Producătorii executivi „The Walking Dead: Daryl Dixon”: „Personajele noastre, Daryl și Carol, sunt străini într-un oraș străin”
David Zabel, scenaristul principal al serialului, și Dan Percival, regizorul celor șapte episoade, vorbesc în exclusivitate despre provocările filmărilor în Spania, despre noii membri ai distribuției, actori spanioli precum Eduardo Noriega și Óscar Jaenada, și despre cum e să știe că următorul sezon, al patrulea, pe care îl filmează acum, este și ultimul. Episoadele din „The Walking Dead: Daryl Dixon” sunt difuzate de AMC în fiecare luni, de la ora 22:00.
În al treilea sezon, Daryl (Norman Reedus) și Carol (Melissa McBride) rămân în Europa, dar schimbă Franța pe Spania, cu o foarte scurtă oprire în Marea Britanie. Cele două personaje și actorii lor fac parte din distribuția originală a serialului „The Walking Dead”, care a debutat în urmă cu 15 ani.
Cât de dificil e să mențineți continuitatea cu seria originală „The Walking Dead”, dar și să aduceți ceva nou în acest serial?
David Zabel: E o provocare bună pe care o avem, să menținem special ce a fost în „The Walking Dead” serialul original și cu toate astea să adăugăm elemente noi. Avem mulți oameni cu experiență în „The Walking Dead” care să ne mențină pe o linie autentică cu spiritul acelui serial, cu regulile și istoria acelui univers, dar avem și colaboratori noi și grozavi și un loc nou și grozav, în acest caz, Spania, care să ne ajute să aducem aspecte noi. Asta e provocarea pe toate planurile. Să nu ne repetăm poveștile din trecut, dar să construim pe fundația lor. Din fericire, echipa spaniolă și distribuția spaniolă ne-au ajutat să găsim moduri noi de a evolua, de a extinde universul. Dar să-l menținem real și fidel originalului.
Filmările în Spania au fost probabil o experiență unică cu oportunități unice, dar și provocări unice. Ce locații de filmare sau experiențe v-au impresionat cel mai mult?
Dan Percival: Probabil Galiția cu siguranță ne-a impresionat pe toți. Pentru că nimeni nu se așteaptă ca Spania să ofere experiența unui vânt super intens, ploi torențiale, furtuni și uragane care să se apropie de noi. Dar a fost epuizant să filmăm pe astfel de vreme. Ceea ce a fost o surpriză reală, dar una frumoasă. Eu vin din Europa de Nord, din Anglia, a fost cumva familiară vremea pentru mine și acea lumină gri, fluidă, și furtunile, valurile și vântul… Apoi ai parte de trei zile superbe, însorite și asta a fost extraordinar, doar să faci parte din peisaj. Dar cred că am fost în niște locații uluitoare, precum Alhambra.
DZ: Alhambra e uimitoare…
DP: Și Barcelona, Belchite…
DZ: Belchite a fost o experiență fascinantă pentru mine, Belchite e un oraș cumva aproape de Zaragoza, oraș distrus de Franco în timpul războiului civil din Spania, și mulți dintre spaniolii din echipa noastră de filmare nu fuseseră vreodată acolo, nu-l vizitaseră. Așa că a fost interesant să-l vedem prin ochii spaniolilor care nu știau orașul. Are o reputație de orășel bântuit. Deci atmosfera de acolo a fost tare interesantă. Și istoria locului e emoționantă. Iar ce am filmat va fi în episodul cinci din acest sezon, când Daryl ajunge la grupul de oameni cu lepră care locuiesc acolo. Iubesc toate locurile din Spania în care am filmat, multe mi-erau familiare, dar Belchite era nou pentru mine – și credeam că asta se întâmplă pentru că sunt american –, dar a fost nou și pentru mulți spanioli. A fost interesant să descoperim istoria acelui loc împreună.
DP: Nu cred că există o altă țară în Europa cu atât de multe medii diferite – de la coasta de vest, care seamănă mult cu nordul Europei, Galiția, la munții înalți Pirinei, la Picos, de la deșerturi la păduri și la canioane. Spania are, pe un teritoriu relativ redus, orice tip de mediu care există în America de Nord. Și acele schimbări și acea varietate sunt reflectate în noul sezon.
Apropo de asta, noul sezon are o atmosferă de film western, în poveste și personaje, dar și la nivel vizual…
DZ: Când am început să ne documentăm în legătură cu Spania, am descoperit multe legate de cultură și istorie, geografie și tot așa, dar eu am crescut urmărind filme spaghetti western. Și într-un fel mereu l-am văzut pe Daryl drept un personaj de tipul „bărbatul fără nume” din acele filme. Și mereu mă gândeam la asta, chiar și când eram în Franța. Dar atunci când am ajuns în Spania, mi-am zis: „acum chiar putem explora asta”. Pentru că multe dintre cele mai bune filme de gen au fost făcute aici, cum ar fi cele regizate de Sergio Leone și alții. Așa că am decis să construim și povestea mai „agresiv” în baza poveștilor de tip western: personajele noastre, Daryl și Carol, sunt străini într-un oraș străin, Solas del Mar, o poveste clasică în acele filme și un punct bun de pornire.
Și Dan punctează regizoral și vizual momentul în care ajungem acolo. Și avem și un episod care este un adevărat omagiu pentru filmele spaghetti western. Și eu și ceilalți scenariști ne-am uitat împreună la unele dintre filmele acelea și am fost inspirați de ele. Și Dan, vizual, le-a luat drept puncte de referință.
DP: Da, westernul, acest gen cinematografic, fie că e vorba de originalele americane sau cele spaghetti, ce au ele în comun este că peisajul e foarte important pentru poveste și personaje. E o sălbăticie, un loc sălbatic, și Spania încă are atât de mult peisaj sălbatic. Și o inimă sălbatică și un soi de fire furtunoasă. E și frumos acolo, dar și provocator, amenințător, periculos. E un gen grozav în care să ne jucăm, dacă tot am venit în Spania. Nu doar pentru că există tradiția producției de filme western aici, o inspirație în sine, dar am preluat literal această abordare, de personajul din peisaj, cu elemente ostile, dar și cu o frumusețe care-ți taie respirația.
DZ: Nu-i așa? Și lucruri pe care le puteam face în Spania, dar pe care nu le-am fi putut face în Franța, din punct de vedere vizual. Și a fost un alt lucru nou pentru noi.
Care a fost marea provocare în acest sezon, în ceea ce privește filmările, actoria?
DZ: Cea mai mare provocare a sezonului? Sincer, sunt două lucruri. Primul: provocarea de a reseta cumva serialul. Care ne-a entuziasmat, e o provocare grozavă, pentru că ne oferă multe daruri. Dar practic a trebuit s-o luăm de la capăt, pentru că plecam din Franța, le părăseam pe toate acele personaje (din primele două sezoane – n.r.). A trebuit să construim o lume nouă în Spania. O provocare foarte mare din punct de vedere creativ.
Apoi, provocarea de zi cu zi, cea mai mare provocare, poate părea banal, dar am avut parte de multe tipuri de vreme pe care nu le anticipasem. Am avut multe tipuri de vreme în care ne-a fost foarte dificil să filmăm. Au fost multe momente în care mă gândeam: „wow, o să avem probleme reale aici”. Și desigur că vremea din Spania a fost o problemă mult mai mare decât cea din micul nostru serial cu zombi. A fost un an prost pentru Spania, în sensul ăsta, ceva foarte trist. Și echipa noastră a fost afectată. Membrii spanioli ai echipei de filmare au fost afectați de furtuni și inundații și tot așa. Dar filmările au fost de asemenea afectate.
DP: Da, nu știu dacă provocările au făcut totul dificil, pe mine m-au inspirat. Provocările cu care te confrunți sunt lucrurile care fac producțiile de film minunate. În noi țări, cu noi actori, cu o echipă nouă. E un nou motiv să te scoli din pat dimineața – acea nouă familie în această încercare imensă de a face un serial, pe care niciunul dintre noi nu l-a mai făcut în acest fel, în acest loc. E o provocare care te entuziasmează. E o inspirație.
Acest sezon se concentrează puternic pe ocean, cu marea însăși ca obstacol major, și pentru Daryl, și pentru Carol. Ați folosit în mod intenționat elementele precum furtuna din primul episod și reparațiile pentru barcă, cu zombii care ieșeau din mare, ca să creați o nouă senzație de pericol? Sau a fost pur și simplu vorba de vremea pe care ați menționat-o?
DZ: Am vrut să creăm obstacole care să nu-i lase să se întoarcă acasă. Și ne dorim ca ei să tot încerce și să nu reușească să se întoarcă acasă, pentru că acesta e stadiul în care e povestea. Și ideea că găsesc o barcă cu vele prin acest tip din Anglia și că încearcă s-o navigheze a fost captivantă pentru noi. Era ceva diferit de tentativele lor din trecut. Și apoi, desigur, ajunge într-un loc din Galiția numit „Coasta Morții”. Deci se potrivește cumva cu ce ai întrebat tu – e un loc periculos, o bucată de coastă periculoasă și un ocean periculos. Și cu zombii care ies din ocean când încearcă să repare barca – acesta e încă un exemplu legat de cum încercăm noi să găsim noi surse de pericol. A fost foarte dificil de filmat. Încercăm să găsim elemente care să se potrivească cu istoria lumii din universul The Walking Dead, dar care să nu fie repetitive. Care e modul nou în care zombii sunt folosiți? Care e mediul nou?
Filmarea a fost… o mare provocare. O secvență mult mai dificil de filmat decât m-aș fi așteptat vreodată.
DP: Da, a fost foarte dificil. Nu prea au existat medii simple. Cu acest show, suntem în exterior 90% din timp. Suntem în mediul înconjurător, în lume, cu orice ar putea arunca în tine: căldură extremă, câteodată zăpadă, frig, gheață, câteodată uragane și ploi torențiale. Ceea ce poate fi și minunat: să filmezi asta.
Iar oceanul simbolizează atât de mult, nu doar pentru noi oamenii, dar e și o amenințare, și speranță. Când soarele apune, când Daryl privește spre vest, privește spre casă. E o graniță și o conexiune în același timp. Acea speranță există tot timpul. Dar a fost dificil să avem personajele noastre pe aceeași plajă timp de multe săptămâni, cu toate schimbările de vreme care s-au petrecut, cu mareea și tot așa.
DZ: Cert e că toate filmările cu barca au fost foarte dificile. Dacă o scenă are barca în ea, a fost foarte dificil de filmat. Nu a fost ușor. Pentru că chiar și scenele cu Stephen Merchant, la bordul bărcii, au ieșit minunat, dar dificil. Însă, scenele cu ei trei în barcă îți dau o senzație de libertate și speranță, care apoi e întreruptă, desigur.
DP: Dar acea promisiune, de evadare, și acea barieră sunt acolo tot sezonul.
Ce ne puteți spune despre procesul de casting din Spania. Aveți doi actori spanioli senzaționali, Eduardo Noriega și Óscar Jaenada…
DZ: Partea de casting e una dintre cele mai grozave părți ale procesului pentru mine, și în Franța, și în Spania, pentru că e așa grozav să cunosc un grup nou de actori, pe care în marea majoritate nu i-am mai văzut până acum. Pe Eduardo îl știam și a fost în mintea noastră de la început. De Oscar auzisem, dar nu-l văzusem lucrând. A fost ușor să-i contactăm, pentru că știam că sunt grozavi. Dar apoi am găsit niște tineri minunați, Candela (Saitta – n.r.), Hugo (Arbués – n.r.) și Alex (Alexandra Masangkay – n.r.). Și cu toții aduc atât de multă energie. Când ai o poveste pentru aceste personaje, dacă ești norocos, găsești asemenea actori care fac partiturile și mai bune. Și asta au reușit cu toții.
DP: E absolut minunat să putem lucra în culturi noi, cu noi oameni pentru care în mod normal n-ai avea un rol. Și suntem norocoși să fi recrutat oameni de asemenea calibru. Pentru că e un show global, foarte cunoscut, putem atrage asemenea oameni.
Ați știut mereu că al patrulea sezon, la care lucrați acum, ar putea fi ultimul sezon al serialului?
DZ: Nu am știut asta mereu și eu încă sunt în etapa de negare în această privință. Nu accept asta… Dar nu, nu știam asta, e o decizie luată de AMC în baza a ce cred ei că e mai bine pentru acest univers. Și aceste seriale, pentru că au mai multe. Dar mereu am știut că vom avea un al patrulea sezon. Sezonul 1 și 2 în Franța au fost concepute împreună. Și sezonul 3 și 4 în Spania au fost concepute și planificate împreună. Și de aceea cred că au considerat că e mai bine să punem punct. Dacă aveam sezoanele 5 și 6, ar fi trebuit să mergem în Germania sau în altă parte și nu sunt pregătiți să ne mutăm din nou, cred. (râde)
Știind că acesta e ultimul sezon, cum vă pregătiți să încheiați poveștile personajelor?
DZ: Scopul nostru principal e să încheiem acest capitol specific. Această aventură, cele patru sezoane din „Daryl Dixon”, într-un mod satisfăcător pentru fanii lui Daryl și Carol. Și să-i lăsăm într-un loc în care să simtă fanii că aceștia au avut o călătorie completă și că au ajuns la un final care să surprindă puțin și să satisfacă. Nu suntem prea îngrijorați de cum să pregătim terenul pentru ce urmează, pentru că încă nu s-a decis ce urmează. Probabil va urma ceva, dar asta nu e responsabilitatea mea. Eu mă ocup de acest show, nu de universul „The Walking Dead”.
Parteneriat media