VIDEO Topurile cinematografice ale anului 2011

2011 nu a fost un an prea grozav pentru filmele americane. Desi box office-ul a fost cam la nivelul din 2010, calitatea productiilor a fost inferioara celor din 2010. In Europa 2011 a adus cateva filme remarcabile si, prin ele, o turnura neobisnuita pentru cea de-a saptea arta. Vorbim despre Top Ten-urile american si autohton, cum au mers filmele romanesti si care e Topul HotNews.ro pentru 2011.

Intai de toate, trebuie facuta o distinctie – luam in calcul filmele care au avut premiera mondiala in 2011 sau filmele care au ajuns pe ecranele noastre in 2011? Desi in ultimii ani distribuitorii romani s-au straduit (cat a depins de ei) sa tina pasul cu lansarile internationale, mai avem pana sa fim sincroni cu Occidentul.

Dar daca am face bilantul anului 2011 judecand numai dupa filmele care au intrat in salile romanesti ne-am complace in provincialism si am ramane, din proprie initiativa, cu un pas in urma.

Retrospectiva anului 2010 nu poate omite un reviriment vizibil al cinematografului european, lucru remarcat recent la Gala Premiilor Academiei Europene de Film, care a avut loc la inceputul lunii decembrie la Berlin. In ciuda recesiunii, filmul european e intr-o forma buna – cel putin tematic, si anunta ceea ce probabil in curand se va petrece si in cinematograful american, adica un „refresh”, o reintoarcere la radacinile celei de-a saptea arte.

Este ceea ce face cel mai mare succes european al anului 2010, „The Artist”, realizat de Michel Hazanavicius, care in ciuda titlului e o productie franceza realizata cu distributie predominant franceza, dar filmata peste Ocean (printre altele, si in vila lui Mary Pickford.).

„The Artist” ameninta sa aiba in SUA un mai mare succes decat a avut „Discursul regelui”/”The King’s Speech” in 2010 (film care la noi a ajuns in 2011). A fost, ca si acesta, preluat pentru a fi distribuit de catre The Weinstein Company, dar are mai multe sanse la public (si la membrii AMPAS, care voteaza Oscarurile) datorita referintelor directe la istoria Hollywoodului si la cea de-a saptea arta in general.

Aplaudat de jurnalisti la Cannes (unde a fost premiat pana la urma doar pentru interpretare masculina – Jean Dujardin) „The Artist” manifesta o sanatoasa reintoarcere la origini. In epoca CGI-ului si a 3D-ului el nareaza o poveste muta, in alb-negru, si reuseste performanta sa fie in acelasi timp un film de epoca si un film despre o epoca (prin asta integrand un punct de vedere asupra unor teme ca evolutia tehnicii, celebritatea, moda samd.).

Simplificarea pe care filmul lui Michel Hazanavicius (care conduce in topul nominalizarilor la Globurile de Aur) o aduce intr-un peisaj tot mai iradiat de descoperiri tehnice s-a potrivit in acest an si cu primul film de arta turnat in 3D si unul dintre putinele filme europene realizate in trei dimensiuni – documentarul „Pina”, de Wim Wenders.

Acesta foloseste realizarile tehnice ca pe un instrument si nu face din ele un subiect in sine – asa cum fac blockbusterele americane unde actorii aproape ca nu mai conteaza.

In concertul european care canta discret prohodul (crede el) tanculului super tehnic cu care Hollywoodul supune batranul continent, cel mai recent film al lui Lars Von Trier, „Melancholia”, se integreaza datorita subiectului si prin aerul elegiac detectabil in multe produse artistice recente.

In ultima instanta, sfarsitul lumii nu trebuie vazut in varianta lui definitiva ci mai ales ca sfarsitul unei epoci, ca o limpezire – caci, asa cum spun si astrologii (!), 2012 va fi se pare anul unui nou inceput.

Box office-ul american

In SUA, box office-ul e dominat de „Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea 2” si arata astfel:

1. „Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea 2″/ „Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2”

2. „Transformers 3″/”Transformers: Dark of the Moon”

3. „Saga Amurg: Zori de Zi – Partea I” /”The Twilight Saga: Breaking Dawn Part 1″

4. „Marea mahmureala 2″/”The Hangover Part II”

5. „Piraţii din Caraibe: Pe ape si mai tulburi” /”Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides”

6. „Furios si iute in viteza a 5-a” /”Fast Five”

7. „Masini 2″/”Cars 2”

8. „Thor”

9. „Planeta maimutelor: Invazia”/”Rise of the Planet of the Apes”

10. „Capitanul America: Primul razbunator”/”Captain America: The First Avenger”

Trailer „Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea 2″:

Box office-ul romanesc

In Romania lucrurile stau putin altfel. Aici, Top Ten-ul e alcatuit tot din francize, dar e dominat de „Piratii din Caraibe: Pe ape si mai tulburi” /”Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides”.

Topul arata astfel:

1. „Piratii din Caraibe: Pe ape si mai tulburi” /”Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides”

2. „O poveste incalcita”/”Tangled”

3. „Transformers 3″/ „Transformers: Dark of the Moon”

4. „Nemuritorii 3D: Războiul Zeilor”/” Immortals”

5. „Marea mahmureala 2″/ „The Hangover Part II”

6. „Saga Amurg: Zori de Zi – Partea I”/” The Twilight Saga: Breaking Dawn-Part 1″

7. „Cei trei muschetari”/ „The Three Musketeers”

8. „Harry Potter si Talismanele Mortii: Partea 2″/ „Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2”

9. „Furios si iute in viteza a 5-a”/” Fast 5″

10. „Motanul incaltat”/”Puss in Boots”

Trailer „Piratii din Caraibe: Pe ape si mai tulburi”:

Filmele romanesti, in cadere fata de 2010

Inainte de a prezenta topul nostru, sa vedem cum au mers filmele romanesti in 2011. Top Ten-ul pleaca de la „Nasa” si se termina cu „Principii de viata”, iar cele aproximativ 10 titluri ramase in afara lui au un record de spectatori variind intre 46 (!) – „Ceva bun de la viata”, in regia lui Dan Pita, si 1.331 spectatori – „Crulic – Drumul spre dincolo”, in regia Ancai Damian.

Top Ten-ul productiilor romanesti arata astfel:

1. „Nasa”, de Virgil Nicolaescu si Jesús del Cerro (26.788 spectatori, potrivit Cinemagia)

2. „Loverboy” de Catalin Mitulescu

3. „Ursul” de Dan Chisu

4. „Buna! Ce faci?” de Alexandru Maftei

5. „La bani, la cap, la oase” de Cristian Comeaga

6. „Din dragoste, cu cele mai bune intentii” de Adrian Sitaru

7. „Periferic” de Bogdan George Apetri

8. „Manusi rosii” de Radu Gabrea

9. „Aurora” de Cristi Puiu

10. „Principii de viata” de Constantin Popescu (2.623 spectatori)

Trailer “Nasa”:

Situatia nu e roza si o comparatie cu anii trecuti scoate in evidenta faptul ca publicul romanesc lasa mai multi bani la cinema, dar nu ca sa vada filme romanesti.

Anul trecut, „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, de Florin Serban, a fost vazut de aproape 56.000 de oameni, iar „Poker”, de Sergiu Nicolaescu, de putin peste 24.000, in vreme ce succesul romanesc al anului 2009 a fost „Amintiri din Epoca de Aur 1 – Tovarăşi, frumoasă e viaţa!”, care a facut in jur de 26.500 de spectatori.

Topul HotNews.ro

A trebuit sa decidem intre un clasament „la comun” al celor mai bune filme ale anului care sa includa si titluri care nu au ajuns inca in Romania, si unul separat cu cele mai bune premiere (chiar daca sunt si filme din 2010).

Faptul ca in acest an filmele care au ajuns pe ecranele romanesti au un nivel calitativ mai scazut decat anii trecuti iar alcatuirea unui top ar fi dat credit unor filme nu prea memorabile (sic), am decis sa alcatuim un singur top, cu filmele noi din 2011 care merita toata atentia chiar daca unele n-au ajuns in Romania decat in festivaluri.

Alte doua precizari: nu am luat in calcul si filme pe care nu le-am vazut inca („Shame” de Steve McQueen sau „Faust” de Aleksandr Sokurov) si, ca de obicei, renuntam la ideea de clasament. Daca la box office ai criterii clar – numarul de spectatori si incasarile, aici e greu sa amesteci mere cu pere chiar si dupa criterii subiective.

Preferam deci o lista cu cele mai memorabile 10 filme ale anului 2011(ordinea fiind aleatorie):

– „Le Havre” de Aki Kaurismäki – E unul dintre cele mai delicate &poetice mesaje umaniste ale anului (poate de aceea a si fost sarit la Cannes, la Premiile EFA sau la nominalizarile la Globurile de Aur). Ironia lui Kaurismäki s-a indulcit intr-o poveste cu trimiteri la filmele frantuzesti vechi, dar si la bunul-simt de odinioara care ii facea pe oameni sa nu ramana indiferenti la necazul altora. Miezul acestei bijuterii fara nimic propagandistic e dulce pentru vremurile amare de azi si are candoarea unui basm: faptele bune sunt rasplatite prin minuni.

– „Le gamin au vélo” de Jean-Pierre si Luc Dardenne – Cei doi frati belgieni joaca si ei cartea senina a vietii, desi sunt cunoscuti pentru realismul dur din filmele lor. Stimulati de ce se intampla peste tot in lume (criza samd), au simtit pentru prima oara nevoia de a face un film cu happy end, desfasurat intr-o atmosfera solara. Cu ajutorul a doi interpreti care se potrivesc perfect pe ecran, Cécile de France si copilul Thomas Doret, Dardenne-ii fac un fel de „Le Havre” in varianta realista, mesajul fiind acelasi.

– „The Artist” de Michel Hazanavicius – Curajul lui Michel Hazanavicius a fost rasplatit mai ales de ascensiunea sa in topurile de peste Ocean. Filmul nu e deloc kitsch, ci iti da senzatia ca este, intr-adevar, un film de epoca. Are in egala masura umor, nostalgie si o tandrete vag ironica legata de vremurile care trec si ofilesc rand pe rand toate modele. Prin aerul sau desuet, e proaspat si inovator. Ciudat, nu?

– „Arirang” de Kim Ki-duk – E alt soi de cinema – e produs, regizat, scris, filmat, interpretat, montat de Kim Ki-duk cand nu se mai stia nimic de el si lumea filmului il stia in depresie. Masca sinceritatii si a subiectivitatii e, insa, foarte inselatoare – si tocmai aici sta farmecul celei de-a saptea arte la care sud coreeanul revine: „Arirang” incepe ca o marturisire a autorului si se termina in completa fictiune.

– „Martha Marcy May Marlene” de Sean Durkin – Nu e de nivelul altor colegi de top, dar e un foarte reusit debut care gliseaza perfect de la realitatea din film la realitatea din capul eroinei (si viceversa) – o fata ce revine la civilizatie evadand dintr-o secta si care, pe masura ce cuprinde adevaratele limite ale traumei, se scufunda tot mai mult in paranoia.

Trailer:

– „A torinói ló”/ „The Turin Horse” de Béla Tarr – Ultimul film al cineastului maghiar – si printre cele mai bune ale sale – e o apocalipsa personala in stilul sau inconfundabil si de aroma unei incantantii. Din nou alb-negrul si lipsa replicilor (filmul a avut premiera mondiala la Berlin, cu cateva luni inainte de „The Artist”). Intre cei doi cineasti e o distanta imensa, dar amandoi verbalizeaza aceasta nevoie a filmului de a se reinventa, simplificandu-se mai intai in mod flagrant.

– „Jodaeiye Nader az Simin”/”Nader And Simin, A Separation” de Asghar Farhadi – Un film pe care sa-l tot vezi pentru ca pare rotund pe toate partile. E atat de bine jucat, regizat si scris incat ai senzatia ca actorii improvizeaza. A fost marea surpriza a Berlinalei si una dintre cele mai placute surprize ale anului, razbunand macar simbolic &artistic persecutarea in Iran a cineastului Jafar Panahi.

– „Miezul nopţii în Paris”/”Midnight in Paris” de Woody Allen – L-am introdus in top deoarece aduce o boare de, cum sa-i zic, „poudre de riz” (desi a fost lansata pe la 1880). Woody Allen se intoarce in timp, in Parisul anilor 20, iar filmul sau se inscrie – neprogramatic – in curentul vremurilor de azi care revalorifica trecutul. („Old is the new new” – s-ar putea spune). Demersul e savuros si il face pe eroul filmului (interpretat de Owen Wilson) sa isi gaseasca drumul in prezent ajutat de personalitatile din trecut cu care se imprieteneste in cursul unor bizare calatorii in timp.

– „Domnişoare de onoare”/”Bridesmaids” de Paul Feig – E cea mai buna comedie americana a anului 2011, de un umor mult mai savuros si mai inteligent decat avea, de pilda, „Marea mahmureala”. In mod normal, ar trebui sa faca partie si sa mai trimeze valul de comedii americane fara haz care parca s-au dublat in 2011.

Trailer:

– „Melancholia” de Lars Von Trier – In context cinematografic, sfarsitul lumii dupa reteta lui Von Trier face tabula rasa pentru a planta niste seminte noi – deci ceva trebuie schimbat in cinema sau ceva se schimba din mers. Altfel, „Melancholia”nu pare legat doar de eterna paranoia despre sfarsitul lumii cat mai degraba de nevoia de a trai cat mai intens ce ne-a ramas – unul dintre putinele avantaje pe care ni le-a adus criza mondiala.