Visul de evadare din lumea rusă a Republicii Moldova s-a înecat fără glorie, până acum. Dar lucrurile se pot schimba duminică. Cu o condiție

Toți locotenenții electorali ai Kremlinului au construit, în ultimele săptămâni, adevărate ode „neutralității” militare și geopolitice a Republicii Moldova. Cuvântul-cheie al Moscovei pentru aceste alegeri a fost “neutralitatea” (pe un tablou semantic mult mai larg decât înțelesul îngust al neutralității pur militare). “Neutralitatea” de a nu alege, de a nu vota, de a nu participa, de a te abține. “Neutralitatea” față de referendum, față de Europa, față de șansa opțiunii. “Neutralitatea” ca abstinență. Ca tăcere. Ca boicot, scrie analistul politic Dorin Popescu pe Contributors.ro.

Kominterniștii de serviciu de peste Prut anunțau zgomotos, în urmă cu mai mulți ani, “moartea geopoliticii” în Republică. “Să ne ocupăm liniștiți de problemele interne”, clamau ipocrit zeloșii locotenenți ai Kremlinului, pentru care insistențele geopolitice stricau liniștea guberniei, supunerea ei comodă față de Imperiu. Odată cu invazia rusă asupra Ucrainei, geopolitica redevine regină la Chișinău. Avem acum (în preajma alegerilor de duminică) geopolitică la pătrat, geopolitică ubicuă pe Bâc.

Totul este geopolitică în Republica Moldova

Republica Moldova trăiește încă indecis la margini de civilizații, în primejdioasa zonă gri din imediata vecinătate toxică a Moscovei imperialiste. Tentativele de evadare din imperiu nu au dus-o departe. Din „russkii mir”  și starea de gubernie vestică a Rusiei imperialiste, Republica Moldova iese episodic și reversibil, prea puțin convingător pentru prietenii ei autentici. O țin în mocirla gri a răspântiei geopolitice nu doar tancurile rusești din Tiraspol sau morișca minciunilor moscovite, ci și propriile încremeniri în proiect, sprijinul de catifea din Vest, ipocriziile și complicitățile unora dintre partenerii ei externi, neputințele altora etc. Visul de evadare din lumea rusă a Republicii Moldova s-a înecat fără glorie, până acum, în mâlul gri al coabitării leneșe și toxice a tuturor opțiunilor geopolitice posibile.

Acest vis dă din nou probe de caracter în zilele ce vor urma. 

Din nou, acum, Republica Moldova are o șansă substanțială să taie nodul gordian al istoriei sale recente, construind un punct de ireversibilitate a opțiunii sale europene prin trei alegeri complementare – o Constituție care să statueze opțiunea europeană ireversibilă, un președinte pro-european (în toamnă) și un parlament pro-european (în primăvară), care să securizeze apropierea de Europa pentru încă un ciclu politico-electoral. Abia după aceste alegeri complementare, abia după acest (nou) ciclu politic, Chișinăul poate respira mai ușor. Chiar dacă infanteria grea a Moscovei, afundată acum în mlaștinile și pepenii Hersonului, va avea încă mulți ani Chișinăul pe ordinele ei de luptă.  

Geopolitica s-a reinventat, zgomotoasă și ea, în campania electorală care se încheie.

Tunurile hibride ale Moscovei au bubuit fără încetare pe întreg teritoriul Republicii Moldova în aceste săptămâni – în televiziunile de casă și trolii din PC-uri, în cardurile Mir și excursiile plătite la Moscova, în avansurile sexo-sociale ale milioanelor lui Șor și promisiunea unui nou imperiu cu lapte și miere în el. Chemările Moscovei la vasalitate absolută a Chișinăului s-au mai estompat totuși, s-au rafinat, cu excepția notelor caraghioase și insultătoare ale Mariei Zaharova și tovarășilor ei de idei.

Zaharova vede Republica Moldova în culori SF, în ample regii cinematografice turnate la Mosfilm. Tovarășa Zaharova vede „ocupație românească” în singura perioadă a Basarabiei din ultimele două secole tiranice (1918-1940, 1941-1944) care a salvat-o din ruina sclaviei țariste, sovietice și post-sovietice, vede jumătate de milion de cetățeni ai Republicii Moldova trăind în Federația Rusă, vede planuri occidentale de a uni Republica Moldova cu România[1] etc. S-a alintat doamna propagandistic pe vreo câteva pagini, recent[2]. Se alintă des pe tema Republicii Moldova, în ultima perioadă[3]. Și Dmitri Medvedev se alintă licențios, și Dmitri Rogozin, când nu călărește imaginar rachete supersonice Sarmat către România etc.

Noile angajamente de fidelitate față de Moscova ale agenților ruși de influență din Republica Moldova, îmbrăcați acum în hlamidă electorală, sunt încărcate semantic totuși mai fin decât delirurile licențioase ale fraților Dmitri – ele se reunesc paradigmatic în concepte-marotă precum „neutralitate vieșnică” sau “coabitare euro-asiatică”.

Toți locotenenții electorali ai Kremlinului au construit, în ultimele săptămâni, în această campanie, adevărate ode „neutralității” militare și geopolitice a Republicii Moldova. Cuvântul-cheie al Moscovei pentru aceste alegeri a fost “neutralitatea” (pe un tablou semantic mult mai larg decât înțelesul îngust al neutralității pur militare). “Neutralitatea” de a nu alege, de a nu vota, de a nu participa, de a te abține. “Neutralitatea” față de referendum, față de Europa, față de șansa opțiunii. “Neutralitatea” ca abstinență. Ca tăcere. Ca boicot.

Este clar (pentru alții, acum; pentru mine era demult) că “neutralitatea” reprezintă instrumentul rusesc optim de vasalizare a Republicii Moldova; o neutralitate edulcorată, evident, cu trupe rusești de ocupație; tocmai de aceea, în această campanie, “neutralitatea” a fost marota discursivă a tuturor locotenenților electorali ai Kremlinului.

Pentru socialiștii lui Dodon și Stoianoglo, Moscova este încă ”în tot și în toate”, Uniunea Vamală  Euroasiatică reprezintă pentru socialiștii moldoveni cu solde la Moscova “garanția păcii”; “apropierea de Rusia și aderarea la Uniunea Vamală este (sic!) pentru Moldova singura posibilitate de a reuni ambele maluri ale Nistrului” într-un stat “integru” (sic!)[4]; “neutralitatea / fără NATO” reprezintă kilometrul zero al jurământului socialist de fidelitate față de Putin și Kremlin.

Pentru neutralitate/abstinență geopolitică se pronunță, desigur, și Renato Usatîi (Partidul Nostru), care promite chiar un moratoriu de 10 ani asupra dezbaterilor geopolitice: “Concilierea națională din interiorul țării trebuie să fie însoțită de încetarea discuțiilor în contradictoriu despre geopolitică… Noi suntem politicieni pro-moldoveni, care prin definiție nu pot să fie nici anti-europeni, nici anti-ruși, nici anti-români, nici anti-americani, nici anti-chinezi… Demagogiei false și sterile în jurul „opțiunii geopolitice” trebuie să i se impună un moratoriu de cel puțin 10 ani”[5]. Abstinența geopolitică are, desigur, același nume și la Usatîi – limba rusă: “Statutul limbii ruse, consfințit de Constituție, trebuie păstrat”[6].

La ceilalți iepurași electorali din jobenul Kremlinului, retorica este similară. Irina Vlah enunță ipocrit un „Angajament privind asigurarea păcii în Republica Moldova” și un „Pact pentru Pace”, ambele scrise în alfabet chirilic (documentele insistă asupra recunoașterii internaționale, la nivel ONU, a statutului de neutralitate a Republicii Moldova[7] și propun o nouă concepție de politică externă, bazată pe construirea relațiilor de prietenie cu marile puteri). Victoria Furtună cere, desigur, un „stat neutru” (dar cu “armată cu destinație specială”) și “să fie pace în lume!”[8]; (și) pentru Vasile Tarlev[9], desigur, „neutralitatea este temelia viitorului pașnic al Moldovei”, iar soluția externă adecvată o reprezintă dezvoltarea unor colaborări echilibrate cu UE, Rusia și China etc.

Limbajele politice pro-ruse ale candidaților de mucava din Republica Moldova  se reunesc semantic, deloc întâmplător, în conceptul “neutralității”. Este evident că referendumul privind aderarea la UE va mitralia (și Moscova știe asta la fel de bine precum Chișinăul) presupusa neutralitate a Republicii Moldova, va deschide un uriaș efort ireversibil de lichidare a regimului rusesc actual de ocupație.

Prin adoptarea referendumului privind aderarea la UE (și prin crearea punctului de ireversibilitate a procesului european pentru cel puțin un ciclu politico-electoral), cetățenii Republicii Moldova vor putea pune cruce regimului rusesc de ocupație, denunțând de facto iluzia neutralității geopolitice a Republicii Moldova.

Marea majoritate a candidaților pro-ruși de la alegerile prezidențiale din Republica Moldova vorbesc explicit într-un limbaj politic cu alfabet chirilic, articulat și stilizat la Moscova. În aceeași limbă se exprimă și patronul lor geopolitic, Vladimir Vladimirovici (Putin). Matricea semantică și stilistică a acestui limbaj politic este creată în culoarele Lubiankăi; ceilalți sunt doar voci. Un limbaj volatil și structurat, bazat pe exacerbarea potențialului autohtonist al Republicii Moldova, pe menținerea acesteia în zona gri a indeciziei și non-apartenenței. Un manual rusesc stilizat și filigranat, care mizează deopotrivă pe ample campanii de demonizare a Europei, a Uniunii Europene și Alianței NATO, a actualei conduceri pro-europene a Republicii Moldova și, în subsidiar, a României. Un manual care îmbină tușele tari (asumate barbar și suburban de Maria Zaharova și de frații Dmitri, Medvedev și Rogozin) cu zăhărelul „Moldova noastră” (temă omniprezentă în discursul electoral al candidaților Kremlinului) – o Moldovă prietenă cu toți și cu nimeni, o Moldovă vieșnic rusească, punte între Est și Vest, puternică, înfloritoare, robustă, neutră.

Obiectivul tactic al Moscovei este să întrețină și pe mai departe iluzia binefacerilor cuștii ideologice în care zace Republica Moldova de peste trei decenii. Ieșirea din cușcă este fatală, amenință Moscova. Ieșirea din captivitate va fi plătită scump, amenință Moscova. Mesajul subliminal este că menținerea Republicii Moldova în starea actuală de vasalitate gri față de Moscova (este singura soluție care va) duce la liniște și pace veșnică. Este mesajul similar celui care a ținut captivă ideologic și Ucraina, câteva decenii.

Geopolitică se răzbuna în aceste zile. Cum se pot schimba lucrurile

Geopolitica s-a răzbunat copios în aceste săptămâni. Am văzut Moscova atacând hibrid, necontenit, populația Republicii Moldova – cu sacoșe de ruble, cu promisiuni financiare, cu ample scheme de corupere a alegătorilor, cu lei moldovenești strălucind pe cardurile Mir, cu partide finanțate illicit, cu agresiuni cibernetice, cu amenințări și șantaje. Am văzut Moscova șantajând cetățenii Republicii Moldova cu zboruri SF ale rachetelor Kinjal, cu repetarea soartei ingrate a Ucrainei, cu fluturarea fantomei războiului plenar în cazul în care cetățenii vor opta liber pentru evadarea din starea de gubernie, cu răzbunări sângeroase pentru ieșirea din linie etc.

Am văzut și comunitatea europeană replicând politic în forță. Prin vizite de nivel la Chișinău, prin noi instrumente de sprijin, prin noi investiții[10], prin programe de modernizare fără precedent a Republicii Moldova. Prin declarații de sprijin neunivoce (Parlamentul European), prin denunțarea acțiunilor hibride și ingerințelor electorale ale Federației Ruse de către înalți oficiali europeni și americani, prin încurajarea exercitării maximale a dreptului cetățenilor Republicii Moldova de a vota DA pentru ieșirea din starea de gubernie în care Rusia ține încă (prin bici, prin mituri, prin tancuri, prin ruble, prin minciuni) Republica Moldova.

Geopolitica se răzbună în aceste zile, pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Din nou, cetățenii acesteia vor alege duminică, de două ori, geopolitic. Și o a treia oară, complementar, în primăvara lui 2025, la alegerile parlamentare.

Cetățenii Republicii Moldova vor alege duminică între lumea rusă și Europa. Tertium non datur. 

Cine rămâne acasă la aceste alegeri lasă Republica Moldova în lesa geopolitică a Moscovei. Cine rămâne acasă la aceste alegeri aruncă Republica Moldova în cazanul cu smoală fierbinte al “noii ordini mondiale sino-ruse” care se pregătește la Kazan[11].

Cine rămâne acasă rămâne și în lesă.

Ce cred că se va întâmpla duminică

Văd câteva lucruri certe cu privire la alegerile de duminică (și am plăcerea de a împărți cu Dumneavoastră emoția verificării, în scurt timp, a intuițiilor mele).

Vom asista la realegerea, în două tururi de scrutin, a Maiei Sandu în funcția de președinte al Republicii Moldova, domolind fără riscuri și griji furtunile de nisip ridicate de Stoianoglo și Usatîi.

Cele două alegeri de duminică vor duce la o legitimare (fie și relativă) a opțiunii europene a Republicii Moldova de către cetățenii ei (opțiune exprimată direct la referendum și indirect la scrutinul prezidențial) și, ulterior, la modificarea corespunzătoare a Constituției în sensul includerii, în preambulul său, a opțiunii strategice de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Nu vor fi scoruri pantagruelice în ceea ce privește participarea la referendum, însă pragul de validare va fi trecut, totuși. Se va găsi milionul de aur care să arunce la coș prea otrăvitul trecut (continuat în formă agravantă în/ca prezent) de gubernie a Republicii Moldova.

Alegerea europeană a elitei politice de la Chișinău va fi astfel legitimată de către majoritatea cetățenilor prezenți la referendum; chiar dacă legitimarea va fi relativă, cu cifre modeste de participare la vot. Legitimarea respectivă va favoriza și realegerea Maiei Sandu în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.

Legiunile rusești din Republica Moldova nu par a mai avea soluții împotriva acestui scenariu. Văd o singură lebădă neagră care ar zbura deasupra Bâcului între cele două tururi de scrutin (Stoianoglo și Usatîi să își jure dragoste veșnică sub steagul post-sovietic imperialist al Kremlinului), însă pare că nici aici nu mai are țarul puteri. – Citește întregul articol și comentează pe Contributors.ro