Strada Bazaca, un colț uitat din centrul Bucureștiului de altădată. De ce era vestit și iubit acest drum și de ce a dispărut

Strada Bazaca este o părticică din București care azi mai există doar în arhive și în povești. Odinioară, așa începea un reportaj din „Realitatea Ilustrată” despre ea: „Cine spune Bazaca, spune viață, haz, bucurie”.

Aflată la o aruncătură de băț de Piața Unirii, strada din București era cunoscută pentru negustorii care se strângeau aici, dar și pentru prăvăliile pe care le adunase laolaltă. Aerul de aici era oriental, de bazar. Poate știți din povești, dar tot aici era și faimosul magazin „La vulturul de mare cu peștele în ghiare”, care după ceva vreme a fost mutat.

La început, povestea străzii Bazaca este învăluită în mister, dar un lucru este cert: numele îi provine de la Anastasie Bezaca, secretarul principelui Prozorovsky, general-șef al armatei ruse în timpul războiului ruso-turc (1806-1812). A rămas în București după război și a strâns o avere impresionantă, fiind conducătorul cancelariei imperiale din Principatele Române. Potrivit unor surse, Bezaca ar fi cumpărat mai multe prăvălii pe strada care apoi i-a purtat numele, în timp ce alte surse spun că acesta ar fi ridicat un han, Hanul Bezaca, care era de tip pasaj, deci nu cu curte pătrată, ci cu prăvălii de-o parte și de alta a pasajului, asemănător cu Hanul cu Tei care încă există și în prezent. 

Farmecul micului drum era dat de mulțimea de negustori și de prăvălii, dar și de caracterul lor insistent, de dorința de a negocia și de tot procesul cu iz oriental.

Citește, pe B365.ro, povestea Străzii Bazaca, unul dintre ultimele refugii pitorești dispărute din oraș.