„Ziua” aniverseaza al patrulea turnator: Dan Ciachir

Scriitorul si publicistul Dan Ciachir a recunoscut ieri ca, in perioada studentiei, a colaborat cu Securitatea. Este a patra persoana de la „Ziua“ care recunoaste.

„Eu ma spovedesc la duhovnic, nu ma spovedesc public“. Acesta a fost inceputul paradoxal al marturisirii pe care a facut-o ieri scriitorul Dan Ciachir pentru „Cotidianul“.

Aflat pe lista celor 400 de jurnalisti si publicisti trimisa spre verificare CNSAS de Asociatia Civic Media, Dan Ciachir nu a vrut sa raspunda colegilor sai daca a avut sau nu relatii cu fosta Securitate, asa cum ziarul condus de Sorin Rosca Stanescu a cerut tuturor angajatilor si colaboratorilor.

„De alfel, nu sint ziarist, ci scriitor si publicist, deci nu m-am considerat vizat de acest demers“, a mai aratat Ciachir.

Contactat de „Cotidianul“, acesta a recunoscut insa ca baietii cu ochi albastri i-au dat tircoale in studentie. Produsul relatiei cu acestia l-au constituit mai multe note informative despre scriitori.

Note despre scriitori straini

Nascut pe 17 septembrie 1951, Dan Ciachir a urmat cursurile Facultatii de Filologie din Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1975. Relatia sa cu Securitatea, potrivit propriei marturisiri, a durat aproximativ un an. Incepuse deja sa devina cunoscut ca traducator, sa aiba, prin urmare, contacte atit cu scriitori, cit si cu editori.

In 1974, de exemplu, a tradus din italiana volumul de versuri „Cavalcada inocentilor“, scrisa de Mimmo Morina. Lucrarea, cu un cuvint inainte de Dan Ciachir, a aparut la Editura Univers, iar autorul italian a participat la lansarea organizata la Editura Eminescu. Mimmo Morina este unul dintre cei despre care Dan Ciachir isi aminteste ca a dat note informative.

„El era si functionar european, la Luxemburg, si Securitatea era interesata de el in aceasta calitate. Ma intrebau ce discut cu el“, relateaza Dan Ciachir, care sustine ca i-a si spus italianului, insa nu-si mai aminteste reactia lui.

Un alt personaj al notelor date Securitatii a fost frantuzoaica Helène Cisoux, care a venit in Romania in aceeasi perioada pentru a sustine o conferinta la universitate despre structuralism. „Nu mi-au cerut informatii despre colegi sau despre profesori“, spune Ciachir.

„Imi dadeau tigari Philip Morris“

Scriitorul spune ca nu-si mai aminteste daca a scris el sau ofiterul acele note, daca le semna sau nu cu nume conspirativ sau daca a semnat sau nu un angajament. „Au trecut 32 de ani de atunci“, justifica el. Isi aminteste insa ca prima intilnire cu ofiterul care l-a racolat, al carui nume nu si-l mai aminteste, a avut loc la restaurantul Perla.

„Tin minte ca atunci am baut, in ideea asta, vreo 600 de vodca. Am vrut sa le creez impresia ca sint betiv, ca sa considere ca nu sint de incredere, insa n-a tinut.“

El spune ca nu a fost santajat de securisti si sustine ca pur si simplu a fost „intimidat de ei“ si ca nu a avut cu cine sa se sfatuiasca. Iar relatia, dupa propria estimare, s-a consumat in vreo 20 de intilniri cu securistul. „A fost norocul meu ca era mai batrin, pe la vreo 48 de ani, si nu era prea zelos.“

Relatia cu acesta a luat sfirsit in 1974, sustine Ciachir, fara a-si aminti foarte clar daca a primit sau nu bani pentru informatiile date. „Nu cred asta. Imi dadeau in schimb tigari Philip Morris, ca eram fumator“, marturiseste Dan Ciachir.

La un an dupa ce „a fost lasat in pace“, in 1975, a terminat facultatea si a ales sa mearga profesor in Delta, in satul Crisan din judetul Tulcea. A stat acolo trei ani, dupa care s-a intors in Bucuresti.

„M-a luminat Dumnezeu sa scap“

Ulterior nu a mai fost angajat niciodata, nicaieri, dupa cum spune cu mindrie. „Am fost toata viata un liberprofesionist.“ Cum trebuia sa-si cistige, totusi, cumva existenta, Dan Ciachir a devenit colaborator la revista „Saptamina“.

Condusa de scriitorul Eugen Barbu si gazduind, de-a lungul vremii, semnaturi precum cea a lui Corneliu Vadim Tudor, aceasta era considerata o publicatie foarte apropiata Securitatii, chiar un fel de oficios. Dan Ciachir sustine insa ca nu a fost nevoit sa mai colaboreze cu ofiterii si nici sa scrie texte favorabile regimului.

Integral in Cotidianul