VIDEO Reportaj. Cum arata Bruxellesul si cartierul sau Molenbeek intr-o perioada de rascruce pentru Europa

Am ajuns in Bruxelles chiar in mijlocul unui protest la care au participat circa 60 de mii de manifestanti. Belgenii, nemultimiti de modificarile pe care guvernul vrea sa le aduca legislatiei in domeniul muncii, au protestat galagios in mars, pe strazile capitalei europene. Hotnews va prezinta cum arata protestele belgienilor si va invita sa cititi o incursiune pe strazile celebrului cartier Molenbeek.

Circa 60 de mii de oameni au manifestat marti la Bruxelles, impotriva unor proiecte de lege care propun eliminarea unor beneficii salariale, majorarea varstei de pensionare si a numarului de ore de lucru pe saptamana. Cu o ora inainte de pranz, zeci de mii de sindicalisti si studenti au inceput sa marsaluiasca pe strazile capitalei belgiene, avand ca punct de intalnire Gare du Nord din Bruxelles, situata in apropierea hotelului in care urma sa locuiesc urmatoarele doua zile, alaturi de alti jurnalisti, veniti intr-o vizita de studiu. Usa principala a hotelului am gasit-o inchisa – am fost invitati pe o usa secundara, care a fost incuiata imediat dupa intrarea noastra. Receptionerul, un roman, pe la vreo 50 de ani, inca mirat de ce se intampla pe strada, imi explica ca se tem sa nu fie sparte din nou geamurile usii culisante – asa cum s-a intamplat la alte proteste – si ne invita sa luam loc pe niste canapele, mai ferite de intrare.

In strada, sunt zeci de mii de oameni. Unii scandeaza, altii canta sau arunca cu petarde. Altii merg in grupuri mici, rad si beau bere. Pe acestia din urma, i-am vazut in marginile multimii – niciodata in centrul ei – erau in mare parte barbati tineri, pe la vreo 30 de ani. Pentru ei totul parea o plimbare cu berea in mana si cu un zambet satisfacut inclestat pe fata la auzul unei explozii puternice. Am numarat trei grupuri care jucau friptea cu petarde aprinse si pase cu o tigara rulata care nu mirosea intocmai a tutun.

Zgomotul de la partarde, alarme si vuvuzele era insuportabil in unele momente. Dupa ce o doamna scunda si in varsta a scos o petarda din poseta si a aruncat-o chiar in fata mea, mi-am spus ca as fi mai in siguranta in mijlocul multimii, unde parea ca nu se arunca cu petarde.

Mergand prin multime, ma lovesc accidental de un om imbracat in negru, cu o expresie relaxata pe fata si cu o casca in ureche. Ma intreaba in engleza de ce nu port dopuri de urechi si ii spun ca nu am. Imi intinde o punguta in care se aflau doua dopuri. Ii multumesc, il intreb cati bani trebuie sa-i dau, imi zambeste si imi spune ca „it’s free!”. Ulterior, am aflat de la mai multe persoane care sunt familiare cu protestele din capitala Belgiei ca barbatul respectiv era un angajat al statului belgian insarcinat cu supravegherea protestului.

In mijlocul multimii se afla nucleul dur de protestatari format din oameni in putere muncii, pe la vreo 40 de ani, barbati si femei deopotriva. Oamenii care mai au 10-15 ani pana la pensie, dar si studenti care inca nu au un loc de munca.

„Sunt student, fac parte dintr-o federatie de studenti solidara cu protestul sindicalisticlor”, imi spune Guillet William, unul dintre protestatari. „printre altele, este promovat un proiect din lege care prevede majorarea varstei de pensionare de la 65 la 67 de ani.”, imi raspunde William atunci cand il intreb pentru ce protesteaza sindicalistii. El este unul dintre membrii „Federatiei organizatiilor studentesti francofone” (n.r.- tradus din franceza – Federation des etudiants francophones) pe care i-am intalnit in numar mare la protest.

Din pacate, programul nu mi-a permis sa urmez protestatarii in mars pana la finalul protestului. Potrivit presei, spre finalul protestului, chiar in apropierea Gare Du Midi, circa 100 de huligani, unii dintre ei cu fetele acoperite de masti de gaz sau de fulare, au inceput sa arunce cu pietre si alte obiecte spre politisti, care au ripostat cu tunuri de apa.

Belgienii nu sunt singuri care au protestat saptamana trecut impotriva modificarii actualelor norme legislative privind munca. Joi, la Paris, au avut loc confruntari violente intre manifestanti si politie la un protest organizat de marile miscari sindicale din Franta care se opun noii legi a muncii impusa de guvern. O parte din persoanele prezente la manifestul impotriva reformei socialiste au deviat de la traseul marsului si au aruncat cu diverse obiecte in fortele de ordine. Confruntarile dintre acesti manifestanti cu capul acoperit de cagule si politisti au avut loc pe strazi adiacente protestului.

• Vizita in Molenbeek

In cea de-a doua zi, in jurul orei 4, am plecat spre cartierul Molenbeek. O colega voia sa vada cartierul supranumit de presa internationala „Cuibul teroristilor” si sa realizeze un fotoreportaj de acolo. Dincolo de renume, ne-am gandit ca este un cartier aflat in inima Europei si ca, acum, la luni bune, dupa atentatele din Bruxelles, locul este supravegheat cu atentie de autoritati, pentru a evita o noua catastrofa. Cu toate astea, ne-am pus de acord ca ar fi mai bine sa spunem ca suntem turisti in cazul in care vom fi intrebati de vreun localnic.

La prima vedere, in anumite zone, pare un cartier obisnuit al Bruxellesului locuit de persoane de culoare si musulmani. Intalnim putini albi si magazine cu reclame scrise in araba. La un kilometru distanta de periferie spre inima cartierului, peisajul incepe sa schimbe. Strazi curate precum cele din centrul Bruxellesului incep sa se umple de ambalaje, mucuri de tigare si alte gunoaie. Cladirile, majoritatea cu un aspect ingrijit, au la ferestre sau pe balcoane diverse obiecte de imbracaminte, cearceafuri, jucarii si altele. Pe strazi, aproape la fiecare scara intalnim grupuri de 2-3 copii care se joaca nestingheriti. Putini erau cei care pareau sa fie supravegheati de cineva.

Majoritatea afacerilor din zona erau ateliere auto, bacanii si magazine de cartier.Despre cele cateva baruri din zona, noi romanii, am spune ca sunt niste carciumi si, bineinteles, pareau frecventate de acelasi persoane care „servesc ceva”, in Romania, la carciuma.

In centrul cartierului Molenbeek, la fiecare colt de strada incep sa apara grupuri de arabi sau persoane de culoare care analizeaza fiecare trecator. Chiar la intrarea in aceasta portiune a Molenbeekului, care ulterior ne-a dat impresia ca este supravegheata de civili, colega mea a traversat straduta pe care ne aflam ca sa faca o poza la o cladire. M-am oprit si eu, incercand sa fotografiez o alta. Dupa ce ne-am continuat drumul, am inceput sa auzim din spate fluiereturi si strigate. In prima faza, le-am ignorat si am continuat sa mergem, insa atunci cand am vazut ca o persoana se indreapta spre noi am spus ca ar fi mai bine sa ne oprim. Un barbat de culoare, pe care tocmai ce il intalnisem stand pe loc un colt de strada, ma intreaba in franceza ce am fotografiat. Ii arat cladirea. Imi spune ca e in regula si da sa plece. Cand sa ma intorc, se opreste si ma intreaba daca poate sa vada fotografia. M-am uitat in spatele lui si am vazut un alt om asteptand la o distanta de circa 40 de metri. „Da, sigur”, i-am spus in engleza. Ii arat poza si pare multumit. Imi spune: „e ok”, dupa care se intoarce usor nervos si imi gesticuleaza nervos sa-i arat si poza precedenta. Dupa ce derulez doua poze, il intreb in engleza de ce era curios sa afle ce am fotografiat. Imi spune in franceza ca nu intelege ce-i spun si ca intelege doar franceza. Dupa acest episod, eu si colega mea ne-am pus de comun acord ca ar fi bine sa lasam aparatele foto deoparte.

In cele doua ore pe care le-am petrecut in Molenbeek nu am vazut nici o patrula de politie sau masina de politie parcata. Am vazut cateva afise lipite pe geamuri care anuntau pretul chiriei si cateva masini care transportau mobila veche. Asta pe langa, mobilierul, jucariile si lenjeria aruncate pe trotuar in fata catorva blocuri. Am intalnit si trei romani de etnie rroma, pe care i-am recunoscut dupa vorba. Mergeau pe strada, erau imbracati in salopeta, si imparteau – asa din mers – o sticla de vin.