INTERVIU EXCLUSIV.  O promisiune a lui Marine Le Pen care a făcut-o favorită: faptul că în posturile publice importante vor fi preferați ”francezii adevărați” / Ce sunt ”francezii adevărați”

După victoria zdrobitoare din alegerile europarlamentare, partidul de extremă dreaptă al lui Marine Le Pen intră cu prima șansă și în alegerile parlamentare anticipate care vor avea loc duminică, pe 30 iunie, cu un al doilea tur pe 7 iulie, și speră să preia frâiele guvernului.

Ținta: o politică fermă împotriva migrației, obiective eurosceptice, populiste din punct de vedere economic și în mod deschis defavorabilă la adresa unora dintre francezi. Dar favorabilă, în cuvintele lui Bardella, celor cărora „le sângerează inimile atunci când se uită la felul în care a ajuns țara”.

Ar fi pentru pentru a doua oară când extrema-dreaptă ar câștiga puterea în Franța, momentul precedent fiind în 1940, cu ocazia regimului colaboraționist de la Vichy. 

Scurta campanie electorală începută acum două săptămâni, după momentul șoc în care Emmanuel Macron a dizolvat parlamentul, a fost una tensionată și puternic polarizată. 

Rămâne de văzut dacă RN – numit până acum ceva vreme Frontul Național, care a capitalizat de pe urma nemulțumirilor francezilor legate de economie, inflație ridicată, servicii publice tot mai slăbite și nu în ultimul rând de migrație – va obține majoritatea necesară pentru a guverna.

Citește și: De ce alegerile din Franța pot fi cele mai distructive de după război, nu doar pentru Franța, ci și pentru UE și NATO – Politico

Un lucru cert este însă că partidul aflat odinioară în dizgrație, dincolo de un așa-numit cordon sanitar instituit pe scena politică, în presă și în societatea civilă, este acum o forță politică acceptată, alături de celelalte partide tradiționale. 

„Cred că de fapt au câștigat cu mult timp în urmă”, a explicat pentru HotNews.ro Safia Dahani, care are un doctorat în științe politice, și este cercetătoare postdoctorală în sociologie la École des Hautes Études en Sciences Sociales, specializată în legitimarea contemporană a extremei-drepte.

Normalizarea extremei-drepte

Sosirea lui Emmanuel Macron la vârful politicii franceze în 2017 a slăbit substanțial partidele de centru-dreapta și centru-stânga, principalul său opozant devenind Marine Le Pen și partidul ei, RN. 

Unii l-au acuzat pe Macron că a subminat celelalte partide și că a oferit legitimitate unui adversar extremist, pe care a putut să-l învingă cu ușurință. Până acum.

Dahani observă că normalizarea RN nu a fost făcută doar de diferitele guverne ale lui Macron.  

„În 2010, în timpul președinției lui Nicolas Sarkozy, a existat deja o încercare (a dreptei) de a cuceri alegătorii Frontului Național. În general, vorbim despre un proces lung de normalizare a extremei drepte, în mass-media și pe scena politică. Un proces lung întins pe 20 de ani”, a spus ea.

Limbajul și măsurile politicienilor de centru-dreapta au contribuit în tot acest timp la acest proces de normalizare – unul dintre exemple fiind legea strictă pentru limitarea imigrației, inițiate de guvernul lui Macron și adoptate în parlament chiar cu sprijinul RN. 

”Francezi adevărați și francezi falși”

„Recent, în timpul celei de-a doua președinții a lui Macron, legea imigrației a fost cu adevărat problematică, deoarece s-au folosit aceleași cuvinte pe care RN le-a folosit pentru a aborda imigrația, vorbind despre preferința națională. Anume, faptul că există francezi adevărați și francezi falși și că francezii adevărați ar trebui să fie primii aleși pentru locurile de muncă în domeniul public”, a explicat Dahani.

Apropo de „francezii adevărați”, Bardella a anunțat că RN este decis să interzică francezilor care au și o altă cetățenie dreptul de a ocupa „posturile cele mai strategice” ale statului. Le Monde a observat că, dacă măsurile ar fi aplicate strict, vizate ar putea fi sute de mii de posturi. din administrație.

Normalizarea extremei-drepte a ajuns până la momentul în care liderul Les Republicains (LR), partidul gaullist care a susținut guvernările lui Sarkozy și Jacques Chirac, a anunțat săptămânile trecută o alianță cu RN  – ce-i drept, una repudiată de majoritatea LR. Însă poziționarea a fost una semnificativă și a marcat cumva finalul unui lung proces. 

„Este ca un proces colectiv în domeniul politic, în principal de la dreapta, pentru că dreapta nu face coaliții oficiale cu extrema dreaptă. Dar în ultimii 10 ani, aleșii de dreapta și activiștii de dreapta s-au alăturat deja RN”, a spus Dahani. 

Și nu a fost doar clasa politică. „De asemenea, există și rolul jucat de mass-media, în special de televiziuni și de unele posturi de radio, cu jurnaliști care invitau reprezentanții RN și ai extremei drepte fără a-i contrazice prea mult, lăsându-i să își prezinte propunerile rasiste și xenofobe fără prea multă contradicție și muncă jurnalistică”, a spus ea.

De ce RN este considerat un partid de extremă-dreapta

Catalogarea RN drept partid de extremă-dreapta este uneori contestată, criticii acestei etichetări observând că partidul și-a moderat în ultimii ani propunerile și că nu mai este ce era odinioară Frontul Național.

Într-un interviu acordat HotNews.ro înainte de europarlamentare, Gilles Ivaldi, profesor și cercetător la Universitatea Sciences Po, a explicat de ce consideră că RN este un partid de extremă-dreapta. El nu este fundamental diferit de vechiul Front Național, denumirea la care Marine Le Pen a renunțat din motive estetice (și evident strategice).  

Safia Dahani explică și ea că RN nu este diferit de Frontul Național: „Este de fapt aceeași organizație”. 

„Nu e suficient ca un nazist să-ți spună că nu e un nazist, pentru ca tu să-l crezi. Trebuie să-l analizăm din punct de vedere științific și trebuie să identificăm câteva elemente care pot dovedi că este un partid de extremă dreapta”, a spus ea.

În primul rând, a continuat experta, „RN este un partid politic care din anii 1970 nu s-a schimbat foarte mult pe plan intern”. „Există aceleași modalități de organizare internă. Există același mod de centralizare a puterii în mâinile lui Le Pen și ale clanului său. Deci, este același mod de a face politică din anii 1970”, a spus ea. 

„În al doilea rând, putem vorbi despre propuneri, despre propunerile politice, iar acestea sunt întotdeauna xenofobe, rasiste, sexiste, homofobe, islamofobe, antisemite, iar acest lucru nu s-a schimbat”, a adăugat Dahani.

Cereri pentru al doilea Holocaust

„În acest moment, spre exemplu, o mulțime de jurnaliști publică articole despre candidații RN pentru următoarele alegeri legislative, arătând că există persoane care sunt antisemite online, care cer un al doilea Shoah (Holocaust). Acestea sunt chestiuni de extremă dreapta, chestiuni clasice de extremă dreapta”, a continua ea.

Dahani a mai observat însă un lucru, și anume că în acest moment nu vorbim doar despre o normalizare a extremei-drepte, dar și despre o deplasare spre dreapta a scenei politice. 

Mai exact, o parte a dreptei s-a mutat mai la dreapta sa pentru a câștiga mai mulți alegători”, un lucru care iarăși a ajutat RN.

Efectul politicilor economice care au amplificat inegalitățile sociale și inegalitățile teritoriale

În timpul campaniei prezidențiale din 2022, Le Pen a adăugat la retorica sa tradițională împotriva imigrației un nou mesaj pentru alegători, care anul acesta a rezonat și mai puternic: „Vom crește puterea de cumpărare”. 

În mod tradițional, partidul lui Le Pen a obținut rezultate mai bune în zonele cu niveluri mai scăzute de venituri și educație. Dar această schimbare de orientare către preocupări mai generale – inflația ridicată și scăderea nivelului de trai – i-a lărgit enorm baza de votanți.

Citește și: În Franța rurală, oamenii se simt abandonați și vor să voteze pentru extrema-dreaptă a lui Le Pen. „Acest sentiment de declasare cântărește greu”

Chestionată pe tema problemelor economice care au contribuit la creșterea succesului RN, Dahani a arătat spre problema serviciilor publice, care s-au degradat substanțial în multe zone din Franța, în rural, dar nu numai – „Eu locuiesc lângă Paris și nu am un medic”.

„De mulți ani”, a continuat ea, „diferite guverne au deconstruit încetișor serviciile publice, de la trenuri la școli sau spitale”. 

„Vorbim despre un context marcat de 20, 30, 40 de ani de politici economice liberale care au amplificat inegalitățile sociale și inegalitățile teritoriale”, a concluzionat Dahani, observând că o parte din clasa muncitoare votează acum pentru RN.

Dar problemele economice nu sunt singurul criteriu al votului pentru partidul lui Le Pen. 

Nu există un ”portret robot” al votanților RN

„Din cercetările sociologice recente asupra alegătorilor reiese că există ceea ce numim un conglomerat electoral”, a spus cercetătoarea. 

„Nu este vorba despre o singură clasă socială sau un singur grup pe care îl putem identifica în mod clar și care votează pentru RN. Este un amestec de diferite grupuri sociale, de la clasa muncitoare, dar care nu votează doar pentru extrema dreaptă, la clasa superioară și, de asemenea, antreprenori, oameni care capital economic”, a enumerat Dahani.

Dar este aversiunea față de minoritățile rasiale un factor motivant pentru alegătorii RN?

„Lucrările recente, și știm asta încă din anii 1980, arată că rasismul și propunerile xenofobe sunt în centrul motivelor pentru care oamenii votează RN”, a spus experta.

„Pentru unii dintre ei, este speranța unei situații economice mai bune, când oamenii care sunt mai săraci decât ei vor fi din ce în ce mai săraci. Iar pentru alții, cum ar fi clasa superioară, este o modalitate de a menține feluil în care banii vor fi distribuiți și de a-și menține dominația socială”, a subliniat ea.

„Există o legitimare a rasismului în sfera publică”

Se tem alegătorii RN să-și declare preferințele politice? Este un lucru posibil important pentru sociologi. Unii comentatori au sugerat, spre exemplu, că sondajele dinaintea prezidențialelor americane din 2016 au eșuat în anticiparea rezultatului deoarece nu au reușit să îi găsească pe alegătorii lui Donald Trump, aceștia fiind puțin dornici de a-și dezvălui preferința.

Citește și: „Oamenii își spun: Ce poate fi mai rău?”. Cum a câștigat partidul lui Le Pen în Bretania, o regiune care a rezistat până acum extremei drepte

Sondajele din Franța au fost corecte. Dar unii alegători RN din Bretania, spre exemplu, au evitat să ofere jurnaliștilor AFP care realizau un reportaj numele de familie, pentru a nu fi recunoscuți. Se simt acești alegători excluși și joacă asta un rol în votul lor?

Dahani nu crede asta. „Nu cred, pentru că în Franța rasismul era stigmatizat, dar în zilele noastre poți fi rasist pe stradă și nimeni nu-ți va spune nimic. Poți fi rasist în metrou, în autobuz, unde dorești, poți vedea asta în fiecare zi. Există o legitimare a rasismului în sfera publică”, a observat ea.

Președintele le-a permis să fie principalul partid politic de opoziție

Dahani a ezitat să anticipeze ce va urma în cazul unei victorii a RN – „treaba mea nu este să spun ce va fi în viitor, dar putem formula ipoteze pe baza a ceea ce știm”.

În mod cert, va fi a doua oară când extrema dreaptă ar ajunge la putere în Franța, prima dată fiind în 1940, în timpul regimului de la Vichy și al celui de-al Doilea Război Mondial.

„Ipoteza mea este că vom asista la o normalizare a prezenței extremei drepte în stradă. Cum ar fi, nu știu, grupuri de extremă dreapta care atacă deja oameni. Deci cred că va avea un rol important în ceea ce se va întâmpla pe străzi”, a spus ea. 

În plus, a spus ea, „cred în special că va fi mai greu pentru opoziția politică să protesteze, să demonstreze și să existe. Era deja greu după (Francois) Hollande și Macron, dar va fi din ce în ce mai periculos să mergi să protestezi”.

De asemenea, a continuat cercetătoarea, „săracii vor rămâne foarte săraci. O mulțime de economiști care au studiat recent programul economic al RN au spus că acesta va crește sărăcia și va spori capitalul economic al clasei superioare”, a spus ea. 

„Și va fi din ce în ce mai greu pentru oamenii care nu sunt bărbați albi din clasa superioară”, a concluzionat ea.

Întrebată dacă RN a câștigat deja, chiar înainte de alegeri, și înainte de a vedea dacă adună o majoritate suficientă pentru a guverna, Dahani a răspuns pozitiv. 

„Da, dar trebuie să definim ce putem numi o victorie. Dar din punct de vedere partizan, au trecut mai mulți ani de când Frontul Național este capabil să construiască o figură de principal partid de opoziție, și nu a fost doar în timpul ultimelor alegeri europene”, a spus ea. 

„Ceea ce s-a schimbat după 9 iunie este faptul că președintele le-a permis să fie principalul partid politic de opoziție”, a continuat cercetătoarea.

„Cred că de fapt au câștigat cu mult timp în urmă, fără a depune de fapt prea multă muncă în cadrul partidului”, a concluzionat Dahani.