VIDEOREPORTAJ Alegeri prezidențiale 2025. Cum este întâmpinat scrutinul în locul cunoscut din România, unde a fost canonizat un sfânt, după ani de pelerinaje

În inima Munților Retezat, în apropierea Mânăstirii Prislop, se află o comunitate devotată valorilor credinței și tradiției ortodoxe. Oamenii sunt uniți în jurul figurii părintelui Arsenie Boca, cel care din acest an este sărbătorit ca sfânt în calendarul ortodox. Acum, ei sunt acum în fața unei noi alegeri: cea pe care trebuie să o facă și restul românilor, pe 4 mai, când are loc primul tur al alegerilor prezidențiale. La final unei campanii, în care credința a fost adesea în prim plan, oamenii din Silvașu de Sus vorbesc despre așteptările lor de la aceste alegeri.

„Cei de sus au uitat de Cel de Sus”, spune o bătrână, grăbită de zgomotul clopotelor, în drum spre Mănăstirea Prislop. Suntem în satul Silvaşu de Sus, în judeţul Hunedoara, în epicentrul celor mai multe dintre pelerinajele ortodoxe din România. 

Aici se află, la Mănăstirea Prislop, mormântul părintelui Arsenie Boca, care a fost canonizat sfânt de Biserica Ortodoxă. Considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti, mormântul său a devenit, încă din 1989, an în care acesta a murit, unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din România.

„Partidele care sunt acum să creadă în bunul Dumnezeu”, continuă bătrâna de la poalele dealurilor Prislopului, înainte de a porni, cu bastonul său, pe serpentinele de 3 kilometri, până la mănăstire.

„Credinţa e singura şansă a României. Credinţa a mai rămas”, spune un alt bărbat din sat. Cu gândul aceasta va vota la alegerile din acest weekend şi cu acelaşi gând a votat şi anul trecut.

Vrem să aflăm ce aşteptări au oamenii din această comunitate de la viitorul preşedinte al României şi cum se văd aici campaniile electrorale ale candidaţilor la alegerile prezidenţiale.

Comunitatea unită în credință 

În jurul Mănăstirii Prislop s-a format o comunitate solidară, unită de credința în Dumnezeu. Deși mănăstirea atrage mii de vizitatori, infrastructura rămâne deficitară, serviciile publice sunt minime – nu toţi au asfalt în faţa curţii, apă, canalizare –, aşa că oamenii se simt abandonaţi de cei care iau decizii pentru ei. 

Pentru oamenii din jurul Prislopului, votul pare mai degrabă un gest de resemnare decât unul de încredere. Un soi de obligație morală într-un sistem în care nu se mai simt reprezentați.

La alegerile din noiembrie 2024, Marcel Ciolacu a fost, cu 21%, câştigătorul scrutinului din Haţeg, oraşul de care aparţine Silvaşu de Sus. Foarte aproape, cu 20%, pe locul secund a fost Călin Georgescu, iar pe locul III – Elena Lasconi, cu 17%.

„Oamenii sunt dezamăgiţi şi pentru că s-au întâmplat nişte lucruri care nu trebuia să se întâmple. De exemplu, noi am mers împreună anul trecut la alegeri, PNL-PSD, după care ne-am despărţit iarăşi drumurile şi am început să ne bălăcărim. Şi acuma tot noi trebuie să reparăm aceste probleme. Şi lumea, când vede asta, devine dezamăgită”, spune primarul oraşului Haţeg, liberalul Adrian Puşcaş.

El crede că oamenii ar trebui să realizeze că doar „stabilitatea” e de natură să dezvolte comunitatea. 

Cum s-a dezvoltat Prislopul 

Argumentul său: proiectele de gaz, apă şi canalizare sunt finanţate prin Programul național de investiții „Anghel Saligny”, în timp ce Uniunea Europeană „ne dă bani pentru energie verde, când noi încă mai avem probleme de infrastructură”.

Pelerinajele din ultimii 20 de ani ani au dezvoltat vizibil comunitatea. Localnicii obişnuiţi cu ritmul tihnit al vieţii de munte şi-au găsit un rost în primirea celor care ajung aici pentru vindecare sau doar pentru linişte. 

În sat şi în împrejurimi au apărut pensiuni, restaurante şi alte mici afaceri locale, tarabe cu flori şi icoane din tablă şi din argint, cărţi religioase, produse artizanale şi alte suveniruri.

Într-un peisaj care altfel ar fi riscat depopularea, turismul religios a dat un nou sens vieții comunității. Numai în curtea mănăstirii sunt trei locuri de unde se pot cumpăra mir, calendare, brăţări, broşuri şi cărţi. Se poate plăti şi cu cardul. „Se fac bani mulţi aici”, remarcă o localnică. „Dar omul îi dă cu drag, merită”, continuă ea.

Numai că succesul comerţului stimulat de credinţa oaspeţilor a fragilizat şi mai mult legătura dintre oamenii locului şi conducătorii lor. „Cea mai mare virtute a unuia e să creadă în Dumnezeu şi să mărturisească”, spune un bărbat care are pe bordul maşinii sale mai multe icoane. „Dacă fiecare dintre noi ar asculta radio Trinitas, România s-ar schimba”, crede el. „Faceţi cumva să ajungă aceste vorbe şi la cei de sus, ca să vadă şi ei viaţa de la nivelul de jos”, îl completează partenerul său de drum.

„Se schimbă ceva doar dacă au teamă de Dumnezeu”

Reporterii HotNews.ro nu au avut acordul părintelui Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, de a vorbi cu oamenii mănăstirii nici măcar în apropierea Paştelui. Am fost lăsaţi însă să explorăm, precum orice alt credincios, locul în care Arsenie Boca a trăit ultimii ani.

După mai bine de 20 de ani în care creştinii au venit aici pentru a face faţă mai uşor problemelor lumeşti, Mănăstirea Prislop pare acum un adevărat resort de spiritualitate. 

Parcarea are trei niveluri şi un loc special amenajat pentru autocare. Există şi un serviciu de pază contractat de mănăstire. 

Ierarhii locului promovează o colectă publică pentru ridicarea unei alte biserici chiar lângă cea deja construită. Mai sus, la mormântul părintelui Arsenie, locul pare o florărie improvizată. Peste tot, candele şi flori.

„Am soţul pe patul de moarte”, ne spune o doamnă în drum spre locul de veci. Sute de mii de oameni au venit să se roage în ultimii ani la mormântul lui Arsenie Boca şi să spere că o minune li se va întâmpla şi lor. „Se spune că a făcut lucruri paranormale”, „Face minuni dumnezeieşti”, „Părintele Arsenie e sfântul sinţilor” – aşa îl descriu localnicii din Silvaşu de Sus pe fostul monah.

Ei aşteaptă de la politicieni să-i urmeze exemplul şi să fie mai apropiaţi de cele sfinte. „Nu ştiu dacă într-adevăr cred, pentru că ei fac răscoală în Bucureşti ca să-şi ocupe numai un loc pentru ei”, spune o bătrână din sat. Iar felul în care ea înţelege acţiunile politicienilor îi aduce mai degrabă confuzie: „Noi aici nu ştim pe care să-l alegem. Ei mai vin aici să facă poze, dar nu poţi să ştii pe care dintre ei să-l alegi”, continuă femeia. „Eu cred că se schimbă ceva doar dacă au teamă de Dumnezeu”, o completează un bărbat.

Într-o Românie în care încrederea în clasa politică pare că se erodează de la o alegere la alta, Prislopul devine nu doar un loc de rugăciune, ci și un simbol al rupturii dintre popor și conducători. Oameni care cred în miracole, dar nu mai cred în promisiuni.