48 de ore până la război: Convorbirea decisivă care l-a convins pe Donald Trump să atace Iranul, dezvăluită pentru prima oară

Cu mai puțin de 48 de ore înainte ca atacul americano-israelian asupra Iranului să înceapă, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a discutat telefonic cu președintele Donald Trump despre argumentele lansării unui război complex, la distanță, de tipul celui împotriva căruia liderul american făcuse campanie în ambele sale curse pentru Casa Albă, dezvăluie agenția Reuters.

Atât Trump, cât și Netanyahu, știau din informările serviciilor de informații, primite mai devreme în cursul acelei săptămâni, că ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, și principalii săi locotenenți urmau să se întâlnească în curând la complexul său din Teheran, devenind astfel vulnerabili la o „lovitură de decapitare” – un atac împotriva liderilor de vârf ai unei țări, folosit frecvent de israelieni, dar mai rar de Statele Unite.

Însă noi informații sugerau că întâlnirea fusese devansată de sâmbătă seara pentru sâmbătă dimineață, au declarat pentru Reuters trei persoane informate cu privire la convorbirea dintre Trump și Netanyahu.

Agenția Reuters subliniază că această convorbire nu a fost dezvăluită până acum.

Netanyahu, hotărât să avanseze cu o operațiune pe care o susținea de decenii, a argumentat că s-ar putea să nu mai existe o ocazie mai bună de a-l ucide pe Khamenei și de a răzbuna tentativele anterioare ale Iranului de a-l asasina pe Trump, potrivit surselor Reuters. Printre acestea s-a numărat un presupus complot de tip „crimă la comandă”, orchestrat de Iran în 2024, când Trump era candidat la prezidențiale.

Departamentul de Justiție a acuzat un bărbat pakistanez că a încercat să recruteze persoane în Statele Unite în cadrul respectivului plan, menit să răzbune uciderea de către SUA a lui Qassem Soleimani, comandantului de vârf al Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice, în timpul primului mandat al lui Trump.

Convorbire cheie între Netanyahu și Trump privind „decapitarea” Iranului

Sursele Reuters, care au vorbit sub protecția anonimatului din cauza naturii sensibile a subiectului, afirmă Trump aprobase înainte de convorbirea cu Netanyahu ideea ca Statele Unite să desfășoare o operațiune militară împotriva Iranului, dar că nu decisese încă momentul sau circumstanțele în care SUA urmau să se implice.

Armata americană își consolidase prezența în regiune timp de mai multe săptămâni, ceea ce i-a determinat pe mulți din administrație să concluzioneze că era doar o chestiune de timp până când președintele avea să decidă să meargă mai departe. O posibilă dată, cu doar câteva zile mai devreme, fusese abandonată din cauza vremii nefavorabile.

Reuters nu a putut stabili în ce măsură argumentele lui Netanyahu l-au influențat pe Trump în timp ce acesta analiza emiterea ordinelor de atac, însă convorbirea a reprezentat pledoaria finală a liderului israelian în fața omologului său american. Cele trei surse informate au declarat că au crezut că această convorbire, împreună cu informațiile care indicau o fereastră tot mai restrânsă pentru eliminarea liderului iranian, a constituit un catalizator pentru decizia finală a lui Trump de a ordona armatei, pe 27 februarie, să declanșeze „Operațiunea Epic Fury”.

Potrivit surselor Reuters, Netanyahu i-a spus lui Trump că ar putea intra în istorie, ajutând la eliminarea unei conduceri iraniene detestate de mult timp de Occident și de mulți iranieni. Liderul israelian i-a spus de asemenea celui de la Casa Albă că iranienii ar putea chiar să iasă în stradă, răsturnând un sistem teocratic care guverna țara din 1979 și care a fost, de atunci, o sursă majoră de terorism și instabilitate la nivel global.

Dorința de răzbunare a liderului SUA a jucat și ea un rol

Primele bombe au lovit în dimineața zilei de 28 februarie. Trump a anunțat în acea seară că ayatollahul Khamenei a murit.

Ca răspuns la o solicitare de comentarii, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe Anna Kelly nu a abordat direct convorbirea dintre Trump și Netanyahu, dar a declarat pentru Reuters că operațiunea militară a fost concepută pentru „a distruge capacitatea regimului iranian de producție a rachetelor balistice, a anihila marina regimului iranian, a pune capăt capacității acestuia de a înarma forțe proxy și a garanta că Iranul nu va putea obține niciodată o armă nucleară”.

Nici biroul lui Netanyahu, nici reprezentantul Iranului la ONU nu au răspuns solicitărilor de comentarii.

Netanyahu a respins într-o conferință de presă de joia trecută drept „știri false” afirmațiile potrivit cărora „Israelul ar fi atras cumva Statele Unite într-un conflict cu Iranul. Chiar crede cineva că cineva îi poate spune președintelui Trump ce să facă? Haideți”, a mai spus acesta.

Trump a declarat public că decizia de a lovi a fost doar a lui.

Reuters subliniază că informațiile pe care le-a obținut nu sugerează că Netanyahu i-ar fi forțat în vreun fel mâna lui Trump să intre în război, dar că arată că liderul israelian a prezentat argumente eficiente și că modul în care a prezentat o eventuală decizie pozitivă, inclusiv oportunitatea de a ucide un lider iranian care ar fi supervizat tentative de asasinare a lui Trump, a fost convingător pentru președintele SUA.

Pete Hegseth, secretarul american pentru război, a sugerat la începutul lunii martie că răzbunarea a fost cel puțin unul dintre motivele operațiunii, spunându-le reporterilor: „Iranul a încercat să-l ucidă pe președintele Trump, iar președintele Trump a avut ultimul cuvânt”.

Drumul lung spre războiul lui Trump împotriva Iranului

Trump și-a desfășurat campania electorală din 2024 în baza politicii externe „America First” din primul său mandat și a declarat public că dorește să evite un război cu Iranul, preferând să trateze cu Teheranul pe cale diplomatică.

Însă, pe măsură ce discuțiile cu Teheranul din primăvara trecută privind programul nuclear al Iranului nu au dus la un acord, Trump a început să ia în calcul o lovitură, potrivit celor trei persoane familiarizate cu deliberările de la Casa Albă.

Un prim atac a avut loc în iunie 2025, când Israelul a bombardat instalațiile nucleare și siturile de rachete ale Iranului și a ucis mai mulți lideri iranieni. Forțele americane s-au alăturat ulterior atacului, iar când acea operațiune comună s-a încheiat după 12 zile, Trump s-a declarat public încântat de succes, afirmând că SUA au „șters de pe fața pământului” instalațiile nucleare ale Iranului.

Totuși, luni mai târziu, au început din nou discuții între SUA și Israel despre un al doilea atac aerian, menit să lovească instalații suplimentare de rachete și să împiedice Iranul să dobândească capacitatea de a construi o armă nucleară.

Israelienii doreau de asemenea să-l ucidă pe Khamenei, un adversar geopolitic de cursă lungă, care lansase în mod repetat rachete asupra Israelului și sprijinise forțe proxy puternic înarmate care înconjurau țara. Printre acestea se număra gruparea militantă Hamas, care a lansat din Gaza atacul-surpriză din 7 octombrie 2023, precum și Hezbollah, cu baza în Liban.

Israel Katz, ministrul israelian al apărării, a declarat mai devreme în cursul acestei luni că țara sa a început să planifice un nou atac împotriva Iranului pornind de la premisa că va acționa singură.

Însă, în timpul vizitei pe care Netanyahu a efectuat-o în decembrie anul trecut la Mar-a-Lago, reședința din Florida a lui Trump, liderul israelian i-a spus președintelui SUA că nu era pe deplin mulțumit de rezultatul operațiunii comune din iunie, au declarat două persoane familiarizate cu relația dintre cei doi lideri, sub protecția anonimatului.

Trump a indicat că este deschis unei noi campanii de bombardamente, dar dorea să încerce și o nouă rundă de negocieri diplomatice.

Cum s-au precipitat evenimentele care au dus la un nou război de anvergură în Orientul Mijlociu

Două evenimente l-au împins pe Trump spre o nouă lovitură împotriva Iranului, potrivit mai multor oficiali, precum și diplomați americani și israelieni.

Primul a fost operațiunea americană din 3 ianuarie pentru capturarea președintelui Venezuelei, Nicolas Maduro, la Caracas – care nu a provocat pierderi de vieți omenești în rândul americanilor și a dus la înlăturarea de la putere a unui adversar de lungă durată al SUA. Casa Albă a înțeles din aceasta că operațiuni militare ambițioase pot fi duse la capăt cu consecințe colaterale reduse pentru forțele americane.

Mai târziu în ianuarie, proteste masive anti-guvernamentale au izbucnit în Iran, determinând un răspuns violent din partea Gărzilor Revoluționare Islamice, soldat cu mii de morți. Trump a promis că îi va ajuta pe protestatari, dar nu a făcut imediat nimic vizibil în acest sens.

În privat, însă, cooperarea s-a intensificat între Forțele de Apărare ale Israelului și comandamentul american pentru Orientul Mijlociu, cunoscut sub numele de CENTCOM, planificarea militară comună fiind realizată în cadrul unor întâlniri secrete.

La puțin timp după aceea, în timpul unei noi vizite din februarie a lui Netanyahu la Washington, liderul israelian l-a informat pe Trump despre dezvoltarea programului iranian de rachete balistice, indicând anumite situri care ridicau îngrijorări. El a prezentat de asemenea pericolele acestui program, inclusiv riscul ca Iranul să dobândească, în cele din urmă, capacitatea de a lovi teritoriul american, au declarat trei persoane familiarizate cu discuțiile private.

Casa Albă nu a răspuns întrebărilor privind întâlnirile lui Trump cu Netanyahu din decembrie și februarie.

Șansa lui Trump de a intra în istorie

Până la sfârșitul lunii februarie, mulți oficiali americani și diplomați regionali considerau foarte probabil un atac al SUA asupra Iranului, deși detaliile rămâneau incerte, potrivit altor doi oficiali americani, unui oficial israelian și altor două persoane familiarizate cu situația.

Trump a fost informat de oficiali ai Pentagonului și ai serviciilor de informații despre avantajele potențiale ale unui atac reușit, inclusiv decimarea programului de rachete al Iranului.

Înaintea convorbirii telefonice decisive dintre Netanyahu și Trump, secretarul de stat Marco Rubio a declarat unui grup restrâns de lideri ai Congresului, pe 24 februarie, că Israelul urma probabil să atace Iranul, indiferent dacă SUA participau sau nu, iar Iranul ar fi răspuns cel mai probabil prin atacuri asupra unor ținte americane.

În spatele avertismentului lui Rubio se afla o evaluare a serviciilor de informații americane potrivit căreia un astfel de atac ar provoca, într-adevăr, contraatacuri ale Iranului împotriva unor obiective diplomatice și militare americane și împotriva aliaților SUA din Golf.

Această predicție s-a dovedit corectă. Loviturile au dus la contraatacuri iraniene asupra unor active militare americane, la moartea a peste 2.300 de civili iranieni și a cel puțin 13 militari americani, la atacuri asupra aliaților SUA din Golf, la închiderea uneia dintre cele mai vitale rute maritime din lume și la o creștere istorică a prețurilor petrolului, resimțită deja inclusiv în Statele Unite.

Alte două persoane familiarizate cu informarea lui Rubio pentru congresmeni afirmă că Trump mai fusese informat că exista o șansă, chiar dacă redusă, ca eliminarea liderilor de vârf ai Iranului să ducă la instalarea unui guvern la Teheran mai dispus să negocieze cu Washingtonul.

Posibilitatea unei schimbări de regim a fost unul dintre argumentele lui Netanyahu în convorbirea care a precedat ordinul final al lui Trump de a ataca Iranul.

Această opinie nu era împărtășită de Agenția Centrală de Informații (CIA), care evaluase în săptămânile anterioare că, dacă Khamenei ar fi fost ucis, cel mai probabil ar fi fost înlocuit de un lider intern de linie dură.

CIA nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii din partea Reuters.

Trump a cerut în mod repetat o revoltă după ce Khamenei a fost ucis. Cu războiul ajuns în a patra săptămână și regiunea cuprinsă de conflict, Gărzile Revoluționare iraniene patrulează încă pe străzile țării. Milioane de iranieni rămân adăpostiți în locuințele lor.

Fiul lui Khamenei, Mojtaba, considerat chiar mai anti-american decât tatăl său, a fost numit noul lider suprem al Iranului.