Zile decisive

In aceste zile se decide viitorul tarii, posibil pentru ani buni. N-am fost de mult la o astfel de rascruce, intr-un context international nefericit. De modul cum vom iesi din acest «clinci» al istoriei, vom trai mai bine sau mai prost. Vom decide ce fel de Romanie lasam mostenire copiilor si nepotilor nostri.

Context extern

Angela Merkel prevesteste dezastrul. „Uniunea Europeana e pe marginea prapastiei. Daca statele europene nu-si reduc cheltuielile, euro se prabuseste. Daca se prabuseste euro, se va prabusi si Europa”.

Modelul de „stat social”, acela in care consumi fara legatura cu ce produci, cu productivitatea muncii, isi arata acum roadele. Tarile aflate sub dictatura sindicatelor, de tipul Greciei si Romaniei, vor plati primele pretul cerut de „statul social”.

Tarile cu economii puternice, fara iluzii socialiste, de exemplu Germania, vor incerca sa se salveze, indiferente la soarta celorlalte. Ca doar nu vor accepta nemtii sa plateasca, la propriu, prostiile altor popoare.

Context intern

In acest context international, Romania pica cum nu se poate mai prost. Obligata de guvernarea Tariceanu sa plateasca pensii si salarii mult peste posibilitatile reale ale economiei, sugrumata de o clasa politica care a pendulat intre pomeni electorale si rapt din bugetul de stat, cu coltii clientelei politice infipti adanc in grumazu-i inca firav, Romania va iesi sifonata rau din cutremurul economic.

Dezbinarea si prapastia de neincredere intre guvernanti si guvernati vin sa agraveze situatia. Grevele recente arata ca toata lumea se razbuna pe toata lumea, aparent fara sa inteleaga de unde vine raul.

Singurele atuuri sunt datoria publica, relativ mica comparativ cu aceea din alte tari. In plus, agricultura de subzistenta, la care ne vom intoarce cu totii, in caz de necesitate. Faptul ca nu suntem in zona euro, ca avem o rezerva valutara la BNR considerabila, ca tiparnita de bani e sigilata si pazita de Mugur Isarescu, constituie de asemeni atuuri importante. Urmeaza o motiune de cenzura, mai importanta decat toate celelalte care au trecut sau nu.

Miza acestei motiuni este intrarea intr-o criza politica, cu final greu de anticipat, care, suprapusa peste criza economica si financiara interna si externa, peste criza morala si sociala poate constitui „prohodul” societatii romanesti.

Daca motiunea nu trece.

Ne pastram credibilitatea in ochii finantelor mondiale, in special in ochii FMI, singurul „camatar” care practica dobanzi cat de cat suportabile si care da unda verde imprumuturilor de la alte institutii creditoare. Vom primi banii de la Banca Mondiala si UE, care alaturi de reducerile de pensii si salarii vor echilibra, oarecum, bugetul tarii, mentinand un deficit bugetar controlabil. Vom putea imprumuta, in continuare si pe piata interbancara, la dobanzi rezonabile.

Actualul guvern a acceptat riscul sinuciderii politice a partidelor care-l sustin, pentru a pune sub control deficitele macroeconomice. Ca vor plati la viitoarele alegeri, este un risc pe care nu toti politicienii de la putere si-l asuma. Unii incep deja sa dezerteze.

Apoi trebuie sa ne gandim cum vom iesi din criza. Prin reducerea in continuare a birocratiei, a numarului de ministere si agentii, a consilierilor si personalului din administratia centrala si locala. Printr-o analiza la sange a prestatiilor ministrilor din cabinetul Boc. Cat a inteles fiecare sa fie solidar cu suferintele populatiei. Sau le-a sfidat.

Administratia locala a devenit gaura neagra a economiei. Consuma si fura fara nicio rusine. Probabil vor trebui stopate transferurile de la bugetul central catre cele locale. Fiecare comunitate sa isi ia soarta in propriile maini, sa traiasca atat de bine sau prost cat ii permite munca depusa. Sa inteleaga ca singurul izvor de drepturi sta in munca sau proprietate. Restul sunt basme.

Jumatate din suprafata agricola a tarii sta parloaga, dar importam 75% din mancare. Si ne plangem ca nu avem resurse.

Daca motiunea trece

Va fi foarte greu de format un guvern iar starea de incertitudine s-ar putea prelungi mult timp.

PSD a si declarat prin dl Victor Ponta ca nu revine la guvernare decat in urma unor alegeri, ca nu sustine un guvern minoritar PNL, ca nu are nicio solutie la criza politica. PNL ar accepta dar cu propriul premier (dl Tariceanu, dl profesor Crin Antonescu?) si cu programul propriu de guvernare, care inseamna reducerea taxelor si impozitelor, deci reducerea veniturilor la bugetul de stat si „plata online a obligatiilor bugetare”(!). Cu acest program sigur nu iesim din criza! Mai important, ce majoritate parlamentara ar vota un astfel de guvern?

Si atunci, cine sa formeze noul guvern? In inconstienta lor, PSD si PNL vor doar sa-l puna in dificultate pe presedintele Basescu si PDL, indiferent de pretul platit de cei 22 milioane de romani. Sa-si apropie obiectivele electorale, chiar daca asta inseamna suferinte enorme pentru populatie. Exemplul Spaniei care n-a reusit sa imprumute un euro pe pietele bancare este inca proaspat.

Un alt guvern politic, avandu-l premier pe Emil Boc sau oricine altcineva din PDL ar prelungi agonia si criza politica, ar amplifica neincrederea populatiei in clasa politica si politicieni.

Dezechilibrele macroeconomice se pot autocorecta si anarhic, spontan, necontrolat, cu traume importante pentru cetateni. Este vorba de explozia cursului de schimb, de o inflatie galopanta, de taierea accesului la finantari externe, de o foamete greu de evaluat in momentul de fata. Am mai trait fenomenul acesta, in anii 90 dar in alt context, cu bani din privatizari sau lasati de Ceausescu, fara datorii si fara conexiuni cu economia mondiala. In actualul context, implozia economiei va avea alta magnitudine. Este posibil ca filialele bancilor internationale si alti investitori sa dea bir cu fugitii, cine ar mai dori sa faca afaceri intr-o economie aflata in coma.

Guvern de tehnocrati

Ramane posibilitatea unui guvern de tehnocrati. Sustinut de actuala majoritate parlamentara. Ar avea avantajul sa conserve capitalul politic al partidelor aflate acum la guvernare, „vina” eventualelor esecuri fiind pasata guvernului. Dar pana atunci sa-l sprijine si sa-i treaca legile prin parlament.

Condus de cine? O singura persoana ar putea trece peste prapastia de neincredere creata intre conducatori si condusi: Monica Macovei. A reusit sa se tina departe de mizeriile politice, inclusiv de clientele si interese care praduiesc bugetul tarii. Este omul care stie sa manuiasca o sabie, „fara mama, fara tata”. Care ar executa fara mila pe toti cei care se infrupta din averea altora. Este persoana care a declarat, fara menajamente, ca „toti fura”, inclusiv cei din PDL. De la care avea totusi niste asteptari, niste pretentii.

Dna Macovei are o sansa de reusita ajutata de oameni integri, de genul Mircea Miclea, Sever Voinescu, Cristian Preda, Alina Mungiu Pippidi, Ionut Popescu, Mircea Cosea, Lucian Croitoru, Daniel Daianu si altii, dintre cei care au stat pana acum in afara politicii, ajunsa sa fie perceputa ca o troaca de porci. Inclusiv de persoane din diaspora, care n-au participat pana in prezent la degringolada societatii si economiei romanesti.

Cu o reducere masiva, din start, a numarului de ministere, de agentii, de personal cu functii de conducere, de birocrati care taie frunze la caini, de plosnite clientelare, cu eliminarea cumului de functii si salarii bugetare, cu plafonarea oricarui venit bugetar la venitul presedintelui, cetatenii ar putea avea incredere in acest tip de guvern. Si oficialii europeni. Sa faca ce n-a reusit guvernul Boc, prizonier in buna masura a clientelei de partid.

Ne trebuie o perioada de purificare, in care sa uitam de politicieni corupti, macar pana la viitoarele alegeri parlamentare din 2012. Sa se intrerupa canalele nefaste dintre politic si economic. Poate asa ne vom vindeca.

Guvern de uniune nationala

Poate fi aceasta o solutie? In opinia mea, nu. Nu s-au inteles ele partidele cand erau doar doua la guvernare, dar daca ar fi 4 sau 5? Fiecare ar tine cu dintii de propria viziune, de ideea statului social, a cotei unice, a impozitarii progresive, etc. Guvernarea ar fi blocata complet, in certuri interminabile, in „spectacole” televizate, la care politicienii nostri se pricep foarte bine. Mai putin sa scoata tara din criza.

Ce ar face opozitia daca ar fi invitata sa formeze guvernul? Ori un act de inconstienta sinucigasa, precum cel evocat de Crin Antonescu, ori la pescuit in ape tulburi, cum face PSD si Victor Ponta, care declara nonsalant ca nu are nicio solutie, dar vor vedea ei ce va fi. In orice caz nu vor sa guverneze impreuna, date fiind diferentele de opinie in puncte esentiale, precum cota unica vs. impozitarea progresiva.

Scaderea impozitarii si investitiile publice ar fi valabile daca am avea bani pentru gurile bugetare. Dar nu avem, asa ca totul se reduce la povesti aburitoare.

In caz contrar

Exista si un alt scenariu. Cel al dezastrului total. O tara neguvernabila, cu demonstratii si violente de strada. In care toti investitorii vor fugi mancand pamantul. Pentru multi ani de aici inainte. O atmosfera de mineriade, pe care le-am trait cu totii. Cu politicieni, gen Vadim Tudor, incercand sa pescuiasca in ape tulburi, agitand mitraliera. Cu un singur principiu de guvernare, scapa cine poate. Cu un posibil exod al romanilor peste granite, dar cu refuzul tarilor europene de a primi un flux asa de mare de straini.

Cu reducerea si mai dramatica a pensiilor si salariilor. Probabil cu 50% sau chiar mai mult.

Si atunci, degeaba ne vom intreba cine a fost de vina.

Stimati parlamentari,

Aveti in maini si in bile viitorul acestei tari. Ganditi temeinic inainte de a vota. In caz de esec, blestemele acestui popor va vor ajunge, oriunde v-ati afla!