FPÖ, un partid extremist fondat de naziști, a reușit o victorie istorică în alegerile din Austria, dar drumul spre guvernare e incert. Ce urmează și ce înseamnă asta pentru România

Partidul Libertății (FPÖ), care critică UE, iubește Rusia și se opune aderării depline a României la Schengen, a sosit pe primul loc la scrutinul parlamentar de duminică din Austria, dar drumul său spre guvernare e incert, ținând cont că nu are majoritatea absolută în parlament, scrie Reuters. Chiar și așa, triumful extremei-drepte reprezintă un real cutremur, au avertizat analiștii, în contextul creșterii naționalismului populist în întreaga Europă.

Partidul Libertății (FPÖ) condus de radicalul Herbert Kickl a câștigat duminică alegerile parlamentare din Austria, conform rezultatelor parțiale, fiind astfel în pole-position pentru formarea unui guvern, cel puțin teoretic, pentru prima dată în istoria postbelică a țării.

Fondat în anii 1950 de foști membri ai SS și alți veterani naziști, FPÖ a desfășurat o campanie împotriva străinilor, promițând să ridice o „fortăreață Austria”, pentru a ține departe migranții.

Gruparea de extremă-dreapta a venit pe primul loc, cu 28,8%, dar este departe de a avea o majoritate absolută, ceea ce înseamnă că va trebui să găsească un partener de coaliție în parlament pentru a forma un guvern stabil, dacă președintele Alexander Van der Bellen îi va cere acest lucru.

Pe locul doi s-au situat conservatorii cancelarului Karl Nehammer (ÖVP) cu 26.3%, urmați de social-democrați (SPÖ) cu 21%, de liberalii Neos cu 9.2% și de Verzi cu 8.3%.

Prezența FPÖ într-un eventual guvern ar oferi o veste proastă României. Asemenea conservatorilor cancelarului Karl Nehammer, partidul, care are un discurs dur împotriva migrației, se opune aderării depline a țării noastre și a Bulgariei la Schengen.

UE în general și Ucraina nu au nici ele motive de sărbătoare după votul din Austria.

Dar va ajunge de fapt FPÖ la guvernare? Și mai ales va fi Herbert Kickl un „cancelar al poporului”, așa cum își dorește? Este neclar deocamdată.

Opțiunile lui Kickl

Singurul partid care a lăsat în mod clar ușa deschisă pentru o coaliție cu FPÖ este Partidul Popular Austriac (ÖVP), gruparea conservatoare aflată la putere. Dar liderul ÖVP, cancelarul Karl Nehammer, a exclus formarea unui guvern cu radicalul Herbert Kickl în el.

Ba chiar a insistat asupra acestui lucru imediat după aflarea rezultatelor, când și-a recunoscut înfrângerea.

Acest lucru, împreună cu rezervele declarate ale președintelui Van der Bellen cu privire numirea lui Kickl în fruntea unui guvern au ridicat o întrebare: s-ar da Kickl la o parte pentru a lăsa un alt membru al partidului său să devină cancelar, într-o eventuală coaliție cu conservatorii?

Modelul a fost brevetat deja de liderul extremist olandez Geert Wilders.

Având în vedere însă că Kickl și partidul său au făcut campanie pe ideea că acesta ar trebui să devină „volkskanzler”, sau „cancelarul poporului”, acest lucru pare puțin probabil în prezent.

Dacă FPÖ ar trebui să încerce să formeze o coaliție, singurul partid cu care ar avea o majoritate este ÖVP.

Cele două partide se suprapun în multe domenii politice cheie, în special în ceea ce privește promovarea unor norme mai stricte în materie de imigrație. Ambele grupări critică funcționarea spațiului european fără frontiere interne și se opun aderării depline a României la Schengen.

De asemenea, ambele au sprijinit reducerile de impozite pentru a redresa o economie aflată în formă proastă, pe cale de a se contracta pentru al doilea an consecutiv.

Negocierile ar putea fi, totuși, complicate de relațiile dificile dintre Kickl și Nehammer. Nehammer și-a petrecut campania prezentându-l pe Kickl drept un adept al teoriilor conspirației, care este incapabil să guverneze.

Conservatorii sunt cei care au puterea de decizie

Sosit pe locul doi, după ce a recuperat diferența din sondaje în ultima perioadă, ÖVP și-a dovedit încă o dată renumele de „partid al puterii”, în ciuda lipsei de popularitate din ultimii ani.

În ultimii 37 de ani, acesta a făcut parte din toate guvernele, cu excepția unui guvern interimar de scurtă durată. Acum au iarăși putere de decizie.

Deși mulți membri ai ÖVP se simt ideologic mai apropiați de FPÖ, ÖVP ar avea, cel puțin în principiu, o alternativă la o coaliție cu FPÖ: o alianță cu social-democrații de pe locul al treilea și, eventual, cu unul dintre cele două partide care au intrat în Parlament – liberalii de la Neos sau, mai puțin probabil, Verzii.

În acest scenariu, ÖVP ar fi cel mai mare partid, ceea ce înseamnă că Nehammer ar putea rămâne cancelar. Acest lucru s-ar putea dovedi mai tentant pentru conservatori decât rolul de partener junior al FPÖ.

Obstacolul prezidențial

Președintele Van der Bellen, un fost lider al Verzilor, a învestit miniștrii FPÖ, inclusiv pe Kickl, atunci când aceștia au format o coaliție cu ÖVP în 2017. Această coaliție s-a prăbușit după un scandal în 2019, când liderul de atunci al extremiștilor a fost înregistrat când părea că oferă favoruri unui presupus investitor rus.

Van der Bellen a aprobat, de asemenea, demiterea lui Kickl din acel guvern la cererea cancelarului de atunci Sebastian Kurz de la ÖVP, cu câteva zile înainte ca parlamentul să demită întregul guvern.

De atunci, președintele și-a exprimat rezervele cu privire la Kickl și a lăsat să se înțeleagă că fie nu l-ar lăsa să devină cancelar, fie nu ar cere FPÖ să încerce să formeze un guvern. Cu toate acestea, marja de victorie a FPÖ – mai mare decât cea sugerată de sondajele pre-electorale – pară să susțină poziția lui Kickl.

Deși este o practică stabilită ca președintele să ceară partidului clasat pe primul loc să formeze guvernul, el nu este obligat să o facă.

„Este o practică consacrată, dar, din câte știu eu, nu este prevăzută în Constituție”, a declarat Van der Bellen anul trecut. „Ceea ce este în constituție este că eu îl numesc pe cancelar. Acesta este unul dintre puținele puncte în care președintele are mână liberă”, a spus Van der Bellen.

Ce înseamnă victoria FPÖ

O veste proastă pentru România, UE și Ucraina, victoria FPÖ vine în contextul ascensiunii extremei-drepte din aproape întreaga Europă – inclusiv din Germania spre care Austria privește cu atenție.

FPÖ nu este de acord cu aderarea României la Schengen cu granițele terestre. Dacă conservatorii ÖVP și FPÖ formează o coaliție după alegeri, accesul României și Bulgariei va fi mai puțin probabil decât în cazul unei alte coaliții, de exemplu între ÖVP, SPÖ și Neos/Partidul Verde, spre exemplu.

Considerat de majoritatea elitei politice ca fiind prea apropiat de Rusia, liderul FPO Herbert Kickl s-a opus repetat trimiterii de ajutoare către Ucraina și a cerut ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei.

Actuala coaliție guvernamentală formată din ÖVP și Partidul Verzilor are o direcție foarte clară: condamnă războiul de agresiune al Rusiei și sprijină sancțiunile impuse de Uniunea Europeană. Cu toate acestea, guvernul insistă asupra neutralității.

„FPÖ este în mod tradițional în favoarea Rusiei și îi este greu să numească și să condamne invazia ca atare. În cazul în care va face parte din următorul guvern, este de așteptat o schimbare în politica externă și o atenuare a solidarității cu Ucraina”, a explicat jurnalistul Der Standard Michael Völker.

Cum anume va arăta relația Vienei cu Bruxelles-ul rămâne de văzut. Anul acesta, Kickl a încheiat o alianță cu prim-ministrul ungar Viktor Orban, un alt critic al Bruxelles-ului, care dorește, de asemenea, să reducă imigrația.

Un succes electoral al FPÖ ar avea un impact asupra relației Austriei cu Bruxelles-ul doar dacă FPÖ va face parte din guvern sau îl va conduce. FPÖ respinge UE și luptă împotriva acesteia, în special împotriva birocrației.

„Prin urmare, participarea FPÖ la un guvern ar avea un impact puternic asupra relației Austriei cu Comisia Europeană de la Bruxelles și ar provoca probabil multe complicații. O coaliție foarte probabilă între Kickl și Viktor Orban ar consolida masiv axa anti-UE la nivel european și ar putea determina și alte forțe critice la adresa UE să ia avânt și să se alăture acestei axe”, a spus jurnalistul Der Standard.

Cine este Herbert Kickl

Dacă liderii de extremă-dreapta din țări precum Franța sau Italia și-au moderat discursul pentru a câștiga voturi, șeful FPO, Herbert Kickl, și-a împins gruparea spre victorie în alegerile de duminică fără să facă compromisuri.

Nici fotogenic precum pionierul extremei drepte austriece Jörg Haider, nici foarte bun orator precum predecesorul său Heinz-Christian Strache, Kickl, în vârstă de 55 de ani, a făcut încetișor carieră în cadrul puternicului FPÖ, unde a jucat mult timp rolul de eminență cenușie.

El a ajuns deputat în 2006, apoi ministru de interne în 2017, apoi a preluat conducerea în 2021, ajutând la renașterea grupării zdruncinate de un scandal de corupție de proporții.

Fără excese, fără scandaluri în viața sa privată, Kickl pare că vrea să fie un model, iar unii alegători chiar apreciază comportamentul său ordonat și simplu, care contrastează cu limbajul dur, folosit atunci când își atacă adversarii.

El a spus despre o politiciană ecologistă că pare a fi „dominatoare sado-maso”, iar pe președintele l-a descris ca o „mumie senilă”.

„Este cel mai grosolan politician din țară”, a declarat pentru AFP jurnalista Nina Horaczek, care i-a analizat discursurile într-o carte publicată anul acesta. „Este un mod de a-i discredita pe cei care gândesc diferit”, a spus ea.

Sub conducerea sa, analiștii spun că partidul s-a deplasat și mai mult spre dreapta. În urmă cu un an, o înregistrare video a secției de tineret a FPÖ, care condamna „înlocuirea populației” – o teorie xenofobă a conspirație – și „teroarea curcubeului”, a făcut furori.

Dar pentru Kickl și FPO nu este momentul pentru „de-demonizare” – așa cum s-a întâmplat în Italia sau în Franța cu extrema-dreaptă. De la 18% când a preluat conducerea în urmă cu trei ani, partidul a ajuns să câștige alegerile și Herbert Kickl nu și-a schimbat niciodată linia.

După ce a luat o turnură conspiraționistă în fața restricțiilor Covid, el s-a opus oricărui sprijin pentru Ucraina în numele neutralității Austriei.

Susținut de inflația ridicată, el a jucat cartea „unul împotriva tuturor” și a câștigat.

Dacă va ajunge și cancelar, asta este mai puțin clar în acest moment.