„Mi-am înșelat soția cu prima ocazie, și a doua, și a treia, la a patra a aflat”. Ce ne învață infidelitatea și de ce este atât de frecventă

Probabil numărul articolelor despre infidelitate este mare, întrucât și frecvența acestui comportament este destul de mare. Dincolo de teama că există ceva mai bun, de un libido mai acerb, de nevoia exagerată de validare sau stilul de atașament evitant, infidelitatea vorbește despre deconectare. Ce ne învață infidelitatea și cum procedăm în această situație?

Teama că există ceva mai bun

Poate sursa infidelităților este această teamă că există ceva mai bun, numită în engleză „fear of missing out” sau FOMO. Iar adevărul este că în lumea asta largă sunt șanse mari să fie cineva mai bun pentru noi, opțiunile sunt nenumărate. Cât de confortabil însă ne este angajamentul, cât de multă încredere avem în relații, câtă siguranță primim atunci când suntem într-un cuplu?

Atunci când încă din copilărie relațiile noastre au stat sub umbrela nesiguranței, neglijării, experiențelor adverse, ideea de cuplu poate fi și sursa anxietății. Vrem, dar în același timp ne temem. Când eram copii, nu puteam pleca de acasă, nu aveam mijloacele necesare pentru a supraviețui. Acum putem. Acum suntem independenți și putem lua decizii pentru noi înșine. Iar dacă există această teamă că relațiile nu sunt un loc în care să putem fi autentici, în care să primim iubire, apreciere și validare, când trăim în alertă, hipervigilenți la pericole, temători să nu fim îngrădiți, ne vom simți captivi, inconfortabil, dornici să evadăm.

Ne spunem că putem găsi mai bun, diferit, mai interesant. Adesea, căutăm jocul din etapa de îndrăgostire, emoția intensă, incertitudinea, curiozitatea, necunoscutul. Odată ce se înfiripă angajamentul, revenim în scenariul fricilor, al neliniștii, al dorinței de a nu ne „așeza” relațional. Revenim în scenariul copilăriei. Asta este ce ne învață infidelitatea.

Citiți continuarea articolului pe www.smartliving.ro.