După zile întregi de proteste, Zelenski l-a demis pe șeful armatei ucrainene. Conflictul care a dus la îndepărtarea generalului Sîrskîi
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a demis marți pe Oleksandr Sîrskîi de la conducerea forțelor armate naționale, potrivit BBC și The Kyiv Independent.
Liderul ucrainean a anunțat că l-a numit la comanda forțelor armate pe Mîhailo Drapatîi.
„Este un fapt că Oleksandr Sîrski a asigurat succesele Ucrainei în apărarea Kievului, în operaţiunea ofensivă de la Harkov şi în operaţiunea de la Kursk. S-a parcurs un drum semnificativ, apărarea Ucrainei continuă, iar fiecare soldat merită un tratament demn. Le sunt recunoscător lui Oleksandr Sîrski şi fiecărui soldat al nostru pentru poziţiile puternice ale Ucrainei pe front”, a declarat Volodimir Zelenski, citat de News.ro.
Decizia lui Zelenski de a-l înlocui a fost luată în contextul valului de proteste care au izbucnit la Kiev și în alte zone din Ucraina după ce l-a demis pe popularul Mihailo Fedorov de la Ministerul Apărării.
La o zi după ce a fost demis președinte, fostul ministru a declarat într-o conferință de presă că îndepărtarea sa s-a produs ca urmare a unui ultimatum dat de Sîrskîi lui Zelenski.
Proteste zilnice în Ucraina
Începând din 16 iulie, ucrainenii au organizat proteste în fiecare zi, manifestându-și nemulțumirea față de decizia președintelui de a-l demite pe Fedorov (35 de ani), unul dintre cei mai tineri și mai populari oficiali de rang înalt din țară, după cum îl descrie Kyiv Independent.
Unul dintre organizatorii manifestațiilor, Dmitro Koziatînskîi, a declarat că acțiunile de protest au ca revendicări reinstalarea lui Fedorov în funcția de ministru al apărării și înlăturarea lui Syrskyi de la comanda forțelor armate.
„Zelenski a primit termen până pe 24 iulie pentru a-l demite pe șeful armatei Oleksandr Sîrski, considerat responsabil pentru criza creată, și a-l propune pe Fedorov pentru funcția de ministru al Apărării”, a declarat el, într-un interviu pentru HotNews.
Sîrskîi (60 de ani) este văzut de mulți în Ucraina ca un comandant format de școala sovietică, reticent în a implementa schimbări structurale la nivelul armatei.
Încă de la numirea lui Fedorov la Ministerul apărării se credea că vor exista tensiuni între el și Sîrskîi, reflectând abordări diferite în materie de conducere a armatei și cultură organizațională.
Cine este generalul Sîrskîi și ce spuneau criticii săi
Sirskii a favorizat o structură de comandă extrem de centralizată, înrădăcinată în doctrina militară sovietică. Generalul a fost criticat de soldați și analiști pentru micromanagement, precum și pentru că promova ceea ce criticii săi au descris drept o cultură de comandă de tip sovietic.
Sîrskîi s-a născut în satul rusesc Novinki, în regiunea Vladimir, în 1965. Tatăl său a servit în armata sovietică și a fost transferat la Harkov, pe atunci în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, când Sîrskîi avea 15 ani.
A absolvit liceul la Harkov și apoi s-a înscris la Școala Superioară de Comandă Militară din Moscova, la acea vreme cea mai prestigioasă academie militară din Uniunea Sovietică.
La dizolvarea URSS, în 1991, armata sovietică a fost împărțită între diferitele state succesoare, iar unitatea lui Sîrskîi din Ciuhuiiv, regiunea Harkov, a intrat sub comanda Ucrainei. Ca parte a acestui proces de tranziție, el a depus un jurământ de credință față de statul ucrainean, care devenise independent recent.
Momente notabile din cariera sa militară
Pe parcursul ascensiunii sale în armata ucraineană, Sîrski a fost o perioadă la comanda „operațiunii antiteroriste” pe care o lansase Kievul ca să respingă invazia rusă din estul Ucrainei în 2014.
Până în 2020 avea să devină comandant al forțelor terestre, iar în 2022 juca un rol cheie în apărarea Kievului și în contraofensiva de succes din Harkov.
În 2023 a condus trupele ucrainene în Bătălia de la Bahmut, unde a ales să ducă o luptă defensivă de uzură, pe care Ucraina avea să o piardă în cele din urmă. După acest episod, unii militari ucraineni au început să îl numească „măcelarul” în mod batjocoritor, potrivit Kyiv Independent.
În 8 februarie 2024 l-a înlocuit pe Valerii Salujnîi la comanda statului major al armatei ucrainene. Din această postură, a continuat să conducă într-un stil rigid și inflexibil, mai susține publicația ucraineană.
În unele cazuri, pentru a evita o catastrofă, unitățile ucrainene au ales să nu îi mai urmeze ordinele, cum s-a întâmplat în bătălia de la Avdiivka, când forțele ucrainene s-au retras din oraș, fără consimțământul lui, ca să evite o încercuire rusească.
Una dintre marile sale reforme din poziția de șef al statului major a fost crearea „forțelor de asalt”, o ramură separată a forțelor terestre, care se aflau efectiv sub controlul său personal.
Această nouă ramură a armatei a beneficiat de cea mai mare parte a soldaților mobilizați – până la 1.000 pe lună în unele cazuri – în timp ce brigăzile mecanizate regulate primeau mult mai puțini.
Forțele de asalt au fost acuzate că aplică un tratament brutal soldaților mobilizați și lansează atacuri care duc adesea la pierderi ucrainene masive, conform Kyiv Independent.