Skip to content
Actualitate

VIDEO Un soldat ucrainean declarat mort și înmormântat s-a întors acasă după trei ani. „Mamă, sunt în viață”

Ramona Ciobanu

Ucraineanul Nazar Daletskyi, voluntar pe front încă din primele săptămâni ale războiului, a fost declarat mort în mai 2023. Fusese identificat pe baza unei potriviri ADN, iar familia îi organizase înmormântarea în satul natal. Trei ani mai târziu, tânărul a vorbit cu mama lui la telefon, relatează The Guardian.

Potrivirea ADN nu lăsase loc de îndoială, i-au spus oficialii mamei sale, Natalia. În lunile de după funeralii, Natalia a vizitat mormântul cel puțin o dată pe săptămână, la început pentru a plânge, iar mai târziu pentru a sta în liniște și a-și aminti de singurul ei fiu.

Acum câteva săptămâni, la aproape trei ani de la înmormântare, Nazar a fost eliberat dintr-o închisoare rusească în cadrul unui schimb de prizonieri. La scurt timp după ce a coborât din autobuz și a intrat pe teritoriul ucrainean, i s-a dat un telefon mobil.

A fost momentul când Natalia a auzit din nou vocea fiului ei.

„Dumnezeule, cât timp te-am așteptat, copilul meu drag”, a spus ea, văitându-se cu un amestec de șoc și bucurie.

„Ai brațe, ai picioare? E totul la locul lui?”, a spus femeia. Momentul a fost surprins de un oficial din sat, într-un videoclip filmat cu telefonul care a devenit viral în Ucraina.

Dar acest deznodământ fericit neașteptat a venit după o călătorie traumatizantă atât pentru mamă, cât și pentru fiu. Femeia a povestit pentru The Guardian întreaga experiență.

Născut în 1979, a spus ea, Nazar era un băiat blând căruia îi plăceau îmbrățișările.

Dar „anii ’90 au fost grei”, iar el a părăsit școala fără calificări. S-a căsătorit și a avut o fiică, însă relația nu a rezistat și s-a întors să locuiască cu părinții. Când forțele separatiste susținute de Rusia au declanșat conflictul din Donbas, în 2014, el s-a înrolat pentru a lupta. În anii următori a avut patru rotații pe frontul din est. Între aceste perioade, a lucrat ocazional în construcții și renovări.

În februarie 2022, după invazia Rusiei în Ucraina, s-a oferit voluntar la unitatea militară locală. De două ori a fost refuzat, dar a treia oară l-au acceptat în ciuda unor probleme medicale. În weekendul de Paște a plecat din Velykyi Doroshiv spre frontul din Donbas.

Suna acasă în fiecare zi. Convorbirile durau de obicei doar câteva secunde. „Mamă, sunt în viață”, spunea el, fără să detalieze unde se află. Dar spre sfârșitul celei de-a doua săptămâni, ea și-a dat seama că situația devenise foarte periculoasă. El i-a spus că focul devenise intens, încât rămăsese blocat într-un tranșeu cu camarazii săi.

Telefonul de la miezul nopții

A doua zi, duminică, Nazar nu a sunat la ora obișnuită. Aproape de miezul nopții, mama sa a primit un telefon străin.

„Fiul dumneavoastră a fost luat prizonier”, a spus o voce. „Și cine sunteți dumneavoastră?”, a întrebat ea. „Sunt cel care l-a capturat”, apoi convorbirea s-a întrerupt.

În următorii ani, Natalia a mers de la birouri guvernamentale la organizații neguvernamentale, completând formulare, răspunzând la întrebări și încercând să afle unde era ținut fiul ei de către ruși.

Nimeni nu avea răspunsuri. În cele din urmă, în mai 2023, a primit un telefon de la un oficial ucrainean din Harkov, care i-a spus că Nazar murise în septembrie anul precedent, chiar în ziua în care împlinise 44 de ani.

„Am spus: «Bine, dacă este într-adevăr băiatul meu, dacă ADN-ul se potrivește, îl vom aduce acasă»”, și-a amintti femeia.

Rămășițele au fost aduse la Velykyi Doroshiv în doi saci. În sicriu a fost așezată o uniformă militară peste ele. Nataliia a pus înăuntru și câteva dintre lucrurile lui Nazar.

„Am pus un trening, o geacă elegantă și niște pantofi frumoși… și i-am pus și ceva de mâncare. M-am gândit că bietul băiat fusese prizonier, probabil îi fusese foame. Am pus biscuiți, ciocolată, lucruri de genul acesta”, a spus ea.

La începutul acestui an, centrul ucrainean de coordonare pentru prizonieri de război a contactat-o pentru a confirma că Nazar este în viață și deținut în Rusia. La începutul lunii februarie i s-a spus că ar urma să fie inclus într-un schimb de prizonieri planificat pentru ziua următoare.

Abia când a reușit să vorbească la telefon cu el, după eliberare, a fost convinsă că fiul ei este cu adevărat în viață.

Nazar nu știa că familia lui a petrecut ultimii trei ani crezând că este mort și a înțeles greșit când voluntarii care l-au întâmpinat după schimbul de prizonieri au încercat să îi explice situația.

La o lună după eliberare, Nazar locuiește încă într-un centru de recuperare în Ucraina și nu s-a reîntâlnit încă cu mama sa. Vorbesc prin apel video cel puțin o dată pe zi. În aceste conversații, el nu insistă asupra a ceea ce a trăit în închisoare, deși a lăsat să se înțeleagă că a fost bătut frecvent.

Majoritatea prizonierilor de război ucraineni spun că au fost supuși violenței, umilințelor și torturii în captivitatea rusă.

După întreaga poveste, rămâne un mister: ale cui rămășițe au fost identificate greșit drept ale lui Nazar?