De la marile festivaluri internaționale, în Bucovina: regizorii Rafi Pitts și Jeroen Berkvens, tutori la Aristoteles Workshop

Primele zile de Aristoteles Workshop (AW) s-au concentrat pe formarea echipelor și găsirea subiectelor documentarelor ce urmează a fi produse. Experții Rafi Pitts și Jeroen Berkvens , au pus în practică un program spartan. Cursurile au început zilnic dis-de-dimineață, cu discuții și prezentări de filme, după care fiecare echipă a plecat pe teren pentru a-și căuta și documenta subiectele viitoarelor filme. AW este un atelier anual de film documentar în care profesioniști ai industriei filmului european îndrumă 12 tineri din Europa Centrală și de Est în crearea propriului documentar de 30 de minute. Anul acesta, pentru a treia dată, AW are loc la Vama, în județul Suceava. În perioada 20 august – 23 septembrie, șapte participanți din România vor lucra alături de alți cinci colegi din Cehia, Polonia, Slovacia, Republica Moldova și Croația.

Poreivit organizatorilor, cei 12 participanți formează patru echipe. Din prima fac parte Tudor Botezatu (regizor, România), Vanda Volic (imagine, Croația) și Tereza Adamkova (montaj, Cehia). A doua echipă este formată din Xandra Popescu (regizor, România), Simona Jerala (imagine, Slovenia) și Emanuela Iorga (montaj, Republica Moldova). Julia Groszek (regizor, Polonia), alături de Cristi Moldovan (imagine, România) și Letiția Ștefănescu (montaj, România) alcătuiesc cea de-a treia echipă, iar Raluca Gorgos (regizor, România), Ana Maria Vijdea (imagine, România) și Dan Ștefan Pârlog (montaj, România) lucrează împreună în cea de-a patra echipă.

În prima parte a workshopului, studenții se întorceau seara de pe teren, montau sunetul sau imaginile filmate, iar la finalul zilei le prezentau și discutau pe marginea lor. Această parte a programului a fost menită să îi ajute pe participanți să vadă mediul înconjurător ca pe o potențială sursă de subiecte cinematografice. Realizarea unui documentar ține de punerea în scenă a realității. La Aristoteles Workshop, scena este Bucovina, iar studenții își propun să surprindă spiritul și povestea locurilor pe care le descoperă, fie ele o fabrică părăsită, o biserică sau un câmp.

Pe parcursul primelor zile, studenții au avut ca temă asă spună povestea unui loc prin ritmul montajului. Prima zi a fost concentrată pe sunet și pe importanța lui. Ca material didactic, tutorii au prezentat două filme scurte, diameral opuse ca gen și realizare, însă relevante pentru importanța sunetului în film.

Primul exemplu a fost un documentar scurt, semnat Alejandro Gonzalez Inarritu – 9’11”01 , despre cum vede regizorul data de 11 septembrie. Filmul începe cu un murmur ritmat, sute de voci acoperindu-se una pe cealaltă, aproape ca o incantație. Ritmul este punctat de imagini scurte cu turnurile în flăcări, sau oameni sărind în gol. Curând însă, incantația este sugrumată de sunetul unui avion apropiindu-se, peste care intră voci de reporteri de toate națiile și urlete de durere și panică. Încet-încet, imaginile au o importanță din ce în ce mai mare, până când vizualul ajunge să țină piept sunetului, și să îl depășească. În momentul în care turnurile se prăbușesc, sunetul dispare cu totul. O liniște apăsătoare te forțează să privești tragedia direct.

Al doilea exemplu a fost Jiska Rickels – 4 Elements , un documentar foarte premiat, care merge însă într-o direcție complet opusă primului. Filmul prezintă în mod obiectiv viețile unor oameni care muncesc în condiții foarte grele: pescarii de crabi din Alaska, cosmonauții ruși, minerii ruși și pompierii din Siberia. Tutorii s-au oprit asupra secvențelor din mine și bazele cosmonauților și au povestit cum toată coloana sonoră a fost refăcuta în studio, pentru că a fost imposibil de folosit echipament de sunet în locațiile respective.

Rafi Pitts a subliniat faptul ca un film documentar poate fi decent chiar dacă nu are cea mai bună imagine, însă are obligatoriu un sunet reușit. Reversul nu este însă valabil. Indiferent de calitatea imaginii, dacă sunetul este prost, filmul este compromis.

Primul exercitiu practic a fost ca tinerii realizatori de film să găsească ritmul unui loc. Studenții au fost trimiși să cutreiere împrejurimile satului Vama, să caute și să înregistreze diverse sunete pe care mai apoi să le editeze într-un minut de soundtrack/coloană sonoră, care să sugereze sentimentul locului respectiv.

A doua zi echipele au plecat cu camerele de filmat în căutarea de imagini pe care să le lipească sunetului înregistrat cu o zi în urmă. Ziua a treia a fost dedicată găsirii unui personaj și creionării unui portret. La finalul celei de-a doua săptămâni, cele patru echipe aveau 5-10 minute de film.

În ultimii 6 ani, filmele produse de AW au fost selecționate și premiate la festivaluri de prestigiu: Cannes, Locarno, Leipzig, Nyon, IDFA Amsterdam, Namur, Montpellier, Sarajevo, Trieste etc. Susținut de Canalul ARTE/France, alături de Centrul Național al Cinematografiei și de Institutul Cultural Român, programul oferă participanţilor un triplu beneficiu: să înveţe, să producă un film şi să fie promovaţi ca cineaști. A șaptea ediție a workshopului intensiv, produs de Dan Nuțu va avea loc la Vama (judeţul Suceava), în Bucovina .

Aleși de o comisie a televiziunii ARTE/France, care a analizat dosarele a aproape 80 de candidați, cei 12 tineri selectați pentru ediția din 2012 a Aristoteles Workshop vor petrece cinci săptămâni în Bucovina împreună cu cineaști din Europa și vor fi ghidați pas cu pas în realizarea documentarului, de la pitch la montajul final.

Rafi Pitts face parte din noul val de cinematografie iraniană, a copilărit în Teheran, a fugit din ţară în 1981, din cauza războiului dintre Iran şi Irak şi s-a stabilit la Berlin, apoi la Paris, unde a lucrat cu Leos Carax, Jacques Doillon şi Jean-Luc Godard. Filmele lui Rafi Pitts au câştigat premii internaţionale. Primul său lungmetraj, Season Five (1997), a fost prima coproducţie franco-iraniană de la Revoluţia Iraniană din 1979 şi a avut premiera la Veneţia. Sanam (2000) a fost foarte aclamat de criticii francezi şi supranumit « Cele patru sute de lovituri/Les quatre cents coups ». În 2003, a prezentat la Locarno un documentar foarte controversat, Abel Ferrara: Not Guilty . It’s Winter (2006) a avut premiera la Berlin, în competiţie, iar un an mai târziu, Festivalul Internaţional de la Seattle l-a onorat cu Premiul “Emerging Masters” pentru toată filmografia sa. Ultimul său film, The Hunter , a fost selectat în competiţie, pentru Leul de Aur, la cea de-a 60-a ediţie a Festivalului Internaţional de la Berlin.

Olandezul Jeroen Berkvens este cineast, profesor de film documentar, producător și membru al Academiei Olandeze de Film și Televiziune, premiat internațional pentru filmele sale despre muzică, dragoste sau amândouă. Cele mai cunoscute documentare pe care le-a realizat sunt despre muzicieni geniali și controversați: Jimmy Rosenberg – The Father, The Talent & The Son și A Skin Too Few – The Days Of Nick Drake .