Amurgul libertăţii şi semnele vremurilor noastre
Libertatea individuală a devenit, în vremurile erei digitale şi în timpurile pandemiei, o valoare suspectă şi aproape indezirabilă. După un secol XX a cărui ambiţie totalitară a fost aceea de a lichida, dialectic, spaţiul de autonomie şi drepturile naturale ale persoanei, veacul nostru îşi dezvăluie, din ce în ce mai neliniştitor, propria sa înclinaţie de a transforma controlul în instrumentul de care state şi corporaţii se folosesc, în egală măsură.
Căci epoca noastră este una într-adevăr paradoxală. Aparent ea marchează triumful tehnologic ce acordă libertăţii cel mai amplu spaţiu de manifestare : contemporanii noştri sunt, fiecare în felul lor, creatori de mesaj, iar vocile lor se adună în marele glas electronic al timpurilor noastre. Reţelele sociale au eliberat, cel puţin aparent, oamenii din cătuşele tăcerii. Comentariile, intervenţiile, remarcile nu mai sunt îngrădite şi iluzia democraţiei digitale este una dintre himerele care ne bântuie.
Dar, dincolo de această poleială glamour evocată în clipe de exaltare mediatică, libertatea este, din ce în ce mai mult, asediată şi îngrădită. Platformele care gestionează reţele sociale şi motoarele de căutare sunt mai mult decât simpli furnizori de servicii, acţionând neutru şi transparent. Posesoare ale unui monopol, acţionând în afara oricărui mecanism de reglare juridică, ele sunt cele care, în mod deliberat, modelează spaţiul public, impunând, mai mult sau mai puţin agresiv, temele şi parametrii conversaţiei de idei. Reţelele sociale sunt, pentru aceste corporaţii tehnologice, fereastra de intruziune în viaţa privată : nimic nu se mai află la adăpost, căci profilele se alcătuiesc din colectarea de date, în vreme ce chipul fiecăruia dintre noi este reconstituit prin interogarea activităţii sale online.
Cât despre state, ele împărtăşesc cu corporaţiile ambiţia orwelliană a cunoaşterii absolute. Republica Populară Chineză este imaginea acestui viitor în care autocraţia şi tehnologia fuzionează, iar posibilitatea însăşi a libertăţii devine o utopie . Democraţii sau autocraţii, statele au probat, în era pandemiei, aceeaşi vocaţie a intruziunii şi reglementării abuzive. China comunistă nu mai este un caz izolat, de vreme ce înseşi democraţiile tind să privească libertatea individuală ca pe un obstacol în calea organizării raţionale a societăţilor lor.
Amestec de Orwell şi de Huxley, lumea viitorului stă sub semnul narcisismului şi al controlului social. Crepusculul libertăţii este unul dintre semnele vremurilor noastre. Complicitatea dintre stat şi corporaţiile ce administrează spaţiul public plasează persoana umană în acest teribil pat procustian al remodelării şi al intruziunii permanente. Omul este materia din care se crează o altă umanitate: docilă, pregătită să renunţe la neliniştea critică, ordonată şi decebrată.
INTERVIURILE HotNews.ro