13 semne de alarmă care se manifestă încă de la începutul unei relații

În fiecare an, zeci de mii de persoane din România devin victime ale violenței domestice – iar acestea sunt doar cazurile raportate oficial. Deși în unele situații abuzul pare să apară din senin, specialiștii subliniază că există indicii timpurii, de multe ori subtile, care pot anunța probleme serioase într-o relație, cu mult înainte ca lucrurile să degenereze. 

Mulți oameni au dificultăți în a face diferența între conflictele obișnuite și tiparele abuzive. Unele semne sunt evidente și provoacă imediat un sentiment de alarmă; altele se instalează treptat, într-un mod insidios. E de menționat și că abuzul poate lua și forme mai greu de observat, cum ar fi controlul emoțional, manipularea psihologică sau limitarea accesului la bani și resurse.

Ce înseamnă semne de alarmă (red flags) într-o relație?

Când vorbim despre semne de alarmă, ne referim la acele indicii că ceva nu e în regulă și că ar fi bine să ne oprim și să analizăm situația.

„În relații, semnele de alarmă arată că persoana respectivă probabil nu poate susține o relație sănătoasă, iar continuarea drumului împreună ar aduce pericole emoționale,” a precizat dr. Wendy Walsh, psiholog clinician specializat în relații.

Karen Salerno, asistentă socială în cadrul Cleveland Clinic, completează, spunând că semnele de alarmă îngrijorează pentru că pot evolua spre probleme mai mari, cum ar fi cele care pot duce la violență domestică. Deși majoritatea oamenilor asociază violența domestică doar cu abuzul fizic, aceasta include și abuz mental, emoțional, sexual sau financiar.

De cele mai multe ori, aceste comportamente nu apar izolat. „Nu vorbim despre un incident izolat. Apare un tipar de comportamente care, treptat, conturează o relație toxică”, a adăugat Karen Salerno. 

Diferența dintre semnele de alarmă și semnalele de avertizare

Este important de făcut distincția între semnele de alarmă (red flags) și cele de avertizare (yellow flags). Semnele de alarmă indică probleme serioase, care pot justifica întreruperea relației sau retragerea dintr-o situație riscantă. Sunt adesea legate de comportamente nocive sau tipare dăunătoare, cu potențial de abuz.

În schimb, semnalele de avertizare au un grad mai redus de gravitate. Acestea evidențiază aspecte care necesită atenție, comunicare sau ajustare, dar nu pun neapărat în pericol siguranța emoțională sau fizică. De regulă, ele reflectă diferențe de valori, nevoi sau stiluri de relaționare, care pot fi discutate și rezolvate în timp.

„Semnale de avertizare pot fi, de exemplu, dificultățile în exprimarea emoțiilor, pe care persoana le conștientizează și încearcă să le îmbunătățească. Pe când, un semn de alarmă poate fi un istoric de violență domestică, infidelitate repetată sau o dependență activă de substanțe,” a detaliat dr. Wendy Walsh.

Caracteristicile unei relații sănătoase (green flags)

Înainte de a identifica potențialele semne de alarmă, merită precizat ce înseamnă o relație sănătoasă. O astfel de legătură se construiește pe câteva principii de bază:

• Respect reciproc;
• Comunicare clară și deschisă, fără teamă de reacții negative;
• Onestitate și disponibilitate în asumarea greșelilor;
• Încredere și susținere reciproce;
• Negociere corectă în situații conflictuale.

Felul în care un cuplu gestionează diferențele de opinie spune multe despre calitatea relației. Partenerii se ascultă unul pe celălalt? Pot discuta fără reproșuri sau atacuri personale? Sunt capabili să ajungă la compromisuri fără să-și anuleze valorile personale?

„Un potențial abuzator se recunoaște prin lipsa de corectitudine — stabilește reguli fără să le discute. Într-o relație sănătoasă, deciziile sunt luate împreună, iar conflictele sunt abordate prin dialog”, a afirmat Karen Salerno.

Semne de alarmă la începutul relației

Recunoașterea timpurie a semnelor de alarmă poate preveni implicarea într-o relație nesănătoasă. Cu cât astfel de comportamente apar mai frecvent, cu atât devine mai clar că există un tipar care poate duce spre abuz.

Karen Salerno explică faptul că multe relații abuzive urmează un ciclu previzibil. „În prima etapă, tensiunea crește și persoana se simte constant în gardă, atentă la orice cuvânt sau gest, de teamă că ar putea declanșa o reacție neașteptată. În a doua etapă, apare comportamentul abuziv propriu-zis. Apoi urmează etapa de calm, în care abuzatorul își cere scuze sau face gesturi de împăcare. Ciclul se repetă apoi, de cele mai multe ori, fără schimbări reale.”

Iată, mai jos, câteva exemple de semne de alarmă care pot apărea încă din fazele inițiale ale unei relații.

1. Te „bombarează” cu afecțiune de la început

Acest comportament se referă la o manifestare excesivă și rapidă de afecțiune, complimente și cadouri, menită să creeze o legătură emoțională intensă într-un timp foarte scurt.

„Love bombing-ul apare atunci când cineva grăbește ritmul relației într-un mod forțat. Vrea să fie tot timpul cu partenerul, trimite daruri costisitoare sau nepotrivite pentru stadiul relației și face propuneri importante — cum ar fi mutatul împreună — după doar câteva întâlniri,” a precizat asistena socială Karen Salerno. 

Deși poate părea romantic, acest tip de comportament poate ascunde intenții de control. Relația avansează atât de repede încât partenerul nu mai are spațiu să observe semnalele de disconfort sau dezechilibru.

2. Vorbește urât despre foștii parteneri

Felul în care cineva povestește despre relațiile din trecut spune multe despre modul în care își asumă responsabilitatea într-un conflict sau o despărțire. E normal ca o relație încheiată să fi lăsat în urmă frustrări sau suferință. Însă dacă toate fostele relații sunt descrise într-o lumină extrem de negativă, iar vina este pusă exclusiv pe celălalt, ceva e în neregulă.

„Dacă fostul este mereu descris ca fiind nebun sau toxic, fără nicio urmă de asumare, e un semnal clar că persoana respectivă evită să-și vadă partea de responsabilitate,” a precizat Karen Salerno. 

Psihoterapeuta Amber Trueblood subliniază același lucru: „Când cineva își descrie toți foștii într-un mod depreciativ, e foarte posibil ca, la un moment dat, să ajungi și tu pe lista lor. De obicei, nu este vorba despre o fostă relație problematică, ci despre un tipar care se repetă.”

3. Furia îți provoacă frică

Violența domestică începe rareori direct cu abuz fizic. Când un partener se înfurie într-un mod care stârnește frică, e un semnal major de alarmă. Furia devine problematică atunci când apare brusc și des, sau când include amenințări.

„Într-o relație sănătoasă, bazată pe iubire și sprijin, partenerii se pot supăra, dar nu își descarcă furia unul asupra celuilalt. Nu rănesc fizic și nu amenință. Dacă cineva se teme de partener și de furia lui, trebuie să ia acest lucru foarte în serios,” a atenționat specialista de la Cleveland Clinic. 

4. Nu îți respectă limitele fizice

Acest semn poate fi evident, dar are și forme subtile. Când un partener insistă asupra unor lucruri pe care știe că celălalt le consideră neplăcute sau nedorite, încalcă limitele fizice. Dar acest comportament apare și în situații aparent mărunte. Poate persoana nu are chef de îmbrățișări, nu-i place să fie gâdilată sau are nevoie de spațiu personal. Dacă partenerul ignoră aceste sentimente, trece peste o limită personală.

„Felul în care sunt definite și stabilite limite diferă de la o persoană la alta. Acest lucru poate trece neobservat la început. Într-o relație sănătoasă, partenerul respectă limitele. Când cineva spune: Nu-mi place asta, Mă simt inconfortabil sau Nu mă simt bine, un partener care iubește și respectă va ține cont de limitele stabilite,” a completat Karen Salerno. 

5. Te izolează de prieteni și familie

Un semn frecvent întâlnit în relațiile abuzive este tendința partenerului de a limita sau rupe legăturile celeilalte persoane cu cei din jur. Poate refuză să cunoască familia sau prietenii, se simte exclus sau devine gelos când partenerul petrece timp cu alte persoane. Alteori, cere atât de multă atenție și prezență încât nu mai rămâne loc pentru alte relații sau activități personale.

„Când cineva încearcă să obțină putere și control asupra altei persoane, o face izolând-o și controlând-o până când nu mai poate interacționa cu altcineva. Cu cât cercul de apropiați al unei persoane se micșorează, cu atât crește influența abuzatorului asupra vieții sale,” a explicat asistenta socială. 

6. Te manipulează (gaslighting)

Gaslighting-ul este o formă de abuz psihologic prin care o persoană îl face pe celălalt să se îndoiască de propriile percepții sau amintiri. Scopul este de a muta responsabilitatea și vina, astfel încât victima să se simtă confuză și vinovată, chiar și atunci când nu a greșit cu nimic.

Karen Salerno atrage atenția că gaslighting-ul subminează realitatea celeilalte persoane. Este o formă subtilă, dar extrem de eficientă de control. Creează nesiguranță și dependență, pentru că victima începe să-și pună la îndoială propriile reacții și decizii.

Această tactică poate lua multe forme: negarea unor fapte evidente („n-am spus niciodată asta”), minimalizarea reacțiilor („exagerezi”, „ești prea sensibil/ă”) sau reinterpretarea situațiilor într-un mod care favorizează constant agresorul.

7. Nu acordă spațiu personal

Un semn de alarmă frecvent ignorat este lipsa respectului pentru timpul și viața personală a celuilalt. Dacă partenerul devine insistent, posesiv sau dependent, așteptând constant atenție și prezență, până în punctul în care afectează munca, hobby-urile sau planurile individuale, e un indiciu că relația nu se bazează pe echilibru.

 La început, nevoia constantă de apropiere poate părea flatantă, dar în spatele acestei dorințe se poate ascunde tendința de control sau de izolare subtilă. Relațiile sănătoase includ și timp petrecut separat — fiecare partener are dreptul la autonomie, spațiu și activități proprii, fără să simtă vinovăție sau presiune.

8. Nu are prieteni

Când un partener întâmpină dificultăți în a crea și a menține o legătură de prietenie, acest lucru poate indica probleme similare în relația de cuplu. Rețeaua socială restrânsă sau inexistentă a unei persoane nu apare întâmplător – are rădăcini în comportamente și tipare emoționale care se vor reflecta și în relația romantică.

Poate că persoana respectivă are tendința de a da vina pe ceilalți pentru conflicte nerezolvate, denigrează foști prieteni sau susține că „nimeni nu mă înțelege”. Toate acestea pot semnala o lipsă de asumare și o imaturitate emoțională care se va reflecta inevitabil în viața de cuplu.

Mai mult, un partener fără prieteni apropiați poate deveni dependent emoțional de relația romantică, transformând-o într-o sursă exclusivă de validare și sprijin. Acest dezechilibru creează presiune și poate duce la comportamente posesive sau de control.

9. Își dedică tot timpul partenerului

Acest comportament este adesea legat de lipsa unei rețele sociale sau a intereselor personale. La început, poate părea o dovadă de devotament sau romantism — afirmații precum „Tu ești tot ce am” sau „Nu am nevoie de nimeni altcineva” pot flata, dar în spatele lor se pot ascunde semne de dezechilibru.

Relațiile sănătoase se bazează pe interdependență, nu pe dependență. Asta înseamnă că fiecare partener are propria viață, propriile pasiuni și relații, dar alege să le împărtășească într-un cadru comun. În schimb, când cineva renunță complet la hobby-uri, prieteni sau obiective personale pentru a se dedica exclusiv relației, se creează o dinamică fragilă și nesustenabilă.

„Când identitatea unei persoane se reduce la relația de cuplu, apare o presiune nerealistă asupra celuilalt. Nimeni nu poate și nu ar trebui să fie totul pentru partenerul său,” a subliant Karen Salerno. 

În timp, această dedicare exagerată poate duce la frustrări. Partenerul care și-a abandonat celelalte aspecte ale vieții poate interpreta nevoia celuilalt de spațiu personal ca pe o respingere. Pot apărea comportamente de control — verificări constante, gelozie nejustificată sau încercări de a induce vinovăție atunci când celălalt își dorește timp separat.

Păstrarea unei identități proprii este esențială pentru echilibrul într-o relație. Atunci când toată responsabilitatea pentru fericire, validare sau sens este plasată pe umerii unei singure persoane, relația devine sufocantă — pentru amândoi.

10. Lipsa conexiunii emoționale

Una dintre componentele valoroase ale unei relații romantice este conectarea profundă și autentică. O relație sănătoasă permite ambilor parteneri să se simtă văzuți, auziți și înțeleși la un nivel profund. Dar ce se întâmplă când această conexiune lipsește complet?

„Intimitatea emoțională înseamnă să poți vorbi deschis cu partenerul despre temeri, speranțe, nesiguranțe sau lucruri care contează cu adevărat. Când aceste discuții lipsesc, relația nu are profunzime și, în timp, riscă să se destrame,” a precizat dr. Wendy Walsh.

Semnele unei astfel de deconectări pot include refuzul repetat de a vorbi despre emoții – răspunsuri de tipul „nu vreau să discut despre asta” sau „nu e mare lucru” – ori evitarea constantă a subiectelor sensibile. Altă manifestare este incapacitatea de a oferi sprijin emoțional în momente dificile, minimizând trăirile celuilalt sau schimbând subiectul.

Există însă o diferență majoră între persoanele care întâmpină dificultăți reale în exprimarea emoțiilor (dar depun efort pentru a se îmbunătăți) și cele care resping complet ideea de intimitate emoțională. Pentru unii, intimitatea emoțională reprezintă o provocare din cauza experiențelor din copilărie sau relațiilor anterioare, dar recunosc problema și lucrează la ea. În schimb, un partener care refuză constant să recunoască importanța conectării emoționale și nu arată niciun interes în a se deschide reprezintă un obstacol pentru dezvoltarea unei relații profunde și de durată.

Pe termen lung, lipsa intimității emoționale poate duce la o formă aparte de singurătate: partenerii sunt aproape fizic, dar distanți emoțional – o combinație care, potrivit psihologilor, poate deveni una dintre cele mai dureroase experiențe dintr-o relație.

11. Probleme cu alcoolul și drogurile

„Consumul zilnic de alcool sau băutul până la stare de ebrietate de câteva ori pe săptămână poate indica o problemă cu băutura,” a subliniat psihoterapeuta Amber Trueblood. Același lucru este valabil și în cazul consumului de droguri, mai ales atunci când acestea devin o soluție pentru a face față stresului sau emoțiilor dificile.

Când consumul de substanțe începe să afecteze negativ sănătatea, relațiile sau activitățile profesionale, putem vorbi despre o formă de dependență. În aceste situații, este clar că persoana nu a dezvoltat mecanisme sănătoase de adaptare și recurge la substanțe pentru a-și gestiona viața de zi cu zi.

Dacă alcoolul sau drogurile duc vreodată la comportamente agresive – fizice sau emoționale – acesta este un motiv clar pentru a reconsidera siguranța relației. Abuzul de substanțe, combinat cu lipsa de control asupra comportamentului, poate crea un mediu periculos și impredictibil.

12. Comportamente violente

Orice formă de violență – fie îndreptată către partener, membri ai familiei, străini sau chiar animale – este un semnal grav de alarmă. Este, de fapt, unul dintre cele mai serioase și urgente semne că relația poate deveni periculoasă.

Astfel de comportamente nu apar, de regulă, dintr-odată și nici nu sunt întâmplătoare. Agresivitatea evoluează în timp și se manifestă adesea mai întâi în forme indirecte: lovirea pereților sau a obiectelor în timpul certurilor, gesturi intimidante, amenințări mascate sau crize de furie care scapă de sub control.

Persoana agresivă poate încerca să își justifice comportamentul spunând că a fost provocată sau că a pierdut controlul, dar aceste explicații nu schimbă realitatea și nici nu diminuează riscul. Agresivitatea, indiferent de context, este un semn că persoana nu are mecanisme sănătoase de a gestiona furia, frustrarea sau alte emoții dificile.

„Violența față de animale merită o atenție specială. Există o legătură bine documentată între abuzul asupra animalelor și violența domestică. Dacă cineva poate răni un animal lipsit de apărare, arată o problemă profundă de control al impulsurilor și de lipsă de empatie,” a atras atenția specialista de la Cleveland Clinic. 

În spatele comportamentelor violente se află, adesea, incapacitatea de a simți sau manifesta compasiune față de ceilalți. A lovi, a speria sau a amenința o altă ființă este un semnal clar că relația nu este sigură și că persoana respectivă are nevoie de ajutor specializat.

Spre deosebire de alte semne de alarmă, care pot fi discutate în cuplu sau abordate prin consiliere comună, comportamentele violente necesită intervenție individuală pentru persoana agresivă. Cel mai important, însă, este ca partenerul afectat să își prioritizeze siguranța și să caute sprijin cât mai curând posibil.

13. Semne de alarmă în mediul online

Comportamentele abuzive nu apar doar în interacțiunile directe. Ele pot fi prezente și în relațiile la distanță sau în comunicarea online, inclusiv pe rețelele sociale.

„Odată cu extinderea rețelelor sociale, au crescut și oportunitățile pentru forme de abuz digital”, a explicat Karen Salerno. Deși unele comportamente pot părea inițial gesturi de interes sau apropiere, ele pot ascunde nevoi de control și posesivitate. Iată câteva exemple:

• Mesaje constante și presiunea răspunsului imediat: un flux continuu de mesaje, urmat de întrebări precum „Unde ești?”, „Cu cine ești?” sau „Când ajungi?”, poate indica o nevoie excesivă de control. „Când cineva are așteptarea ca răspunsul să vină imediat, în orice moment al zilei, relația începe să se transforme într-o supraveghere constantă”, a adăugat asistenta socială.
• Monitorizarea conturilor de social media: dacă partenerul cere acces la parole, urmărește locația, verifică activitățile online sau cere să îi fie arătate mesajele din telefon, acest comportament nu mai ține de apropiere, ci de lipsa intimității și a încrederii.
• Presiuni legate de conținut sexual: orice solicitare de fotografii, videoclipuri sau alte forme de conținut sexual care creează disconfort este o limită care trebuie respectată. Acordul trebuie să fie clar, liber exprimat și constant. Nicio persoană nu ar trebui să se simtă presată sau manipulată în acest sens.
• Cererea de a șterge conturile de social media: acesta este un alt mod de a restrânge accesul la lumea exterioară. „Dacă partenerul cere ștergerea conturilor sub pretextul intimității sau exclusivității, poate fi o tactică de izolare. După dispariția din spațiul online, apropiații nu mai au acces la semnale despre starea persoanei sau dacă aceasta este în siguranță”, a atenționat Karen Salerno.
• Postări publice care umilesc sau denigrează: dacă un partener face publice conflictele sau nemulțumirile în mod repetat, prin comentarii negative sau ironii adresate celuilalt, apare un semn clar de lipsă de respect. Folosirea rețelelor sociale pentru a critica, a face presiuni sau a expune detalii personale este o formă de control și umilire. 

Când semnele de alarmă se transformă în abuz

Violența domestică nu este un incident izolat, ci un tipar de comportamente prin care o persoană încearcă să obțină control asupra celeilalte. Atunci când apar mai multe semne de alarmă, iar ele tind să se repete în timp, este important ca situația să fie privită cu seriozitate.

Repetiția acestor comportamente indică faptul că nu este vorba doar despre tensiuni de moment, ci despre o dinamică dezechilibrată care poate deveni abuzivă.

Abuzul include și manifestări, precum:

• Împiedicarea găsirii sau păstrării unui loc de muncă;
• Controlul strict al banilor sau confiscarea salariului;
• Solicitarea justificării fiecărui bănuț cheltuit;
• Umilirea, criticarea sau insultarea în public;
• Refuzul de a folosi metode contraceptive sau împiedicarea folosirii acestora;
• Sabotarea metodelor contraceptive (de exemplu, găurirea prezervativelor).

Uneori, semnalul de alarmă nu este neapărat un act vizibil, ci sentimentul constant că trebuie să faci lucruri care nu ți se par firești, doar pentru a evita furia sau reacțiile partenerului. Atunci când comportamentul este ghidat mai degrabă de teamă decât de alegere, este un indiciu clar că relația devine nesigură.

Când și unde să ceri ajutor 

Potrivit datelor furnizate de Poliția Română, în 2024 s-au înregistrat peste 49.000 de intervenții legate de violență domestică, atât în mediul urban, cât și în cel rural. 

Recunoașterea unuia sau mai multor comportamente abuzive într-o relație este un prim pas important. La fel de important este să știi că există sprijin și soluții, iar siguranța personală trebuie să fie o prioritate.

Persoana aflată în relația abuzivă este singura care poate decide când e momentul potrivit să plece — dar decizia poate fi pregătită din timp, în pași mici și calculați.

Cei din jur — prieteni, colegi, membri ai familiei — pot fi de ajutor atunci când ascultă fără să judece și oferă sprijin fără presiune. Nu este nevoie de sfaturi insistente, ci de disponibilitate, încredere și răbdare.

Pentru cei care se confruntă cu astfel de situații, pot fi de folos câteva măsuri de siguranță simple, dar eficiente:

• stabilirea unui punct de contact cu o persoană de încredere, care să alerteze autoritățile dacă nu primește un semn la ora stabilită;
• păstrarea actelor și documentelor esențiale într-un loc sigur, în cazul în care este necesară plecarea rapidă;
• folosirea unui dispozitiv securizat, la care partenerul nu are acces, mai ales în cazuri de control digital sau monitorizare;
• utilizarea unui cuvânt cod cu copiii sau familia pentru a semnala că este nevoie de ajutor imediat.
• crearea de conturi noi, cu parole diferite, dacă există suspiciuni că cele vechi sunt compromise.

În plus, există servicii concrete la care oricine poate apela:

• Linia națională de urgență pentru victimele violenței domestice – 0800 500 333, disponibilă gratuit, non-stop, în regim confidențial;
• Numărul unic de urgență 112, în cazurile în care viața sau integritatea fizică sunt puse în pericol imediat;
• Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), care oferă consiliere, adăpost și sprijin social. Fiecare județ are un punct de contact propriu;
• Centrele „Femina” și „Forte” din București, care oferă adăpost în regim de urgență și sprijin pentru victime (telefon: 0219524);
• Asociația ANAIS, organizație care oferă consiliere psihologică, juridică și servicii de protecție.