Visul spulberat al celor 203 „rezidenți permanenți” de pe vasul de croazieră Odyssey

Au cheltuit până la 600.000 de dolari pentru a locui la bordul navei Odyssey, iar acum sunt blocați pe uscat. Și nici măcar nu și-au recuperat bunurile.

Nava de croazieră este ancorată în prezent într-un port din Cambodgia, iar toți cei 203 pasageri, care își imaginaseră că îşi vor petrece restul vieții pe mare, au fost constrânşi, pe neașteptate, să debarce înainte de termen. Visul era simplu: data de îmbarcare – octombrie 2024, data de debarcare – lipsă, relatează ziarul italian Corriere della Sera, citat de Rador Radio România.

Un port nou dincolo de orice orizont, centre spa, piscine și un echipaj care să se ocupe de gătit, curățenie și făcutul paturilor. Fără facturi la utilități, fără ședințe ale asociației de proprietari… Pentru a-și permite aceste călătorii nesfârșite în jurul lumii, mulți și-au vândut locuințele, iar unii au cheltuit sume care au ajuns până la 600.000 de dolari. Numele navei a fost ales de pasagerii care visau la o aventură epică – aidoma lui Ulise. Din păcate numele Odyssey nu le-a purtat noroc, călătoria lor devenind, într-adevăr, o „odisee” – doar că, de data aceasta, fără o casă la care să se mai poată întoarce.

Pe 27 octombrie, la ora 7 dimineața, a sosit un mesaj din partea companiei Villa Vie Residences care spunea că, până la ora 14, toată lumea trebuia să părăsească nava. Ceea ce înseamnă că au avut la dispoziţie şapte ore pentru a împacheta o viață întreagă.

Deși compania susține că a oferit un preaviz de 24 de ore, acest lucru a contat prea puțin; mulți nu au reușit să-și recupereze obiecte precum covoare, tablouri sau amintiri de familie. Randy Cassingham, din Colorado – care locuia la bord împreună cu soția sa, Kit, lucrând în același timp de la distanță – a relatat pe blogul său: „A trebuit să las în urmă monitoare, o imprimantă, haine, obiecte personale cu valoare sentimentală și opere de artă – inclusiv un tablou inspirat de imaginile surprinse de telescopul James Webb și o creație artistică a tribului Navajo, care era o moștenire de familie”.

Mulți dintre cei care au debarcat la Sihanoukville au fost nevoiți să-și găsească un hotel. Iar nava – potrivit unor informații neconfirmate – ar putea pleca din nou spre Singapore, lăsând în urmă oameni care au crezut că și-au cumpărat o locuință care îi poate duce oriunde, pentru ca acum să privească acea locuință îndepărtându-se pe mare, fără ei.

O călătorie în jurul lumii cu 425 de escale

Proiectul a făcut ca aspecte precum creditele ipotecare, administratorii de imobile și sala de sport din cartier să pară complet lipsite de sens. Compania transformase o navă din 1993 într-un mic oraș plutitor, dotat cu restaurante, un centru spa și o piscină, care promitea 425 de escale în 147 de țări, pe parcursul a trei ani și jumătate, ulterior fiind planificate și alte călătorii în jurul lumii.

Preţul unei cabine pe toată durata de funcționare a navei (cel puțin 15 ani, potrivit companiei) necesita o investiție cuprinsă între 120.000 și 440.000 de dolari, la care se adăugau taxe lunare de 3.500 de dolari. Oferta de top era pachetul „Endless Horizons” („Orizonturi nesfârșite”), care prevedea că, în schimbul sumei de 600.000 de dolari, un cuplu ar fi putut locui la bordul navei de croazieră pentru tot restul vieții – până la decesul ultimului supraviețuitor – fără alte taxe lunare. Cu toate acestea, călătoria s-a oprit în Cambodgia, iar „orizonturile nesfârșite” au ajuns la final în doar doi ani; nava Odyssey plecase din Belfast pe 3 octombrie 2024.

Creșterea costurilor cu combustibilul

Paradisul plutitor a fost grav afectat de creșterea prețurilor la combustibil – un fenomen care nu face nicio distincție între șoferii de camioane, familiile care se luptă să-și plătească facturile la utilități și acea minoritate privilegiată care savurează cocktailuri în Pacific. Costul lunar al combustibilului, calculat per cabină, a crescut de la 1.800 de dolari până la 8.000 de dolari. Itinerariile au fost încetinite, escalele în porturi au fost prelungite, iar excursiile au fost reduse.

Lynn Montoya, o femeie de 64 de ani din Wyoming, a declarat pentru Daily Mail: „Ajungeam în port, iar cu șase ore înainte de plecare ni se spunea că nu sunt suficienți bani pentru a ridica ancora. Glumeam spunând că ne simțim ca niște ostatici”. Oamenii s-au trezit confruntându-se cu servicii de internet și televiziune intermitente, o scădere a calității mâncării și o nouă activitate socială: strângerea de bani la comun.

Potrivit lui Lynn, în luna aprilie, 22 de pasageri ai vasului de croazieră au împrumutat companiei 2,2 milioane de dolari, sumă care urma să fie rambursată cu dobândă: „Nu am primit nicio plată”. În septembrie, s-ar fi solicitat încă 1,5 milioane de dolari, sumă urmată, în octombrie, de alți 360.000 de dolari. Întrucât salariile echipajului nu fuseseră plătite, pasagerii au strâns bani pentru a-i ajuta pe cei 128 de membri ai echipajului. Conform CBS, un pasager aflat în Singapore a plătit 400.000 de dolari din buzunarul propriu pentru combustibil, în timp ce, la Hong Kong, nava a fost reținută din cauza unei datorii de 168.000 de dolari. Croaziera, care părea să nu se mai sfârșească, ajunsese să semene cu un bloc de locuințe administrat de o persoană care nu și-a respectat obligațiile.

Potrivit CBS, creșterea prețului petrolului nu explică însă întreaga situație: se pare că, cu toate că avea toate cabinele ocupate, nava ar fi înregistrat o pierdere de 600.000 de dolari pe lună. Cu toate acestea, pe 27 iulie, compania Villa Vie a anunțat o a doua navă, Legacy, programată pentru 2029. Sloganul? „Două nave. Un orizont nesfârșit”. Opt zile mai târziu, „locatarii” navei au fost informați că activitatea ar putea înceta. Orizonturile erau, poate, nesfârșite – însă simpla supraviețuire până la sfârșitul lunii era deja o utopie.

„Aș cheltui aceiași bani din nou, fără să mă gândesc prea mult”

V-ați putea imagina că foștii locuitori ai paradisului plutitor și-ar blestema decizia de a-și vinde casa. Dar nu. „Lăsând la o parte banii, a fost o aventură fantastică”, a declarat Randy Cassingham pentru AFP. Și s-ar întoarce la bord. Soția sa, Kit, a intervenit pentru The Guardian: „Nu vrem să ne compătimim. Vrem să le spunem oamenilor: trăiți-vă visele. Aruncaţi-vă cu capul înainte, pentru că nu știți niciodată cum se va termina aventura”.

Dwight Greene, în vârstă de 64 de ani, din Fort Worth, Texas, este și mai convins: „Aș cheltui din nou aceiași bani fără să mă gândesc prea mult, pentru că pentru soția mea, Sheila, și pentru mine a fost o experiență extrem de satisfăcătoare”, a declarat el pentru Business Insider. Carol Larson, în vârstă de 69 de ani, din California, a declarat pentru AFP: „Mă simt foarte norocoasă că am făcut parte din acest experiment de croazieră rezidențială”.

Între timp, compania caută capital și ia în considerare o restructurare. Viitorul navei și rambursările sunt incerte. Pentru pasagerii croazierelor, călătoria care trebuia să-i ducă la capătul lumii s-a dovedit a fi sfârșitul unui vis: acela de a putea trăi într-o veşnică vacanță, feriți de războaie, crize și probleme, care din păcate i-au urmărit chiar și în mijlocul oceanului.