordarea, repararea şi testarea lor. Este unul din colaboratorii firmei Grassmayr, dar este chemat şi în alte ţări, acolo unde este nevoie de el.

În timpul liber, cântă la baterie în două grupuri muzicale italiene, cu un repertoriu laic care cuprinde şi piese de dans şi melodii rock: “Nu am renunţat la cântat, mai ales că atât clopotul cât şi bateria sunt instrumente muzicale, iar talgerele sunt, asemenea clopotelor, idiofone (nota red: IDIOFÓN instrumente muzicale care produc sunetele prin punerea în vibrație a propriului corp, fără intervenția unei părți auxiliare).”

Moştenitor al unei tradiţii seculare, Flavio transmite mai departe arta şi studiul clopotelor tinerilor curioşi şi dornici să se apropie de universul sunetelor divine. Printre “ucenicii” lui se află şi Ovidiu Deculescu, un tânăr român stabilit în Italia: “Muzica, în toate formele ei, e unul din cele mai importante lucruri din viaţa mea. Dacă pot transmite mai departe ce am învăţat, sunt fericit.”