Voiculescu si metodele oligarhilor rusi 

Oligarhul autointitulat pensionar Dan Voiculescu s-a prezentat la termenul de luni de la Curtea de Apel afisand o atitudine radical schimbata fata de agresivitatea obisnuita. Din amenintarile cu mari dezvaluiri lansate vineri s-a ales praful. A tinut o conferinta de presa duminica, de la care a fugit evitand orice intrebare. Luni, la iesirea de la proces, a gasit chiar cuvinte de lauda pentru judecatori. Si-a imblanzit vizibil tonul. Antena 3 n-a renuntat la tonul belicos si eterna rafuiala cu Traian Basescu, dar nu a mai linsat judecatori, n-a mai atacat institutii cheie, n-a mai pus la indoiala tot sistemul. Ceva s-a intamplat cu Voiculescu. Cel mai probabil, a inteles ce i se intampla.

Dan Voiculescu a trecut toate liniile rosii in scandalul legat de fratele presedintelui. E foarte bine ca Antena 3 a dezvaluit filmuletele din care rezulta ca Mircea Basescu a luat bani in contul unor presupuse interventii in justitie in favoarea interlopului Bercea Mondial. Numai ca e foarte rau ca, pornind de la acest caz, Voiculescu a incercat, apeland la manipulari sinistre, sa demoleze toate institutiile statului pentru a-si salva pielea.

Desi nu exista nici un indiciu rezonabil ca ar fi implicati, atat presedintele Traian Basescu, cat si sefa DNA, Laura Codruta Kovesi sau presedinta Inaltei Curti, Livia Stanciu, au devenit cu totii tinta unor actiuni de denigrare publica fara precedent. A incerca sa desfiintezi credibilitatea celor mai inalte functii in stat din calcule personale reprezinta un abuz care n-are cum sa lase rece sistemul in ansamblul sau. A arunca un intreg sistem in aer pentru a salva un om sau un mic grup se plateste scump intr-o tara decisa sa-si consolideze institutile. (Dupa cum s-a vazut si in cazul Vantu).

Un prim semn al radicalizarii sistemului a fost condamnarea pronuntata in cazul baronului PSD de Arges, Constantin Nicolescu. A luat noua ani si jumatate intr-un dosar de coruptie la Curtea de Apel, decizie atacabila cu recurs. Intr-o tara in care instantele dau de regula cativa ani sau pronunta condamnari cu suspendare in cazuri de coruptie, noua ani inseamna enorm. S-a ajuns aici inclusiv din cauza politicienilor care se apara cu dintii intre ei, din cauza prea deselor tentative de trafic de influenta care-i determina azi pe judecatori sa fie mai catolici decat papa din teama de a nu se treazi peste cativa ani acuzati ca au dat o pedeapsa blanda sub influenta politica, dar si din cauza unora ca Voiculescu, hotarat sa faca praf toata justitia pentru a scapa de mana ei. Consecinta: judecatorii prefera pedepse maximale.

In aceste zile, Dan Voiculescu vorbeste mult. De fiecare data cand o face mai aflam ceva despre profilul sau de oligarh autohton. La termenul de luni de la Curtea de Apel in procesul ICA, aflat spre final, intrebat fiind de instanta despre originea acestei afaceri, despre legaturile cu Grivco si Crescent, Voiculescu a furnizat instantei un detaliu cel putin interesant. El a povestit cum a ajuns sa-si majoreze pachetul de actiuni la Institutul de Cercetari Alimentare (ICA): „Am acordat un imprumut catre ICA pentru plata unor datorii. Imprumutul a fost sub dobanzile pietei. Nu mi-au mai restituit banii la termen si mi-au cedat actiuni. Actiunile care mi s-au predat s-au adaugat actiunilor pe care le aveam prin cumparare. Actiunile cumparate de mine sunt noi si nu au nici o legatura cu actiunile de la momentul privatizarii. In 2006, am cedat actiunile in cote egale fiicelor, din motive personale„.

Metoda nu este originala, ci importata din Est. Exact asa au pus oligarhii rusi mana pe economia Rusiei la inceputul anilor ’90, spre sfarsitul primului mandat a lui Eltin. Cel mai clar a expus-o Thierry Wolton, istoric francez specializat in probleme rusesti, in cartea sa KGB-ul la putere. Sistemul Putin (Humanitas, 2014): „O idee a incoltit atunci in mintea lui Vladimir Potanin: cum statul nu mai avea niciun ban, bancile (n.r. apartinand oligarhilor rusi aparuti dupa ’90) il puteau imprumuta. In schimbul unei plati de doua miliarde de dolari, guvernul ar garanta imprumutul, oferindu-le bancherilor parti din capitalul celor mai bune intreprinderi de stat, campioane ale exportului, cu conditia, pentru stabilimentele financiare, de a pastra aceste actiuni pana la privatizarea acestor companii. Avantajul pentru oligarhi era evident. Dupa ce au facut avere prin gestionarea conturilor la export ale acestor intreprinderi, bancilor lor aveau nevoie sa se asigure ca aceleasi intreprinderi vor continua sa le aduca profituri mari si dupa privatizare. Dar nu se punea problema, pentru ei, sa plateasca scump aceste giuvaere industriale. De unde si ideea lui Potanin de <>” (pag. 98).

Pastrand semnificativ proportiile, Voiculescu este, in Romania, echivalentul unor Potanin, Gusinski, Berezovski sau Deripaska in Rusia. Cu totii au exploatat retelele din fostul KGB sau, dupa caz, Securitate pentru a lua ceva ieftin de la stat si pentru a-si mari influenta politica. Cu totii au nutrit ambitia de a desemna ei viitorul presedinte, de a-si impune marioneta, de a exercita puterea reala si de a se substitui statului. Media oligharilor rusi l-a facut pe Putin presedinte, lansand campanii de spalare pe creier fara precedent.

Veti spune ca exista, totusi, diferente semnificative intre oligarhii rusi si un Voiculescu, Vantu, Ghita sau Patriciu autohtoni. Ii despart miliardele din conturi, amploarea afacerilor cu statul si violenta metodelor. Oligarhii rusi au lasat in urma lor cadavre, morti, sute de asasinate. Dispuneau, cel putin pe vremea lui Boris Eltan cand statul era slab, de o mica armata pentru a se apara, pentru actiuni de take-over asupra altor afaceri concurente, pentru culegere de informatii sau pentru a comanda eliminari fizice. Aceste armate particulare erau formate de regula din fosti ofiteri KGB din fosti cekisti convertiti la binefacerile capitalismului.

Dan Voiculescu tocmai si-a scos la lumina reteaua de „investigatori”, anuntand ca a pus bazele primei organizatii nonguvernamentale, care se va ocupa de seful statului. „Va fi o organizatie de investigatii si cu metode legale va incerca sa aduca in fata opiniei publice si a institutiilor statului toate activitatile lui Traian Basescu”, a mai spus fondatorul PC. Cum asa? Inca una? Parca Anteana 3 cu asta s-a ocupat in ultima ani, Ciuvica si FACIAS la fel. De ce-ar mai fi nevoie de inca una? Sau astia sunt adevaratii profesionisti ai lui Voiculescu, legalizati intr-un ONG? Anuntarea ONG-ului specializat in investigatii este poate cea mai interesanta miscare a oligarhului aflat la un pas de o condamnare definitiva sau de achitare.

Oligarhii romani, in frunte cu Voiculescu, s-au limitat sa-si utilizeze armatele de „investigatori” (fosti securisti, ofiteri dati afara din servicii sau activi, corupti, mercenari de presa etc.), mai ales in scopuri de santaj, in tentative de compromitere, de intimidare sau razbunare. Santajul este forma cea mai primitiva de a stoarce bani de la oameni de afaceri sau politicieni, pentru a intimida adversari sau pentru a-i scoate din joc, uzand de puterea data de informatie. Nu intamplator, cam toti oligarhii Romaniei, cam primitivi de felul lor, trec prin acuzatii de santaj.

„Regret enorm daca Romania are numai cinci oligarhi, pentru ca oligarhii, pe langa alte lucruri rele, au si multe lucruri bune, printre care faptul ca asigura locuri de munca”, a spus luni Voiculescu iesind de la proces. Dar care ar fi lucrurile rele?

Cadavrele lasate in urma de oligarhii romani nu sunt persoane fizice. Ne-au scutit in anii capitalismului salbatic de sange si morti pe strazi, cum am vazut in Rusia lui Eltin sau Putin. Cu totii se fac vinovati de alt tip de asasinat. Au incercat – si uneori le-a iesit – sa omoare lent institutii, increderea in democratie si orice alt sistem asezat de valori, au otravit spatiul public ani de zile, promovand nonvalori, cozi de topor gata oricand sa execute public la televizor orice adversar real sau inchipuit.

Au predicat confuzia, haosul, nonvaloarea, au facut apologia furtului promovand infractori in posturi cheie, au alimentat dispretul fata de lege, reguli si institutii de tip occidental. Au destramat, pe scurt, tesutul social pana la descompunere. Asta deoarece s-au obisnuit, ani de zile, sa vaneze doar in ape tulburi. Asa s-au imbogatit, extragand bani, putere si influenta numai din sisteme dezorganizate, vulnerabile, corupte.

Sub tirania lor, statul si societatea se sufoca, asa cum tot avertizeaza americanii, carora le datoram, cred, o buna parte din curatarea Romaniei prin sprijinul constant acordat justitiei libere din Romania. In paranteza fie spus, poate din acest motiv a rabufnit zilele trecute Antena 3 impotriva Statelor Unite.

Sa-si imagineze Voiculescu, cand deplange „dictatura lui Basescu” cam ce i intampla in Rusia lui Putin sau, daca vreti, Turcia lui Erdogan daca facea pe acolo ororile comise pe aici. Este inca o diferenta majora fata de sistemele cu adevarat autoritare, cu deficite democratice grave, unde unii oligarhi s-au predat lui Putin, altii au fugit in exil sau pur si simplu au sarit in aer, dar niciunul nu a sfarsit avand parte de o judecata corecta. (Nota: O prima varianta a acestui text a aparut in Revista 22)