Psiholog: „Dacă ne dorim copii cu încredere în ei, este important să avem și noi încredere în ei”. Cum să cultivi unui copil o stimă de sine sănătoasă

Copiii care au stimă de sine se simt plăcuți, acceptați și încrezători, în cea mai mare parte a timpului. Sunt mândri de ceea ce pot face și gândesc lucruri pozitive despre ei înșiși. Însă, copiii care au o stimă de sine scăzută se îndoiesc că au puterea de a face lucruri bune. Percepția lor este că sunt mai puțin buni, comparativ cu ceilalți copii, și se gândesc mai degrabă la momentele în care au înregistrat un eșec decât la cele în care au reușit să îndeplinească un scop.

Părinții, în primul rând, sunt cei care ar trebui să le cultive celor mici o stimă de sine sănătoasă. Prin iubire și atenție la nevoile lor emoționale, cu blândețe și înțelegere, recomandă psihologul Miruna Jovin. Prietenii și educatorii au la rândul lor, roluri importante.

Stima de sine înseamnă să te simți bine în pielea ta. Cu tine însuți. Nu este o capacitate înnăscută, ci una dezvoltată în familie, dar nu numai. Prima cărămidă a stimei de sine se pune chiar de când copilul este mic, de către părinți, prin grija și atenția pozitivă, protecția și iubirea oferită acestuia.

De altfel, aceasta este cheia succesului pe tot parcursul vieții, subliniază psihologul Miruna Jovin: „Un răspuns foarte simplu la întrebarea cum să cultivi unui copil o stimă de sine sănătoasă ar fi acesta: părinții să-i iubească și să nu le neglijeze nevoile emoționale de bază. Concret, dacă ne dorim copii care au încredere în ei, este important să avem şi noi încredere în ei. Și să le arătăm că îi iubim și îi acceptăm așa cum sunt. Iar asta nu înseamnă că le permitem orice, oricum şi oricând, ci că îi ghidăm cu blândețe şi înțelegere. Astfel, ei primesc semnalul de la părinți care spune: «Uite, cele mai importante persoane din viața ta cred în tine»”. Și învață şi ei să aibă încredere în ei”, explică psihologul Miruna Jovin.

Trebuie încurajați să încerce

Copiii se simt bine atunci când își folosesc acele abilități pe care le capătă pe măsură ce cresc. Iar stima de sine se dezvoltă atunci când părinții și educatorii îi încurajează să încerce, le zâmbesc și le arată că sunt mândri de ei. „În calitatea mea de educatoare, am văzut mulți copii care au devenit tot mai încrezători și mai încrezători pe măsură ce învățau și finalizau noi sarcini și obiective școlare”, a povestit Liz Greene, citată de Child Mind Institute – Institutul pentru Sănătatea Mintală a Copilului – organizație non-guvernamentală americană. Copiii care au încredere în ei consideră că pot face față fără frică provocărilor – un factor esențial pentru o viață fericită și împlinită, mai spune educatoarea.

Stima de sine ajută copilul să încerce lucruri noi și să facă față greșelilor și eșecurilor. Stima de sine se dezvoltă ori de câte ori copilul învață pentru școală și obține rezultate bune, când face progrese în vederea atingerii unui scop, când își face prieteni și se înțelege bine cu ei, ori de câte ori își ocupă timpul cu activitățile preferate – sport, muzică, artă, gătit, tehnică – ajută, dăruiește și este amabil cu ceilalți.

Semne că stima de sine este scăzută

Stima de sine sănătoasă nu este despre a fi tot timpul fericit sau a te simți tot timpul încrezător, potrivit youngminds.org.uk. Cu toții, copii sau adulți avem și zile bune și sentimente și gânduri mai puțin pozitive, în altele.

Dar dacă avem o stimă de sine ridicată ea ne ajută să trecem peste aceste încercări, să fim blânzi cu noi înșine și să cerem ajutor atunci când avem nevoie. Stima de sine ridicată ne ajută să ne simțim bine cu noi înșine în cea mai mare parte a timpului, să credem în noi, în calitățile și puterile noastre, să considerăm că suntem valoroși și merităm lucruri bune în viață, inclusiv dragoste, prieteni de nădejde și experiențe minunate.

Prin urmare, și stima de sine a unui copil sau adolescent va cunoaște suișuri și coborâșuri. Trecerea printr-o schimbare de mare amploare, cum ar fi mutarea la o altă școală sau într-un alt oraș, pot să afecteze încrederea copilului. Însă, cu sprijin din partea părinților și a educatorilor copilul poate trece peste această încercare și se poate simți bine din nou.

Însă, atunci când un copil spune adesea despre el lucru negative de genul „sunt prost” sau 1sunt urât”, se compară mereu cu alții în defavoarea lui, este mereu preocupat de ce spun ceilalți despre el, își schimbă dispoziția către tristețe, furie, depresie, toate acestea sunt semne ale unei stime de sine scăzute.

Vina dată mereu pe alții – de genul „profesorul e un stupid”, „computerul nu funcționează cum trebuie” este un alt semn al unei stime de sine scăzute. La acestea se adaugă refuzul de a experimenta lucruri noi sau îngrijorarea extremă față de ele, anxietatea în momentul în care greșesc și incapacitatea de a merge mai departe, precum și autopedepsirea atunci când lucrurile nu merg așa cum au fost planificate. 

Semnalele care vin dinspre părinți sau prieteni către copii le pot eroda acestora încrederea în ei înșiși. De exemplu: etichete precum „obraznic”, „rău”, „ciudat” sau critica aspră prezentă la orice greșeală. Totodată, presiunea mare de a reuși în tot ceea ce copilul face sau atenția redusă față de reușitele lui sunt semnale negative care-i distrug încrederea în el.

Ce pot face părinții

Iubire și apreciere. Nimic nu-l face pe un copil să se simtă mai bine ca iubirea și aprecierea arătată de cei din jur. Așadar, una dintre căile prin care un părinte poate clădi o stimă de sine sănătoasă în copilului este aceea de a-i arăta afecțiune și de a-i reaminti cât de important este cel mic pentru restul familiei.

Critici temperate. Critica acerbă la cea mai mică eroare nu ajută absolut deloc. Ceea ce părintele spune are un impact profund asupra copilului, mai ales dacă acesta este mic. Alegerea cu grijă a cuvintelor și expresiilor este foarte importantă. Astfel, este de preferat evitarea exprimărilor de tipul „ești atât de leneș!” sau „nu te străduiești suficient de mult!” care-i pot da sentimentul că este lipsit de valoare, adâncindu-i nesiguranța, neajunsuri care-l pot urmări, apoi, întreaga viață.

În schimb, părintele se poate focusa asupra îngrijorărilor, a rezultatelor dorite și asupra căilor prin care acestea ar putea fi atinse. Dacă un părinte consideră că are un copil care nu învață suficient de mult, îi poate spune:  „sunt îngrijorat că vei rămâne fără timp pentru a-ți face temele. Prin urmare, alege-ți un interval de timp, alocă o oră de studiu în fiecare zi, după școală, săptămâna aceasta, pentru a te asigura că termini ce ai de făcut.”

„Ai făcut foarte bine!” Copilul are nevoie să fie încurajat, nu descurajat. Chiar dacă rezultatele nu sunt la superlativ. Este esențial ca eforturile pe care le-a făcut copilul să fie observate de părinte pe tot parcusrsul și nu doar atunci când țelul a fost îndeplinit. Așadar, dacă a învățat din greu, dar rezultatele nu sunt cele așteptate, lăudați-l pentru efortul depus. Cu grija ca lauda să fie sinceră. Altfel e fals și contraproductiv. Plus că cei mici își vor da seama dacă îi lăudați nejustificat pentru ceva ce nu au făcut bine. Așadar, dacă au jucat un meci și au pierdut, nu-i spuneți că a jucat grozav, ci că sunteți mândru că nu a renunțat, deși jocul a fost unul dur.

Atenție la sentimente și emoții! Un copil cu o stimă de sine scăzută interiorizează ceea ce simte și îi este greu să-și exprime emoțiile. Dar este vital ca el să poată vorbi despre ceea ce simte. Părintele îl poate încuraja să  spună dacă sunt fericiți sau nu, nervoși, supărați sau dezamăgiți. Iar atunci când copilul se deschide și vorbește despre el, este important ca părintele să se oprească, să-l asculte și să valideze ce a spus, astfel încât copilul să se simtă apreciat și ascultat. Copilul trebuie să știe că sentimentele lui sunt la fel de importante ca ale oricărui altcineva și că are dreptul să simtă așa cum simte, iar părintele trebuie să-l ajute să rezolve orice probleme ar putea avea.

Identificați punctele tari! Copiii cu stimă de sine scăzută se concentrează pe slăbiciunile lor și nu pe ce știu să facă mai bine. Părintele trebuie să găsească modalități de a reaminti copiilor punctele lor forte. Dacă știu să gătească bine, atunci ar fi util să li se dea voie să pregătească cina și să fie apreciați pentru efort. Ei trebuie ajutați să înțeleagă că oamenii sunt diferiți, au talente diferite și fiecare excelează în altceva. Totodată, trebuie încurajați să le aprecieze pe ale lor.

Contracarați comentariile negative! O stimă de sine scăzută aduce cu sine frecvente aprecieri negative adresate propriei persoane. Copilul vorbește urât despre el însuși și se concentrează pe ce crede el că nu poate să facă și nu pe ce ar putea face. Părintele îl poate îndemna să nu creadă tot ce spune vocea interioară critică a copilului pentru că nu e în mod necesar adevărat. De ajutor este să se considere cei mai buni prieteni ai lor, să fie amabili și încurajatori cu ei înșiși.

Abordați constructiv greșelile! Mulți dintre copiii cu stimă de sine scăzută sunt perfecționiști. Copilul trebuie să înțeleagă că greșeala este însă în regulă și toți greșim din când în când. Suntem oameni, la urma urmei! Contracarați judecățile dure pe care copiii cu stimă de sine scăzută  le fac despre ei înșiși întrebându-i cum ar judeca ei un prieten care a făcut aceeași greșeală. L-ar urî, ar crede despre el că este o persoană îngrozitoare? Firește că nu! Mai degrabă l-ar privi cu simpatie și ar încerca să-l sprijine să înțeleagă unde a greșit. Prin urmare, este rezonabil să se judece și pe ei înșiși cu aceeași îngăduință și compasiune acordate prietenilor.

Sursa foto: Dreamstime.com