În timp ce Trump amenință cu preluarea Groelandei, un documentar a devenit un punct culminant în lupta insulei arctice pentru decolonizare

Un documentar difuzat în luna ianuarie la televiziunea națională daneză (DR) și retras ulterior după un val de critici susține că mina de criolit a Groelandei a fost jefuită de Danemarca, potrivit The Guardian.

Documentarul „Aurul Alb al Groenlandei”, regizat de Claus Pilehave și Otto Rosing, arată modul în care Danemarca a exploatat timp de decenii activele subterane ale Groenlandei, extrăgând din țară un mineral esențial pentru producția de aluminiu, cunoscut sub numele de criolit, în valoare de aproape 58 de miliarde de dolari.

Filmul a avut un impact puternic atât în Groenlanda, cât și în Danemarca, fostul său conducător colonial. Dar reacția celor două nu ar fi putut fi mai polarizată, scrie The Guardian.

În Groenlanda, care continuă să facă parte din regatul danez, documentarul lansat chiar în momentul în care Donald Trump a reiterat, în ianuarie, planul SUA de a „cumpăra” insula artică, a provocat sentimente de furie și tristețe profundă. Și, potrivit unui sondaj realizat pentru ziarul groenlandez Sermitsiaq, mai mult de o treime dintre alegători au declarat că filmul le va influența votul.

A existat, de asemenea, un sentiment de recunoaștere mult așteptată – faptul că poveștile pe care oamenii le-au auzit despre ceea ce s-a întâmplat în orașul minier Ivittuut, acum abandonat, au fost, în sfârșit, confirmate de o instituție publică la fel de mare ca DR, televiziunea națională daneză.

Din punct de vedere politic, documentarul a fost văzut ca un seism în capitala țării, Nuuk.

„Un nou film documentar arată că Danemarca a câștigat cel puțin 446 de miliarde de lire sterline de pe urma unei singure mine”, a declarat la acea vreme prim-ministrul Groenlandei de atunci, Múte B Egede.

Documentarul a fost retras de televiziunea națională daneză

Deși inițial au existat unele comentarii pozitive, presa daneză a trecut rapid la atac, după ce unul dintre economiștii care au apărut în documentar a denunțat interpretarea cifrelor.

Criticile aduse documentarului s-au axat pe cifra de 400 de miliarde de coroane daneze, suma pe care echipa a calculat-o ca fiind venitul brut al Danemarcei din mină pe parcursul a 133 de ani, ajustat la valoarea de astăzi.

Torben M Andersen, un profesor de economie la Universitatea Aarhus și președinte al Consiliului Economic al Groenlandei care apare în documentar, a pus sub semnul întrebării această cifră, îndemnând la prudență cu privire la calcul, despre care a spus că se referă la cifra de afaceri între 1854 și 1987, nu la profit.

Documentarul are grijă să sublinieze că cifra – calculată folosind jurnalele de bord din arhivele naționale daneze – se referă la cifra de afaceri totală, deoarece, așa cum se recomandă atunci când se abordează economia colonială, costurile de producție au fost cheltuite în Danemarca, folosind muncitori și echipamente daneze.

Timp de 10 zile, DR a susținut documentarul. În ciuda criticilor venite din partea mai multor politicieni, inclusiv din partea ministrului culturii al moderaților danezi, Jakob Engel-Schmidt, care a criticat „slaba măiestrie jurnalistică”, și a economiștilor, directorul de știri al DR, Sandy French, a refuzat să cedeze, declarând „Nu au existat încălcări ale liniilor directoare privind etica presei, nu există erori factuale sau rezerve care să nu fi fost făcute”.

Dar, în cele din urmă s-au răzgândit. Au anunțat că vor retrage și vor „depublica” documentarul și că redactorul-șef de știri al DR, Tholmas Falbe, va demisiona. Acesta a declarat că a demisionat din cauza unor noi informații despre un grafic al vânzărilor totale cumulate de criolit, care fusese eliminat dintr-o versiune anterioară a documentarului.

În mass-media daneză „poate exista doar o poveste”

Un ministru în ultimul guvern groenlandez și în actualul guvern, Naaja Nathanielsen, a declarat că mișcarea DR de a retrage documentarul este una „exagerată” și că are mai mult de-a face cu „auto-interpretarea daneză a acțiunilor lor în Groenlanda mai mult decât despre ce este vorba în acest film”.

„Nu este o prezentare nedreaptă a economiei dintre Groenlanda și Danemarca”, a mai declarat pentru Observator oficialul, care a mai spus că dacă ne concentrăm atât de mult doar pe cifre conversația „deviază” de la ceea ce ar trebui să fie dezbaterea reală.

„În Groenlanda putem avea ambele narațiuni. Da, există ceva în trecut cu Danemarca care a fost greșit, care nu a fost corect, care a încălcat drepturile. Dar putem accepta și recunoaște și toate lucrurile bune pe care Danemarca le-a făcut. Deci, pentru noi, ambele narațiuni pot exista în același timp”, a afirmat Naaja Nathanielsen.

Dar în Danemarca, sau cel puțin în mass-media daneză, mai spune ea, „există o singură poveste care poate exista, și anume că Danemarca a fost bună cu Groenlanda”.