Pesimismul și economia României

Pesimismul este un sentiment sau o stare adânc înrădăcinată în ADN-ul societății românești. Exista expresii si exprimări frecvente în limbajul de zi cu zi care exprimă și fixează pesimismul. În educația fragedă a fiecăruia dintre noi a fost la un moment dat inclusă Miorița și Meșterul Manole, poeziile lui Bacovia, și alte nenumărate exemple care inspiră melancolie, dramă și tragedie. Este oare pesimismul un factor în economia României?

În context, dacă ne referim la o societate definită de pesimism, consumul probabil este mereu sub potențial, pentru că oamenii mereu preferă să consume mai puțin decât ar consuma dacă ar avea așteptări pozitive.

O altă influență a pesimismului este asupra investițiilor. Există cel puțin două căi prin care investițiile sunt afectate negativ de pesimism. Prima este efectul fluctuațiilor consumului asupra profiturilor, a doua este efectul direct al pesimismului (sau optimismului) asupra așteptărilor de viitor ale investitorilor. Cele două influențe pot fi contradictorii.

Consumatorii și investitorii au acces la informații de calitate, natură și extindere diferite, și, implicit o perspectivă diferită asupra viitorului. Un eveniment care generează pesimism la consumatori pe termen scurt poate genera optimism la investitori pe termen lung.

Pesimismul, mai exact neîncrederea, care este o fațetă a pesimismului, este un factor care influențează semnificativ investițiile în sens negativ. Efectul psihologic este extrem de simplu, pesimismul se traduce in neîncredere in profiturile viitoare ceea ce duce la reducerea investițiilor. Acest fenomen poate să coincidă cu sentimentele consumatorilor sau nu, pentru că, după cum am arătat, consumatorii și investitorii au perspective diferite.

Situațiile în care pesimismul este generalizat sunt situațiile care trebuie evitate cu orice preț. În astfel de situații o economie poate intra în vrie și se poate instala o criză profundă.

Problema pesimismului generalizat poate fi descrisă ca un proces de auto-corelație între scăderea profiturilor, scăderea investițiilor și scăderea consumului. Un astfel de fenomen s-ar manifesta printr-o scădere a consumului, care generează o scădere a profiturilor, care generează o scădere a investițiilor, care generează o scădere a salariilor care generează o scădere a consumului și ciclul se reia pe un palier mai jos, din nou și din nou până se atinge un nivel de rezistență a consumului sau până la un colaps total al oricăror tranzacții și revenirea la nivelul de prosumator al tuturor consumatorilor.

Sunt Romanii pesimiști? Cum am putea măsura pesimismul?

Probabil cea mai importantă măsură a pesimismului, dincolo de sondaje, este emigrația. Este clar că neîncrederea în viitor într-o anumită locație duce la mutarea persoanei spre o locație cu perspective mai bune. E clar că încrederea în viitor e diferită în Cluj față de Gura Humorului, sau București față de Luduș, la nivel de localități, în mediul rural e clar că este mai mult pesimism decât în mediul urban. Oamenii aleg să își construiască un viitor acolo unde cred ei că există un viitor.

Ceea ce poate fi un semnal clar în privința pesimismului este emigrația netă. Se observă că în România în ultimii 20 de ani emigrația a fluctuat de la -7 la mie la -1 la mie, fiind în trend descendent în ultimii ani. Nu se poate aprecia dacă trendul descendent se datorează refacerii optimismului privind viitorul României sau pur și simplu a scăzut numărul de persoane care pot sau sunt dispuși să emigreze.

Dacă ar fi să ne luăm după emigrație e clar că au fost valuri masive de pesimism în societatea românească.

Pe de altă parte emigrația nu e neapărat un indicator bun, pentru că de multe ori emigrația este generată de calcule foarte pragmatice, dincolo de stări de spirit. În situația în care venitul nu acoperă costul vieții, emigrația este o soluție perfect rațională, ceea ce exclude pesimismul sau optimismul. Există indicatori măsurați prin sondaje, cum ar fi ”Încrederea consumatorilor Așteptări financiare”, care pot fi folosiți pentru a aproxima starea de spirit a populației. Între ”Încrederea consumatorilor” si starea de optimism sau pesimism există o legătură certe, dar ele nu sunt 100% echivalente.

Graficul din fig. 4 ne arată valuri masive de neîncredere și valuri mai mici și mai scurte de încredere.

Se poate observa că intervalelor de scădere a încrederii le corespund intervale de creștere a emigrării și intervalelor de creștere a încrederii le corespund intervale de scădere a emigrării.

Deci, dacă luăm în calcul ca indicatori care reflectă optimismul sau pesimismul cetățenilor (consumatorilor) emigrația și încrederea consumatorilor, rezultă că românii sunt în mare parte pesimiști.

Putem presupune că cel puțin parțial dezvoltarea economică a României este atenuată sau redusă de acest pesimism.

Pesimismul, profeția care se auto-împlinește

Așteptările negative duc la rezultate negative. La nivel personal sau la nivel social negativismul generează decizii și indecizii. Iată câteva exemple de procese critice pentru societate care generează fenomene economice care pot fi reprezentate ca spirale descendente :

1. Natalitatea. Persoane perfect fertile si cu o situație materială relativ bună decid să amâne conceperea unui copil din cauza pesimismului asupra viitorului. Dacă pesimismul este un fenomen social, adică numărul persoanelor care amână decizia este suficient de mare asistăm la o scădere masivă a natalității. Datorită diminuării generației tinere, situația economică din viitor va fi afectată negativ. Situația negativă generează mai mult pesimism.
2. Consumul. Pesimismul duce la reducerea consumului, ceea ce reduce veniturile companiilor și ale statului ceea ce duce la pesimism și declinul se accelerează.
3. Investițiile: pesimismul duce la reducerea investițiilor care reduce consumul intermediar care duce la reducerea investițiilor în consumul intermediar (bunuri de producție). Reducerea investițiilor duce la stagnare și declin economic care duce la pesimism, și ciclul se accelerează.

Mecanismul pervers al pesimismului, prin care duce la declin este în esență simplu. Deciziile influențate de pesimism sunt în esența lor decizii care au consecințe negative. Consecințele negative duc la legitimizarea și aprofundarea pesimismului. Fenomenul poate fi descris ca un bulgăre de zăpadă care se rostogolește pe o pantă fără zăpadă, va pierde strat după strat și la un moment dat se va sfărâma.

Dar, în toate situațiile în care vorbim de efecte cauza este o fluctuație semnificativă a fenomenului presupus cauzal. Dacă o doză de pesimism este constantă în societate, nu putem spune cât anume și în ce fel influențează dezvoltarea economică. Ceea ce putem spune este că o creștere a optimismului (opusul pesimismului) ar influența pozitiv natalitatea, ar scădea emigrația, ar stimula consumul și investițiile.

Pesimismul în administrația publică

Administrația publică este și ea lovită de pesimism, la un nivel subtil, dar care poate fi devastator. Procesul administrativ prin care o idee ajunge de la faza inițială la faza de execuție și finalizare este un proces dificil, anevoios, cu extrem de multe decizii individuale de natură birocratică. Am numărat la un moment dat într-o instituție 126 de semnături (cu sau fără ștampile) pentru achiziția unui sul de hârtie igienică. Poate e un caz extrem, o cifră rezonabilă este probabil mai aproape de 60-70 pentru un produs similar într-o instituție cu o piramidă ierarhică mai aplatizată.

Dar câte semnături și avize sunt necesare pentru o investiție publică majoră? Nu am găsit nicăieri o listă completă, dar estimez cifra la nivelul miilor, având în vedere întregul circuit. Vorbim de 8-38 de avize eliberate de instituții diferite necesare numai pentru un aviz de urbanism. Fiecare aviz are în medie trei semnături, fiecare solicitare are in medie două semnături, la care se adaugă dosare de dimensiuni diferite cu un număr de semnături care variază. Ori în tot acest mecanism, se cere unor funcționari să își exprime acordul pentru ceva ce în final implică răspunderea lor. Aici intervine factorul intangibil reprezentat de pesimism. Un funcționar pesimist, care nu are încredere în semnăturile dinaintea lui și analizează cu foarte mare diligență toate aspectele cerute de lege ale unui document, chiar dacă ele au fost verificate anterior de alți funcționari va decide în două zile ceva ce ar putea decide în două ore, și are o probabilitate ridicată să respingă documentul și să-l trimită înapoi pentru corecții sau completări, ceea ce presupune și repetarea întregului proces până la punctul respectiv. Decizia este legal impecabilă, dar efectul este prelungirea procesului decizional. La nivelul unui proiect de investiții publice se poate întâmpla ca durata întregului proces să se extindă. La 1000 de semnături prelungirea în medie cu o zi pe semnătură înseamnă minim 1.000 de zile, adică aproape trei ani prelungire a procesului de decizie. Asta înseamnă că o decizie de investiții are o probabilitate de 75% să implementată după mai bine de 5 ani, dar, foarte frecvent ideile de investiții mor din fașă pentru că arareori inițiatorul are determinarea de a duce la bun sfârșit întregul proces, și uneori, persoana care inițiază proiectul își termină mandatul sau își schimbă locul de muncă.

Efectul cumulativ al miilor de decizii implicate numai în sectorul public poate fi devastator mai ales atunci când statul ar trebui, cel puțin teoretic, să intervină cu rapiditate, în crizele economice. Între inițiativă și execuție se creează un interval de timp care face practic tardivă intervenția.

Propagarea pesimismului

Există un fenomen documentat în domeniul financiar, dar cunoscut în domeniul economic în general, fenomenul de contagiune socială. Acest fenomen presupune că oamenii se influențează unii pe alții, stări de spirit se propagă de la un om la altul si in acest fel o stare de spirit la nivel social.

Acest fenomen, a cărui manifestare sunt exemplificate cel mai bine de situațiile de panică bancară, documentate peste tot în lume, a devenit mult mai pregnant de-a lungul timpului și în mod special în ultimii ani datorită rețelelor de socializare. Rețelele de socializare sunt un canal de propagare foarte rapid la nivelul întregii societăți a unor mesaje care transportă stări de spirit și le distribuie tuturor persoanelor expuse.

Un alt canal de transmisie al stărilor negative, cum este și pesimismul, îl reprezintă mass-media. Oamenii sunt mai receptivi la pericol și negativitate și tind să le dea mai multă atenție decât știrilor pozitive. O opinie pesimistă va fi privită în genere cu mai multă receptivitate decât o opinie optimistă. Chiar dacă o agenție de știri sau un portal de știri va publica un număr egal de știri pozitive și negative, publicul va tinde să dea atenție și să rețină știrile negative mai degrabă decât cele pozitive.

Rețelele de socializare și nu numai, utilizează algoritmi care oferă utilizatorilor informațiile care selectează din multitudinea de mesaje distribuite pe acelea care le atrag cel mai mult atenția. Implicit, utilizatorii vor antrena ei înșiși algoritmii în direcția selectării mesajelor negative sau pesimiste.

Probabil în acest mix de fenomene oarecum normale sau naturale apar și situații de natura războiului informațional. –Citeste restul articolului pe Contributors.ro