Marele experiment MAGA – economia directă

Arbitrarul mod în care au fost fixate taxele vamale este o caracteristică, nu o eroare în planul de scurtcircuitare a instituției financiare, scrie într-o opinie în Financial Times Quinn Slobodian, autorul cărții „Bastarzii lui Hayek: rădăcinile neoliberale ale dreptei populiste”, care urmează să apară.

De ani de zile, partidele populiste de dreapta au folosit forme de democrație directă pentru a-și urmări obiectivele. De la referendumurile de interzicere a minaretelor din Elveția până la votul Brexit, ideea a fost scurtcircuitarea instituțiilor și accesul direct la voința populară. În Statele Unite, MAGA experimentează acum ceva diferit: economia directă.

Similar plebiscitelor și referendumurilor, economia directă urmărește să pună capăt experților și specialiștilor și să comunice direct cu cetățenii și alegătorii. Încearcă să pună la îndoială tot ceea ce ținea de teoria economică- indici bursieri, ratele dobânzilor și chiar moneda, pentru a le expune ca simple instrumente ale elitelor folosite pentru a oprima în continuare oamenii.

Putem vedea economia directă în acțiune în trei moduri diferite. În primul rând, este centralizarea puterii executive în politica tarifară a președintelui american Donald Trump . Arbitrariul anunțurilor sale tarifare este considerat de mulți drept ceva deloc de admirat. Cu toate acestea, probabil, din punctul de vedere al economiei directe, tocmai acest arbitrar este punctul lor forte.

Când comercianții europeni trebuie să aștepte până când Trump se trezește pentru a ști care va fi fluxul piețelor pentru ziua respectivă, acesta nu este un semn de slăbiciune pentru el, ci de putere. Ea arată că ideile abstracte de tratament „națiunii celei mai favorizate” sau de punere în comun a suveranității multilaterale au fost întotdeauna umbre pe fața omnipotenței SUA și a capacității președintelui de a schimba cursul acțiunilor la nivel global.

O a doua formă de economie directă sunt transferurile de numerar, care au fost lansate de Trump în timpul pandemiei. Semnătura proeminentă de pe fața cecurilor de stimulare care au ajuns în cutiile poștale ale americanilor era un semn că binefacerea statului nu trebuia să curgă prin conductele Administrației Securității Sociale .

Elon Musk, megadonatorul lui Trump a preluat această abordare în încercările sale de a influența alegerile, oferind la întâmplare cecuri de 1 milion de dolari persoanelor care îi susțin candidatul.

Cel mai recent, Musk a dăruit două astfel de cecuri în Wisconsin în cadrul unor alegeri pe care candidatul său preferat le-a pierdut în cele din urmă.

A treia formă de economie directă este mai ezoterică. Se învârte în jurul metalului strălucitor al aurului. De la confiscarea aurului privat de către Franklin D Roosevelt în anii 1930 și de la interzicerea deținerii aurului privat de către indivizi până în anii 1970, o mică subsecțiune de gânditori economici a cultivat convingerea că guvernul SUA încearcă să strângă aur. Ei spun că scopul este de a împiedica oamenii să se poată descurca singuri după colapsul monetar inevitabil provocat de cheltuielile pentru asistență socială și încercările de ceea ce ei consideră ingineria socială.

Un alt zvon aruncat pe piață este că aurul deținut de guvernul SUA de fapt nu este acolo. Începând cu anii 1980, fostul senator republican din Texas, Ron Paul, a cerut un audit al aurului de la Fort Knox, depunând chiar un proiect legislativ în acest sens în 2011.

Musk a preluat această idee și a cerut ca însuși Paul să facă parte din așa-numitul său Departament de Eficiență Guvernamentală. „Cine confirmă că aurul nu a dispărut de la Fort Knox? Poate că este acolo, poate că nu”, a postat Musk în februarie. Acum se discută despre un audit de aur, susținut de fiul lui Paul, senatorul Rand Paul.

Există de fapt un precedent pentru această abordare. În 2012, un consultant în metale prețioase și fost angajat Booz Allen din München a început o campanie similară care a luat amploare în Germania, culminând în cele din urmă cu transferul unei cantități mari de lingouri de aur din SUA înapoi la Bundesbank și expunerea lor publică. „Facem asta pentru a le arăta cetățenilor că lingourile de aur sunt aici”, a declarat reporterilor un membru al consiliului de administrație al Bundesbank. Consultantul pentru metale prețioase a fost Peter Boehringer, care acum a reprezentat Alternativa pentru Germania (AfD) în Bundestag pentru două cicluri electorale.

Economia directă constituie un atac puternic asupra instituțiilor și oamenilor care stau între cetățeni și liderii lor. Dacă tacticile, trucurile și capriciile sale pot supraviețui efectelor lor tumultoase pe piețele convenționale este ceva ce vom vedea. Până acum, rata dobânzii la bonurile de trezorerie americane este în scădere, iar încrederea consumatorilor scade și ea. Pariul economiei directe este că nimic din toate acestea nu va mai conta.