Cazul Călin Georgescu: În fața posibilității ca extremiștii să obțină majoritatea la alegerile parlamentare de duminică, Crin Antonescu și REPER vor mobilizare și un „cordon sanitar” / Ce este acesta și chiar funcționează?

Liderii politici din România au început să facă apel la o mobilizare comună a partidelor democratice, după victoria surprinzătoare a lui Călin Georgescu în primul tur al prezidențialelor. Exemplele din Europa arată că eficiența acestei strategii este tot mai redusă – dar că funcționează, atunci când politicienii și alegătorii chiar se mobilizează.   

Fostul lider al PNL Crin Antonescu a declarat, luni, la Antena 3, că „este absolut o urgență pentru partidele pro-occidentale, PNL, PSD, USR să-și maximizeze rezultatele pentru poziția pro-europeană, occidentală a României”, având în vedere că, în mai puțin de o săptămână vor fi organizate alegeri parlamentare.

„Este o situație de coșmar. Un coșmar din care trebuie să ne trezim”, a spus Antonescu, unul dintre primii politicieni care au făcut referire la importanța alegerilor parlamentare de duminică, 1 decembrie. 

„Nu mai are rost nicio polemică săptămâna asta între USR-PNL-PSD pentru că privind acum încă o dată trebuie spus că sunt trei elemente: există un segment major care a fost sensibil ca fânul uscat la foc la acest discurs, că Georgescu spune o poveste frumoasă, dar care n-are nicio legătură cu realitatea istorică și trei, suntem în fața unui pericol major”, a mai spus Antonescu.

Tot luni, partidul REPER a făcut un apel explicit la formarea unui „cordon sanitar împotriva extremismului putinist” şi la „maximă responsabilitate politică”.

„Partidul REPER reafirmă că doar printr-o mobilizare unitară și hotărâtă pe 1 şi pe 8 decembrie putem opri ascensiunea extremismului și legionarismului, care sunt un pericol real pentru România”, a spus gruparea într-un comunicat.

Ce este cordonul sanitar?

Conceptul „cordonului sanitar”, împrumutat din medicină sau agricultură, nu este deloc nou în politica europeană. 

Pe măsură ce partidele de extremă-dreapta au început să reapară pe scenă în anii 1980, politicienii tradiționali au considerat că o strategie oportună ar fi izolarea lor, cu scopul de a le împiedica să câștige alegeri sau să obțină poziții importante de orice fel în cadrul instituțiilor publice.

Scopul declarat: protejarea instituțiilor democratice și a drepturilor oamenilor.

Cordonul sanitar a fost instituit mai întâi în mod formal în Belgia, împotriva partidului naționalist secesionist flamand Vlaams Blok, când celelalte grupări au semnat un pact pentru a-l exclude din viitoarele coaliții.

Neoficial, a fost utilizat de-a lungul timpului în Germania, împotriva Alternative für Deutschland (AfD) la nivel de stat, împotriva Democraților Suedezi în parlamentul național din Suedia și în cadrul consiliilor locale din Anglia, în timpul scurtului succes al British National Party în primul deceniu al secolului XXI. 

Votul pentru Ion Iliescu și împotriva lui Corneliu Vadim Tudor în 2000, în turul al doilea al prezidențialelor, a fost tot un cordon sanitar informal, parte dintre alegătorii de dreapta asigurând victoria lui Iliescu. 

Familia Le Pen nu cedează

Mai faimos probabil, la nivel european, cordonul sanitar a fost instituit în alegerile parlamentare și prezidențiale din Franța, pentru excluderea Frontului Național, acum Adunarea Națională (RN), din pozițiile de putere.

Partidele democratice franceze considerau că ascensiunea unui partid considerat a fi moștenitorul regimului de la Vichy, fondat de nostalgici ai nazismului, cu un discurs virulent antisemit și xenofob, susținători ai colonialismului, reprezintă un pericol pentru democrație.

Pe măsură ce partidul a devenit totuși mai digerabil, în 2002, un cutremur a zguduit peisajul politic francez atunci când Jean-Marie Le Pen a obținut 16,8% din voturi și s-a calificat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Triumful a avut și reversul său: timp de două săptămâni, milioane de oameni au mărșăluit împotriva rasismului și a întrupării sale politice.

Mobilizarea partidelor tradiționale și a alegătorilor lor a fost puternică. În cele din urmă, Jean-Marie Le Pen a facilitat realegerea dușmanului său declarat Jacques Chirac, în vreme ce el a obținut doar 17,79% din voturi în turul al doilea.

Emmanuel Macron a invocat necesitatea votului împotriva extremei-drepte de cel puțin două ori, atunci când a câștigat alegerile prezidențiale din 2017 și mai ales 2022, când o mare parte a stângii nemulțumite de guvernarea sa a ales totuși să voteze pentru președintele centrist, pentru a evita instalarea lui Marine Le Pen la Palatul Élysée.

Dar în vreme ce a fost înfrântă, Le Pen și-a mărit de fiecare dată scorul electoral, moderându-și discursul pentru a atrage segmente electorale tot mai diverse. 

Slăbirea cordonului sanitar

Într-o analiză pentru platforma The Conversation, Owen Worth, un profesor irlandez de politică și administrație publică, observă că în unele țări, cordonul sanitar nu a fost niciodată luat în serios, odată ce un partid de dreapta radicală a câștigat proeminență.

Partidul Libertății din Austria (FPO), spre exemplu, fondat în anii 1950 de foști membri ai SS și alți veterani naziști, a intrat în guvern imediat ce a obținut succesul electoral, când a sosit pe locul doi în 1999 și a devenit partenerul conservatorilor, în ciuda criticilor europene.

FPO a câștigat de altfel în mod istoric ultimele alegeri la nivel național în Austria, cele din septembrie, chiar dacă deocamdată nu are șanse să preia guvernarea. 

Ultimii ani, și acest an în special, au arătat că eficiența cordonului sanitar este tot mai redusă în alte țări din Europa. 

Nemulțumirile alegătorilor, în mare parte aceleași – disparități economice, inflație, migrație, restricții din pandemie, războiul din Ucraina – au compus un cocktail exploziv care a alimentat creșterea extremiștilor și suveraniștilor pe tot continentul. 

Ideile privind imigrația, multiculturalismul și „conspirațiile” internaționale care erau considerate extreme și lipsite de sens în urmă cu câteva decenii, apar acum zilnic, nu doar pe rețele sociale sau în presă, dar și în discursul politicienilor tradiționali. 

Odată cu ideile au fost acceptați și politicienii.  

Alegerile europarlamentare au subliniat sprijinul pentru grupările suveraniste și extremiste în majoritatea statelor UE. 

În vară, AfD a venit pe locul doi în alegerile europarlamentare din Germania, apoi în toamnă a câștigat alegerile regionale din Turingia, sosind pe locul doi în Saxonia și Brandenburg.

În octombrie, publicația The Brussels Times a observat că cordonul sanitar s-a destrămat pentru prima dată chiar și în Belgia, unde niște partide au încheiat alianțe locale cu Vlaams Belang, succesorul Vlaams Blok. Apoi s-a mai întâmplat o dată.

„Nu a fost o decizie ușoară, dar am făcut-o pentru alegători”, a explicat un politician local.

Franța, ultima încercare

Franța a ilustrat cel mai bine atât slăbirea eficienței cordonului sanitar, cât și capacitatea lui de a funcționa, atunci când partidele și-o propun. 

În vară, RN a câștigat două runde de alegeri – alegerile europarlamentare și primul tur al legislativelor naționale anticipate, declanșând un cutremur pe scena politică franceză.

Pentru prima dată în istorie, partidul familiei Le Pen obținea un număr considerabil de parlamentari și avea șansa de a prelua guvernarea, potrivit sondajelor.

În interviuri pentru HotNews, experții din Franța au vorbit despre slăbirea cordonului sanitar și despre normalizarea extremei drepte, cu ajutorul politicienilor de centru-dreapta, inclusiv președintele Emmanuel Macron, care a preferat un opozant „comod” în persoana lui Le Pen, dar și al instituțiilor media. 

După discuții intense, stânga și centrul lui Macron și-au suspendat conflictul și au reinstituit cordonul sanitar, alegând să-și retragă candidații fără șanse în turul al doilea al legislativelor.

Analiștii s-au întrebat până în ultimul moment dacă alegătorii vor asculta recomandarea politicienilor, dacă stângiștii vor vota pentru partidul lui Macron și susținătorii președintelui vor alege candidații socialiști sau pe cei ai lui Jean-Luc Melenchon.

Alianța stângii a câștigat în cele din urmă alegerile, urmată de partidul lui Macron și abia pe trei de RN. Rezultatul a fost o înfrângere de moment a RN – care a rămas totuși cel mai puternic partid din parlament.  

În analiza pentru The Conversation, profesorul Worth scrie că exemplul alegerilor din Franța ar putea fi doar un unul izolat al unei strategii care este din ce în ce mai rară în mediul actual.

Alegerile parlamentare din România vor avea loc duminică, 1 decembrie.