Wikipedia, prieten şi duşman
Anul acesta, printre multiplele aniversări la care ne putem gândi ar fi: la nivel universal – 20 de ani la 11 septembrie şi intervenţia americană în Afganistan, tot atâţia de la aderarea Chinei la Organzaţia Mondială a Comerţului, 30 de ani de la dispariţia Uniunii Sovietice; acestora li se adaugă, în context naţional – 401 de la dispariţia lui Mihai Viteazul, 105 de la naşterea lui Neagu Djuvara, centenerarul reformei agrare a lui Averescu, dublat de cel al naşterii regelui Mihai, 80 de ani de la intrarea în Al doilea război mondial şi, last but not least, patru decenii de la zborul cosmic al lui Dumitru Prunariu.
Dar poate că istoriografia viitorului va avea alte criterii de judecare a trecutului, evenimentele care nouă astăzi ne par cardinale, să nu fie decât note de subsol pentru generaţiile de poimâine. Pentru acei istorici care s-au născut la începutul secolului şi care anul acesta intră la facultate, muza Clio se va conjuga în funcţie de criterii ecologice sau informaţionale, evenimentele politice şi economice păstrându-şi relevanţa doar în funcţie de modul cum influenţează natura sau tehnologia. Pentru o astfel de istoriografie, poate că 2001 va semnifica anul naşterii Wikipedia, cea mai mare enciclopedie accesibilă pe scară largă. Modul în care aceasta ne-a schimbat felul de a gândi şi acţiona îl vom pricepe de abia când o să dispară sau va fi, la rândul ei, înlocuită de altceva. Atât de mult a intrat în vieţile şi vocabularele noastre, încât poate fi asemuită unui bun comun. Şi la fel ca orice lucru de masă, nici ea nu scapă controverselor, fiind privită fie ca un templu, fie ca un bazar. Ambele analogii au virtuţile lor. Asemenea altor demersuri similare de adunare a cunoaşterii, ea se datorează multor anonimi care au trudit în tăcere, urmaşi ai acelor zidari care au ridicat catedralele medievale. Pentru criticii ei însă, Wikipedia apare, mai degrabă, ca un bazar, expresie a democratizării excesive a ştiinţei. – Un loc în care oricine poate scrie orice, cantitatea mereu adaugată fiind învestită cu autoritate.
Polemica în jurul cunoaşterii are reverberaţii inclusiv în lumea geopoliticii. Dominaţia culturală occidentală, în speţă, americană, se vede tot mai mult contestată într-o lume multipolară, în care şi alţi centri economico-civilizaţionali îşi cer dreptul la diferenţă. Astfel, ca manifest al suveranităţii ruseşti şi, totodată, ca parte a efortului de a controla internetul, Vladimir Putin a anunţat varianta rusească a celebrei enciclopedii, proiect care ar trebui să vadă lumina zilei prin 2023.
Şcoala însăşi pare fracturată în ceea ce priveşte Wikipedia. În timp ce studenţii o folosesc copios, profesorii (deşi nu toţi) o resping sau îşi instruiesc discipolii să o folosească cu precauţie. Spun nu toţi, deoarece mi-i amintesc pe unii care, la cursurile masterale, recunoşteau că îşi pregătiseră lecţia pornind de la pagina de Wikipedia, iar limitele expertizei lor pe subiect reflectau timpul scurt petrecut pe textul online. Frustrarea, îmi spun azi prieteni profesori, creşte când văd că după ani şi ani de recomandat studenţilor mari scriitori, studii de specialitate, trimis cărţi în pdf, referatele şi licenţele dau ca sursă tot Wikipedia. Uneori studenţii recurg la varianta în limba română, acolo unde pagina este mai săracă; în timp ce în alte ori, pagina de engleză este tradusă cu Google translate, limba rezultată semănând cu acele gafe ale politicienilor de tip Sulaina ceanăl. Mergând şi mai departe, la master, aceeaşi prieteni constată că azi, inclusiv Wikipedia s-a transformat într-o sursă pretenţioasă, aristocratică, întrucât mulţi masteranzi nici măcar nu se mai obosesc să o citeze, ci recurg fără probleme la site-uri conspiraţioniste şi bloguri dubioase.
Acestea fiind spuse, cred că suntem în situaţia Sfântului Ieronim confruntat cu provocarea de a traduce Biblia în latina vulgară. Dupa cum se stie, aceasta din urmă şi nu varianta cultă a triumfat, din ea rezultând frumoasele limbi succesoare (româna, italiana, spaniola), la rândul lor îmbogăţite prin literaturi respectabile.
Lupta cu plăcerile vinovate (fie că vorbim despre alcool, dulciuri, ţigări sau Wikipedia) nu poate fi câştigată prin interzicerea brutală. Altminteri, rezultatul va fi asemănător cu iconoclasmul bizantin sau cu perioada Prohibiţiei din anii 1920-1930 din Statele Unite. Comoditatea şi partea senzorială din om au câştig de cauză. Acestea fiind spuse, mai jos voi oferi o pledoarie pentru Wikipedia şi câteva soluţii pentru a o transforma într-un prieten al cunoaşterii.
Wikipedia sau Wickedpedia?
Indiferent ce ar spune unii şi alţii, mie îmi place Wikipedia. Sunt un fan al ei. Cantitatea enormă de informaţii interconectate mi se pare o binecuvântare; o bibliotecă alexandrină care nu poate fi distrusă de nici un fanatic. De acord cu faptul că grâul şi neghina, diamantele şi sterilul vin împreună, dar la fel se întâmplă cu numeroase cărţi scrise prost, subiectiv, rău voitor şamd. Asemenea unui miner care caută minerale preţioase în duritatea neînduplecată a stâncii, tot la fel şi cititorul avid este invitat să consulte mai multe surse până când ajunge la adevăr sau la ceva cât mai apropiat de acesta. Wikipedia nu trebuie folosită ca o destinaţie, ci ca un port de unde porneşti spre alte destinaţii. Bibliografia celor mai multor subiecte tratate este bogată, iar multe linkuri te duc spre o generoasă arhivă online de unde poţi descărca lucrări vechi de sute de ani. Un alt atuu deosebit de important este capacitatea de corectare a platformei. Tocmai graţie numărului mare al celor care scriu, crede John Broughton, unul dintre editorii enciclopediei online, greşelile pot fi observate şi reparate. Mai mult decât atât, cu timpul apar filtre care triază informaţia. Spre exemplu, în februarie 2017, editorii Wikipedia au hotărât să nu mai folosească ziarul Daily Mail din Marea Britanie, considerându-l lipsit de încredere. Desigur, sunt greşeli cu care putem trăi (datarea inexactă a unui eveniment istoric), în timp ce altele ne pot face mult rău, precum cele din domeniul medical à acolo unde s-a demonstrat că 90% dintre informaţii contrazic cele mai noi şi mai serioase descoperiri ştiinţifice.
Dovadă a conştientizării acestei înclinaţii spre greşeli este tocmai apariţia unei pagini dedicate acurateţii Wikipedia. Asistăm, deci, la un proces de creştere în complexitate, similar cu cel prin care a trecut sistemul nostru nervos. Dacă direcţia spre autocorectare va continua, foarte probabil că va aduce un progres echivalent cu cel produs de neuronii-oglindă pentru conştiinţa umană.
INTERVIURILE HotNews.ro