VIDEOREPORTAJ Catastrofa demografică din Republica Moldova. Ce se discută pe ulițele unui sat unde au mai rămas 7 locuitori: „Mai sunt doar eu și bățul”

Ultimul recensământ din Republica Moldova arată că țara pierde, o dată la trei ani, aproximativ 140.000 de locuitori, adică un oraș de dimensiunea municipiului Bălți. Foarte mulți dintre moldoveni au plecat la muncă în străinătate, cei mai mulți în țările din UE. Corespondenta HotNews în Republica Moldova a mers într-un sat în care au mai rămas 7 oameni, niciunul tânăr, ca să vadă cum se trăiește acolo și cum își văd localnicii viitorul. 

Populația Republicii Moldova a ajuns la 2,4 milioane de locuitori, cu aproape 400.000 mai puțin decât în urmă cu zece ani, arată datele recensământului din 2024. Scăderea abruptă a populației „pune în pericol chiar viitorul statului ca entitate funcțională”, au explicat experți de la Chișinău pentru HotNews. 

În multe localități din Moldova, aproape că nu mai poți găsi niciun tânăr. Au mai rămas doar pensionarii sau cei care, din diferite motive, nu pot să muncească.

Într-o sâmbătă dimineața, la începutul verii, au plecat din Chișinău, pe niște drumuri grele, să vedem cum se trăiește în localitățile depopulate aflate mai departe de capitală.  

Am ajuns în satul Semionovca, din comuna Mingir, care se află la aproximativ 90 de kilometri de Chișinău. Potrivit datelor recensământului din 2004, acolo locuiau oficial 43 de persoane. În perioada interbelică, când făcea parte din România Mare, localitatea s-a numit Regina Maria.

Ca să ajungi în această localitate trebuie să parcurgi ultimii 4 kilometri pe un drum de țară, neasfaltat. La fața locului am aflat însă că datele recensământului arată o situație chiar optimistă: doar 7 persoane, din care un singur bărbat, mai trăiesc efectiv în Semionovca. Toți sunt pensionari, iar copiii lor sunt plecați la muncă în țările europene, în mare parte în Italia.

„Copiii au plecat pentru că nu puteau face față cheltuielilor nici în Chișinău”

Prima femeie pe care am întâlnit-o în Semionovca a fost mătușa Ana, în vârstă de 70 de ani. Femeia are trei copii, două fiice și un băiat, iar soțul i-a murit. Ne-a povestit că una din fete s-a căsătorit și trăiește la Chișinău, ceilalți doi copii sunt plecați în Italia. Soțul fiicei care a rămas în țară a fost și el plecat peste hotare, în Israel, dar după cinci ani petrecuți acolo s-a întors în Republica Moldova. 

Cei doi au încercat să-și facă o viață la Chișinău: și-au cumpărat un apartament și o mașină, iar soțul și-a găsit un loc de muncă în oraș. Din păcate, nu au putut face față cheltuielilor și soțul a trebuit să plece înapoi la muncă în Israel. 

„Noi ce să facem, unde să ne ducem? Stăm și noi aici. Bine că avem copii, ne mai aduc ce ne trebuie de mâncare. Dar nu le ajung nici lor banii, vai de capul lor cum trăiesc și ei acolo. Greutăți. Tot așteptăm să fie mai bine, dar nu știu când”, povestește Ana.  

„Acum pământurile sunt pârloagă. Nu e ordine, cum a fost altădată”

Am întrebat-o pe Ana cum era satul în urmă cu 30-40 de ani. Femeia a zâmbit și a povestit că „a muncit pe deal, la fel ca și ceilalți sătenii”.

„A fost bine, ne duceam la deal, acum pământurile sunt pârloagă. Nu e ordine, cum a fost altădată: eu știam că mă trezeam dimineața, mă duceam la muncă. Dar acum tineretul ce să facă, unde să se ducă să lucreze?  

Au dat drumul să se plece peste hotare, aici nu se plătește. Peste tot se scumpește, dar pensia noastră este de 2000 de lei (101,3 euro – n.r.)”, spune Ana.

De ce se teme femeia de Europa

Femeia spune că este îngrijorată de ceea ce se întâmplă în Ucraina.

„Ne temem foarte mult de război. Tare ar fi bine să se înțeleagă împărații. Chiar aseară plângeam: doamne, copiii prin ruine, prin … Cum ei nu au inimă? Nu sunt și ei părinți? Trebuie să se oprească, să fie înțelegere între dânșii. Dar ei.. Încă aduc tancuri”, ne povestește Ana. 

În mod surprinzător, femeia este îngrijorată și de ceea ce se întâmplă în Europa. Spune că urmărește știrile și nu e deloc liniștită. 

„Mă tem de aceștia (ruși – n.r.), dar mă tem și de Europa. Europa nu are credința noastră. Noi suntem creștini ortodocși, dar ei sunt catolici. Eu mă duc la biserică, când pot. Sfinții noștri și-au dat viață, s-au chinuit pentru credința noastră. Au scos-o de la păgâni, dar noi acum s-o dăm înapoi la păgâni?”, se întreabă femeia.  

„Copiii au plecat peste hotare, am rămas numai eu și bățul”

Mătușa Vasilița are 77 de ani, este cea mai în vârstă locuitoare a satului. Ne-a întâmpinat cu câteva mere din grădina sa. 

„Au rămas vreo câteva babe. Sunt născută la Mingir (satul vecin – n.r.), dar aici se dădeau locuri de casă. Îi țin minte pe toți care au plecat la Domnul, iar copiii au plecat peste hotare, toți. Am rămas numai eu și bățul.  

Suntem împăcați cu pensia pe care avem. Știi de ce mă tem? Să vină și mai răi și să ne-o ia și pe asta”, spune femeia. 

Mătușa Vasilița susține că dacă are nevoie să se ducă la medic, trebuie să meargă, fie în satul vecin, fie la Chișinău, dar doar cu ajutorul rudelor. 

Tot pe rudele din Capitală se bazează și pentru medicamente, când are nevoie. 

„Ce să facă politicienii cu atâția bani? Să-i împartă la jumătate”

În timp ce căutam oameni din sat cu care să stăm de vorbă, am prins și o discuție între două vecine, despre ce au aflat aseară de la televizor în legătură cu politicienii din Republica Moldova. 

„Aseară mă uitam la televizor, stăteam cu gura cascată și ascultăm despre ce vorbesc aceștia. O femeie, nu știu cum o cheamă, a spus că au pus salarii de câte 60 de mii de lei pe lună (aproximativ 3000 de euro – n.r.). Dar copiii mor de foame. Ei (n.r.- politicienii) și-au pus câte 60 de mii de lei (moldovenești). Ce să facă cu banii aceștia? Eu cred că ar trebui să-i împartă la jumătate: 30 de mii să-i lase și 30 de mii să-i dea la cei săraci”, povestea una dintre vecine. 

„Cei care au votat NU la referendum să meargă în Siberia la muncă, nu în Europa”

Dumitru are puțin peste 60 de ani și este singurul bărbat din Semionovca. Locuiește alături de soția sa, Zinaida. Toți cei trei băieți pe care-i au sunt plecați la muncă peste hotare. Dumitru speră ca măcar unul să se întoarcă în Republica Moldova, chiar dacă nu se va stabili în sat.

„Nu avem gaz, apa de aici nu e bună pentru mâncare, o procurăm din Mingir. Dar ne-au rămas beciuri de la nemți (n.r.- din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial). Înainte erau locuri de muncă la colhoz, la vie, care cobora până aici lângă sat. Acum nu avem nici școală, nici magazin”, susține Dumitru. 

Dumitru povestește că nu mai poate munci, este considerat invalid. În ceea ce privește politica, el spune că nu-i înțelege pe cei care sunt în Uniunea Europeană sau au rude acolo, dar au votat „NU” la referendumul pentru aderarea Republicii Moldova la UE.  

„Eu cred că cei care care sunt în Europa și care au pus „NU” să fie aduși acasă și trimiși în Siberia la lucru, nu în Europa, la cald. Ei vor cu rușii, dar femeile și copiii sunt în Europa. Cum vine asta?”, se întreabă Dumitru. 

Republica Moldova va avea alegeri parlamentare pe 28 septembrie. Majoritatea analiștilor spun că acestea sunt cruciale pentru viitorul european al țării. Un viitor care depinde și de oamenii ce trăiesc în aceste localități, parcă uitate de timp și lume.