Închiși în boxe, sedați cu valium. Cum a reușit Nicu Covaci să fugă din România comunistă împreună cu membrii trupei

Formația Phoenix avea un succes imens, însă în anii ’70 ajunsese să fie un fenomen mai degrabă underground, fiind pe rând interzisă în concerte, la televiziune și la radio, de cenzura comunistă.

Nicu Covaci a plecat din țară în anul 1976, printr-o căsătorie fictivă și prin renunțarea la cetățenia română.

„Contesta regimul, dar cu o oarecare finețe. Sătul de povestea asta, a hotărât să plece. Și ce face? Le lasă colegilor de trupă instrumentele, instalația de sunet și de lumină și le spune exact așa: «Rămâneți calzi, pentru că nu se știe, poate vine Moș Crăciun» și părăsește Romania“, povestește Andrei Galiță, cel care i-a documentat biografia la CNSAS, citat de Rador Radio România.

Interzisă de regimul comunist

Nicu Covaci revine însă în țară după cutremurul din martie 1977. Venise să scoată din lagărul comunist și restul trupei. A stat câteva luni în țară, timp în care trupa se reunește și susține două mari concerte cu zeci de mii de spectatori, la Constanța și Tulcea.

Pe drum spre Timișoara au mai multe discuții și Nicu Covaci le-a sugerat să se vadă la el acasă, în Timișoara și le propune să fugă din țară ascunși în cutiile boxelor.

Au trecut câteva zile și, într-o seară frumoasă, de vară, Ovidiu Lipan Țăndărică îl tot ruga să iasă la o bere. „Hai să ieșim și noi în oraș. Hai să ieșim la Continental, să bem o bere. Stăm aici în casă. E vară..“. „Atunci, Nicu Covaci le-a spun: „OK, ieșim, dar ieșim definitiv!”

Evident, ceilalți se șochează. Chiar descriu un moment în care Josef Kappl vrea să pună mâna pe telefon să o sune pe mama lui, să o anunţe, iar „Nicu Covaci rupe firul telefonului din perete, evident, de teamă să nu fie interceptată discuția ambientală, pentru că Securitatea făcea și asta, acolo unde era cazul. Și pleacă“, povestește, mai departe, Andrei Galiță, în interviul publicat integral în volumul „Phoenix. Har/Jar“.

La întâlnirea de la Nicu Covaci, de a doua zi, Mircea Baniciu nu a mai venit, povestește Covaci în romanul autobiografic.

Se întâlnesc peste câteva zile și urmează scene demne de filme de aventuri:

„În boxa pregătită pentru Mircea Baniciu, Nicu Covaci spune că a luat o prietenă, o vecină de etnie germană, gravidă, care nu își dorea sub nicio formă să nască în România. Îi pune în boxe, îi închide. Chiar el spune că, din cauza numărului foarte mare de șuruburi, vreo 48, s-a ales cu răni la mâini din cauza șurubelniței.

Ajunge la granițe, unde vameșii amenință că mijlocul de transport o să fie controlat peste tot. El, relaxat, le răspunde: „OK, n-aveți decât!”. Dar și-a permis să spună asta pentru că pregătise pentru grăniceri vin de Recaș, cârnați de Banat și franzele calde, astfel că le deturnează atenția. Închiși în instrumente stăteau, în poziție de yoga, membrii trupei. Tot Covaci a fost cel care le-a administrat și Valium, altfel nu crede că ar fi putut să-și ducă planul la bun sfârșit, se arată în romanul autobiografic.

Covaci scria pe blogul personal: „Formaţia Phoenix a fost interzisă în 1974. (…) Mi-am dat seama că nu mai merge şi m-am hotărât să plec. De cum am ajuns în Amsterdam, am început să umblu pe la studiouri ca să mă interesez cum să continui cu trupa afară. Singura soluţie era să-i scot ilegal din ţară. Disperarea m-a împins să fac gestul ăsta. I-am băgat în boxele Marshall şi am pornit spre graniţă.

Noaptea, am ajuns la Orşova. Grănicerii (…) mi-au spus să descarc maşina şi să trec la percheziţie corporală. Le-am spus că în maşină se află instalaţia mea (…). Unul se urcase pe boxa în care era Ţăndărică şi îşi bălăngănea picioarele la un centimetru de obrazul lui. Până la urmă mi-au dat drumul şi am început să trec barajul spre sârbi. (…) Când am terminat, mă pun şi sârbii să deschid maşina. Când au văzut atâta amar de scule, au trântit uşa maşinii şi mi-au spus ‘Idi’. Am luat-o în sus pe munte. (…) Băieţii au ieşit la lumină odată cu ziua şi când m-au întrebat unde suntem, m-am uitat în jur la brazi şi la norii aurii de la picioarele noastre şi le-am spus ‘În RAI’ “.

Mircea Baniciu nu a plecat cu ei. Rămas în țară, e anchetat o vreme de Securitate și nu știa ce se întâmplase cu colegii lui. Aude la Radio Europa Liberă că membrii formației au ajuns în Germania Federală. Așa au reușit să fugă Ovidiu Lipan Țăndărică, Josef Kappl, Erlend Krauser și vecina lui Nicu Covaci. Camionul a fost condus de Alex Polgar, iar în dreapta lui a stat Nicu Covaci.

Andrei Galiță a descoperit în arhive prima fotografie făcută de Nicu Covaci în Germania și trimisă în țară mamei lui. „Noii puișori ai Păsării Phoenix“, a scris artistul pe spatele fotografiei aflată în arhivele fostei Securități.

Viața de dincolo de granite

Nicu Covaci stă 13 ani în Germania, iar proiectele sale muzicale sunt sporadice, în 1983 cântând în duet cu Dzidek Marcinkiewicz. În 1987 este solicitat de Primăria din Osnabruck pentru a pune în scenă opera ‘Evita’ (Andrew Lloyd Weber), împreună cu Erlend Krauser, iar un an mai târziu pentru opera ‘Jesus Christ Superstar’ (Andrew Lloyd Weber, Tim Rice).

În 1988, Nicu Covaci scoate discul single ‘Tuareg/Mr G’s Promises’ sub numele Phoenix, potrivit Rador Radio România.

În ianuarie 1990 revine în România. „Tineri din Timișoara…”