Vladimir Putin nu luptă doar pentru a lichida Ucraina, ci pentru dreptul la impunitate, pentru a înlocui ordinea internațională existentă cu o ordine în care statele puternice dictează regulile jocului, spune, într-un interviu pentru publicul HotNews, Oleksandra Matviiciuk, avocata pentru drepturile omului care a fondat și conduce Centrul pentru Libertăți Civile din Ucraina, organizația premiată în 2022 cu Nobelul pentru Pace. Și, dacă Putin va reuși și nu va fi pedepsit, acest lucru îi va încuraja pe alți lideri autoritari din diferite părți ale globului să facă același lucru”, afirmă ea. 

• Acest interviu a fost realizat cu ajutorul Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa (OBCT), în cadrul proiectului european PULSE.

Centrul pentru Libertăți Civile din Ucraina a documentat în ultimii ani peste 89.000 de episoade de crime de război comise de Rusia împotriva ucrainenilor, dar acesta este „doar vârful aisbergului”, spune pentru HotNews Oleksandra Matviiciuk, fondatoarea ONG-ului care în 2022 a primit premiul Nobel pentru Pace, alături de centrul rus Memorial și de activistul belarus Ales Bialiațki.

„Scopul este acela de a reda o șansă la dreptate tuturor persoanelor afectate de acest război”, explică Matviiciuk, care subliniază că vrea să-l vadă pe Vladimir Putin judecat la Haga.

„Știu din istoria omenirii că regimurile autoritare s-au prăbușit, iar liderii lor, care se considerau de neatins, au ajuns în fața justiției”, afirmă avocata pentru drepturile omului.

Matviiciuk spune că Putin „a pornit un război cu caracter genocidar”, pentru a șterge identitatea ucraineană și că „liderul de la Kremlin are o logică istorică, dorind să restabilească cu forța imperiul rus”.

Tocmai de aceea, ea avertizează împotriva unei simplificări a chestiunii cedării teritoriilor ucrainene într-un eventual acord de pace: „Știu că pentru politicienii din străinătate este o chestiune legată de teritorii. Dar pentru noi este o chestiune legată de oamenii care trăiesc în aceste teritorii. Ocupația înseamnă dispariții forțate, tortură, viol, negarea identității, adopția forțată a propriilor copii, lagăre de filtrare și gropi comune”.

Avocata vorbește și despre semnificația mai largă a conflictului din Ucraina, avertizând că Moscova dorește înlocuirea actualei ordini internaționale: „Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei nu este doar un război între două state. Este un război între două sisteme- autoritarismul și democrația”. 

În opinia sa, „este o gândire foarte naivă să crezi că, atunci când Ucraina va renunța la o parte din teritoriile sale, Rusia se va opri”: „Putin a început un război pe scară largă nu doar pentru a ocupa Avdiivka sau Bahmut. Este foarte naiv să crezi că a pierdut sute de mii de soldați doar pentru a ocupa mici orașe ucrainene”.

„Acest război are un caracter genocidar” 

HotNews: Raportul Laboratorului de Cercetare Umanitară al Școlii de Sănătate Publică de la Yale a descoperit că Rusia dispune de o rețea de 200 de tabere pe care le folosește pentru reeducarea, rusificarea și militarizarea copiilor ucraineni din Rusia și din Ucraina ocupată. Este o dimensiune uriașă și aș vrea să vă întreb ce ne spune acest lucru despre intențiile Rusiei în ceea ce privește Ucraina și ucrainenii?
Oleksandra Matviiciuk: Acest război are un caracter genocidar. Putin spune deschis că nu există națiune ucraineană, nu există limbă ucraineană, nu există cultură ucraineană.

De 12 ani documentăm modul în care aceste cuvinte s-au transformat în practici oribile. Cum rușii extermină fizic persoanele active din localități, primari, jurnaliști, copii, scriitori, profesori, ecologiști, preoți, orice persoane active din comunitate, cum interzic limba și cultura ucraineană, cum distrug patrimoniul cultural ucrainean. 

Și când duc copiii ucraineni în Rusia, îi pun în lagăre de reeducare rusești. Le spun că nu sunt ucraineni, ci copii ruși, că părinții și familiile lor i-au renegat și că vor fi adoptați de familii rusești care îi vor crește ca ruși. 

Deci, este o politică conștientă a statului rus. 

Ca avocată, știu că genocidul este crima crimelor. Este foarte dificil să o dovedești în fața unei instanțe internaționale. Dar nu este nevoie să fii avocat pentru a înțelege situația generală. Dacă vrei să distrugi, parțial sau complet, un grup național, nu este necesar să îi ucizi toți reprezentanții acestuia. Poți pur și simplu să le schimbi cu forța identitatea și, mai devreme sau mai târziu, întregul grup național va dispărea. 

De aceea, copiii sunt una dintre țintele prioritare ale acestei politici. Pentru că copiii sunt mult mai sensibili la această politică de erodare a identității lor.

„E foarte naiv să crezi că Putin a pierdut sute de mii de soldați doar pentru a ocupa mici orașe ucrainene”

– Este aceasta o reprezentare comună a vieții ucrainene în teritoriile ocupate? Pentru că acesta ar fi și un mesaj pentru oamenii care spun că Ucraina ar trebui să decidă să cedeze teritoriile sale pentru a obține pacea.
– Dar este o gândire foarte naivă să crezi că, atunci când Ucraina va renunța la o parte din teritoriile sale, Rusia se va opri.

Putin a început un război pe scară largă nu doar pentru a ocupa Avdiivka sau Bahmut. Este foarte naiv să crezi că a pierdut sute de mii de soldați doar pentru a ocupa aceste mici orașe ucrainene. Sunt sigură că majoritatea oamenilor, inclusiv din România, nu pot găsi Avdiivka sau Bahmut pe hartă, deoarece nu sunt orașe foarte cunoscute.

Distrugeri în orașul Avdiivka, mai 2025. Foto: Dmitry Yagodkin / Zuma Press / Profimedia

Ce este important de înțeles este că Putin a început un război de amploare pentru că vrea să ocupe și să distrugă întreaga țară. El vede Ucraina ca pe o punte către Europa. Logica lui este istorică. El visează la moștenirea sa. Și fiind un om destul de bătrân, vrea să restabilească cu forța imperiul rus. De aceea este evident că, dacă nu reușim să-l oprim pe Putin în Ucraina, el va merge mai departe și va ataca alte țări europene.

Așadar, oamenii din alte țări europene sunt în siguranță doar pentru că ucrainenii încă luptă și țin în frâu trupele ruse. Nu le permit să avanseze mai departe spre Europa. 

Și, revenind la întrebarea dvs. despre teritoriile ocupate, știu că pentru politicienii din străinătate este o chestiune legată de teritorii. Dar pentru noi este o chestiune legată de oamenii care trăiesc în aceste teritorii. Sunt oamenii noștri, sunt rudele noastre, sunt familiile noastre, sunt vecinii noștri. 

Nu îi putem lăsa singuri, deoarece ocupația nu înseamnă doar schimbarea unui steag de stat cu altul. Ocupația înseamnă dispariții forțate, tortură, viol, negarea identității, adopția forțată a propriilor copii, lagăre de filtrare și gropi comune. Ocupația nu diminuează suferința umană, ci doar o face invizibilă. Ocupația este același război, doar că sub o altă formă. 

Așadar, avem o situație în care milioane de ucraineni trăiesc sub ocupație rusă într-o zonă gri, fără niciun mijloc de a-și apăra drepturile, libertatea, proprietatea, viața, copiii și persoanele dragi. Iar politicienii pretind că vorbesc despre interese geopolitice și nu vorbesc despre oameni, ceea ce nu este în regulă.

„Rusia folosește crimele de război ca metodă de luptă”

– Organizația dumneavoastră a documentat aproape 90.000 de crime de război comise de Rusia împotriva Ucrainei. Și aș vrea să vă întreb dacă acesta este un mod de a-i face pe oamenii din, nu știu, America sau poate Ungaria, mai conștienți de ceea ce se întâmplă în Ucraina. Sau este acesta un mod de a aduna dovezi pentru un proces?
– Când a început războiul pe scară largă, ne-am unit eforturile cu zeci de organizații din diferite regiuni. Am construit o rețea națională de documentare locală. Am acoperit întreaga țară, inclusiv teritoriile ocupate. Și, lucrând împreună, am documentat în comun, numai în ultimii ani de război pe scară largă, peste 89.000 de episoade de crime de război. Și aceasta este o cantitate uriașă, dar doar vârful aisbergului.

Pentru că Rusia folosește crimele de război ca metodă de luptă. Rusia provoacă în mod deliberat suferințe imense populației civile pentru a înfrânge rezistența oamenilor.

Și nu facem acest lucru doar pentru Arhivele Naționale. Am un respect enorm pentru munca istoricilor. Dar nu sunt istoric, sunt avocat specializat în drepturile omului. Așadar, facem acest lucru pentru a oferi o șansă la dreptate tuturor persoanelor afectate de acest război. 

De ce acest război transformă oamenii în numere? Ceea ce facem noi, literalmente, este să le redăm oamenilor numele. Pentru că oamenii nu sunt numere și viața fiecărei persoane contează.

Povestea lui Ilia, copilul de 10 ani din Mariupol căruia i-a murit mama în brațe, după un bombardament

– Cum documentați cazurile? Este dureros? Este dificil? Voiam să vă întreb dacă aveți o poveste despre ucraineni obișnuiți care rezistă opresiunii sau ajută victimele, o poveste care v-a inspirat să continuați această muncă foarte dificilă.
– Mai întâi, permiteți-mi să vă povestesc o întâmplare din baza noastră de date. Doar pentru a înțelege ce cazuri documentăm.

Este povestea unui băiat de 10 ani, Ilia, din Mariupol. Când rușii au încercat să asedieze orașul, nu au permis Comitetului Internațional al Crucii Roșii să deschidă Coridorul Verde și să evacueze civilii. Ilia și mama lui, ca mii de alți oameni din Mariupol, au fost nevoiți să se ascundă în subsolul clădirii lor de bombardamentele rusești.

Au topit zăpada pentru a obține apă și au aprins focuri pentru a găti ceva de mâncare. Dar când proviziile s-au epuizat, au fost nevoiți să iasă afară și s-au trezit brusc în mijlocul bombardamentelor rusești. 

Mama lui Ilia a fost lovită în cap, iar băiatul a suferit leziuni la picioare.

Mama l-a dus pe fiul ei în apartamentul unui prieten. Nu au avut parte de asistență medicală, deoarece, înainte de asta, rușii au distrus în mod deliberat maternitatea și întreaga infrastructură medicală din Mariupol. Așadar, în apartamentul acestei prietene au stat întinși pe canapea, îmbrățișați. Au stat așa câteva ore, îmbrățișându-se. Și acest băiat de 10 ani i-a povestit colegului meu cum a murit mama lui. A înghețat în brațele lui. 

Ca să înțelegeți, nu există niciun motiv legitim pentru ca rușii să facă astfel de lucruri civililor din Mariupol. Nici măcar din necesitate militară. Rușii au făcut aceste lucruri crude doar pentru că au putut. 

„Copiii ucraineni adoptați forțat în Rusia nu au nicio protecție împotriva abuzului fizic, împotriva violenței sexuale”

– Poate comunitatea internațională să ajute Ucraina să recupereze copiii ucraineni răpiți din Rusia? Mai este posibil acest lucru acum?
– Este o întrebare foarte dificilă, deoarece Rusia ignoră orice prevederi ale dreptului internațional umanitar și orice decizii ale organizațiilor internaționale.

În 2022, Curtea de Justiție a ONU a obligat Rusia să retragă imediat trupele ruse din Ucraina. Dar Rusia a ignorat chiar și decizia Curții de Justiție a ONU. Deci ce putem folosi pentru a-l determina pe Putin să returneze copiii ucraineni?

Dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la încercări. Trebuie să colaborăm cu diferite țări pentru a găsi soluții. Pentru că timpul este cel mai mare dușman al nostru. 

Legislația din Rusia prevede dreptul familiilor ruse de a schimba numele copilului, locul nașterii și data nașterii.

Așadar, când vorbim despre copii mici, de 2 sau 3 ani, chiar și atunci când părinții lor se află, de exemplu, într-o închisoare rusă și vor fi eliberați, aceștia nu își pot găsi copilul după o anumită perioadă, deoarece Rusia este imensă și acest copil va uita cine este. 

De asemenea, este important de știut că Rusia pretinde că este măreață, dar este foarte săracă. Majoritatea străinilor au impresia că Rusia se rezumă la Moscova sau Sankt Petersburg. Dar majoritatea teritoriilor Rusiei și a oamenilor de acolo trăiesc într-o sărăcie incredibilă. Așadar, pentru oamenii din regiunile defavorizate, a lua copii ucraineni în familia lor este o modalitate de a câștiga bani, deoarece încep să primească bani de la buget.

Și asta pune copiii ucraineni într-o situație extrem de vulnerabilă, când ajung într-o regiune defavorizată din Rusia, într-o familie care nu îi iubește, nu le pasă de ei, ci are nevoie doar de bani. Și nu au nicio protecție împotriva abuzului fizic, împotriva violenței sexuale. 

În decembrie anul trecut, un adolescent ucrainean s-a sinucis. El a fost dat cu forța unei familii ruse. A fost separat de sora lui. A încercat de mai multe ori să se întoarcă acasă, dar, pentru că era copil, i-au fost luate documentele și s-a sinucis. 

Și asta este doar ceea ce știm. Nu putem verifica fiecare poveste în parte.

„Vreau să-l văd pe Putin la Haga”

– Credeți că Vladimir Putin și cercul său vor fi vreodată trași la răspundere sau este mai mult un gest simbolic decât unul realist?
– Cred că viitorul nostru nu este doar necunoscut, dar și nescris. Asta înseamnă că avem obligația și șansa de a lupta pentru viitorul pe care ni-l dorim.

Și vreau să-l văd pe Putin la Haga. Știu din istoria omenirii că regimurile autoritare s-au prăbușit, iar liderii lor, care se considerau de neatins, au ajuns în fața justiției. Și mai știu că speranța nu este convingerea că totul va fi bine, ci înțelegerea profundă că toate eforturile noastre au o semnificație enormă.

„Ordinea internațională, care se bazează pe Carta ONU și pe dreptul internațional, se prăbușește sub ochii noștri”

– Credeți că mecanismele internaționale de justiție existente, precum Curtea Penală Internațională de la Haga, sunt suficiente pentru a-i trage la răspundere sau avem nevoie de noi abordări?
– Problema este mai generală. Acest sistem internațional de răspundere face parte din ordinea internațională. Iar această ordine internațională, care se bazează pe Carta ONU și pe dreptul internațional, se prăbușește sub ochii noștri.

Sistemul ONU a fost creat după cel de-al Doilea Război Mondial pentru a preveni războaiele și violența în masă. Acesta a făcut față, mai mult sau mai puțin, provocărilor globale, limitându-se la a bloca și reproduce mișcări ritualistice. Activitatea Consiliului de Securitate este paralizată.

Și acum este foarte ușor de prevăzut că astfel de situații, precum războaiele, vor apărea din ce în ce mai des în diferite părți ale globului.

Iar acest război, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, nu este doar un război între două state. Este un război între două sisteme, autoritarismul și democrația.

Și Putin nu luptă doar pentru a lichida Ucraina. Putin luptă pentru dreptul lor la impunitate, pentru a înlocui ordinea internațională existentă cu o ordine în care statele puternice dictează regulile jocului celorlalte. El vrea să convingă că Rusia, cu arme nucleare și un potențial militar puternic, poate face orice dorește și chiar poate schimba cu forța granițele recunoscute internațional.

Și dacă Putin va reuși și nu va fi pedepsit, acest lucru îi va încuraja pe alți lideri autoritari din diferite părți ale globului să facă același lucru. Pentru că, dacă Rusia poate face astfel de lucruri, de ce nu ar putea și alții? Așadar, aceasta este o bătălie mult mai mare decât un simplu război între două state. Acest război va defini viitorul nostru comun.

„Toți acești lideri autoritari care se prefac că sunt mari au sfârșit mizerabil când și-au pierdut puterea și au apărut în fața instanței”

– Dacă ați avea o singură întrebare de adresat lui Vladimir Putin într-o sală de judecată, unde mulți oameni ar dori să-l vadă, care ar fi aceasta?
– Când voi fi într-o sală de judecată ca reprezentant al victimelor, voi avea un set standard de întrebări pe care le voi adresa, pentru a-mi îndeplini datoria legală ca avocat. Dar vreau să-l văd în această sală de judecată. Îmi imaginez cum va fi.

Voi lua cea mai frumoasă rochie, un ruj roșu și voi apărea ca o învingătoare. Pentru că toți acești lideri autoritari care se prefac că sunt mari au sfârșit mizerabil când și-au pierdut puterea și au apărut în fața instanței. 

Așa că nici nu am nevoie de răspunsul lui. Vreau să-l văd acolo.

„Din păcate, nu este doar războiul unui singur om, Putin”

– O altă întrebare despre Rusia, care poate este mai dificilă. În ce măsură considerați că societatea rusă este responsabilă pentru crimele comise în Ucraina?
– Din păcate, nu este doar războiul unui singur om, Putin. Este războiul națiunii ruse. Și, din păcate, majoritatea rușilor și-au susținut guvernul. Voi explica acest fenomen.

În țările autoritare, poate exista o populație numeroasă, dar un număr foarte mic de cetățeni. Pentru că cetățenii nu sunt doar oameni cu pașapoarte. Sunt oameni cu responsabilități. Pentru tot ceea ce se întâmplă în interiorul țării sau pentru ceea ce face țara în exterior. Și problema este că Rusia are 140 de milioane de locuitori, dar foarte puțini cetățeni. 

Și majoritatea rușilor s-au lipsit voluntar de responsabilitate și au început să gândească: „Trebuie să-l susținem pe țarul rus, orice ar vrea el. Este bine pentru noi. Suntem oameni obișnuiți. Nu este datoria noastră să gândim. Trebuie doar să îndeplinim ordinele” și așa mai departe. 

Și, în paralel cu acest lucru, să ne reamintim că Rusia este o națiune imperialistă. Un imperiu are un centru, dar nu are granițe. Imperiul încearcă întotdeauna să se extindă. Iar imperiul rus nu a fost niciodată pedepsit pentru crimele pe care le-a comis împotriva altor națiuni de-a lungul întregii sale istorii. Și acest lucru a devenit parte a așa-numitei culturi rusești. 

Majoritatea rușilor, din păcate, cred cu adevărat că au dreptul legitim de a invada alte țări, de a ucide oameni acolo, de a le distruge identitatea, de a le fura copiii și de a le spune că aceasta este pământul rus și că trebuie să fie re-educați ca ruși sau vor fi uciși. Ei cred, literalmente, că pot avea drepturi legitime pentru că nu au fost niciodată pedepsiți. Pentru că impunitatea este cheia. 

Și, de aceea, justiția este răspunsul. Justiția este o condiție prealabilă pentru pace în partea noastră de glob, unde Rusia folosește de zeci de ani războiul ca instrument pentru a-și atinge interesele geopolitice și de zeci de ani folosește crimele de război ca metodă pentru a câștiga războaiele.

„Războiul a devenit profitabil pentru oamenii din Rusia”

– Deci nu credeți că lucrurile se vor schimba neapărat dacă Putin moare, să zicem.
– Am văzut cum acest război a schimbat societatea rusă. Schimbările sunt fundamentale. Societatea rusă este extrem de militarizată. 40% din bugetul rus este alocat cheltuielilor militare, iar acestea sunt doar cifrele oficiale. Războiul a devenit profitabil pentru oameni. 

Cum explică situația colegii noștri, apărătorii drepturilor omului din Rusia? Ne-au spus că înrolarea în armata rusă este singura posibilitate de ascensiune socială pentru majoritatea oamenilor din regiunile defavorizate. Pentru că încep să câștige bani, lucru la care nici nu pot visa în regiunile defavorizate. 

Mai mult, dacă acești oameni sunt uciși într-un război în Siria, în Ucraina sau în altă țară în care Rusia i-a trimis să lupte și să moară, familiile lor vor primi bani pe care ei nu i-ar putea câștiga dacă ar fi în viață și ar munci. 

Și aceasta este o schimbare fundamentală. Putin guvernează țara nu doar cu represiuni și cenzură, ci cu un contract social special, bazat pe gloria rusă pe care am menționat-o mai înainte. Problema este că majoritatea rușilor văd gloria lor în restaurarea forțată a imperiului rus.

Așadar, Putin nu se poate opri, pentru că a demonstrat mereu noi și noi realizări teritoriale. Ca și în trecut, a ocupat o parte din Georgia, apoi a ocupat Crimeea și o parte din regiunea estică. Și apoi, în timpul acestei ocupații, popularitatea lui a crescut vertiginos.

Dar apoi au trecut câțiva ani și problemele interne au început să devină din ce în ce mai grave, iar popularitatea lui a început să scadă. Și de aceea trebuie să poarte războaie, pentru că este o modalitate de a-și salva puterea. 

„Putin are o logică istorică, nu una de afaceri. Îl interesează doar cum va fi scris numele său în istoria mondială”

– Înțelege președintele Donald Trump acest lucru?
– Cred că președintele Donald Trump, fiind om de afaceri, a privit situația prin prisma logicii pragmatice, a logicii tranzacției. De aceea a crezut că, atunci când i-a întins covorul roșu lui Putin în Alaska și i-a propus unele preferințe pentru economia rusă și alte lucruri, fiind o persoană pragmatică, Putin va fi de acord.

Dar Putin are o logică istorică, nu una de afaceri. Îl interesează doar cum va fi scris numele său în istoria mondială. Nu-i pasă de viețile omenești. Aceasta este cea mai ieftină resursă pentru statul rus. Este deja bogat și nu are nevoie de mai mulți bani. Se gândește doar la cum să devină nemuritor prin restaurarea imperiului rus.

Vă amintiți cuvintele lui? El a spus că prăbușirea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă geopolitică din secolul trecut. Așa că a decis că obiectivul său istoric este să o restaureze. Și de aceea, când folosești instrumente din logica afacerilor, nu înțelegi că Putin are o logică istorică. Și nu vei reuși niciodată să oprești acest război. 

„Forța este singurul limbaj pe care Putin îl înțelege”

– Deci, în acest moment, care credeți că ar fi cel mai bun scenariu posibil pentru a pune capăt războiului?
– Să demonstrăm forță. Forța este singurul limbaj pe care Putin îl înțelege. Comunitatea internațională trebuie să-i demonstreze lui Putin că este imposibil să-și atingă obiectivul. Altfel, el va aștepta pur și simplu. Și asta înseamnă că nu există un buton magic, ci trebuie întreprinse diferite acțiuni decisive. 

Vă voi spune una dintre ele. În Europa, avem 300 de miliarde (de dolari) în active ale statului rus care au fost înghețate. Și încă se discută dacă putem sau nu să folosim aceste active ale statului rus pentru reconstrucția Ucrainei, pentru apărarea Ucrainei și a Europei, pentru despăgubirea victimelor.

Așadar, liderii europeni încă dezbat, dar nu au timp. Pentru că aceste active de stat au fost imobilizate în urma unui acord consensual, în urma sancțiunilor. Și este foarte ușor de anticipat că mâine Viktor Orban sau un alt lider european va exercita dreptul de veto și acești bani vor trebui returnați imediat Rusiei.

Și aceasta va fi cea mai mare investiție financiară a țărilor europene în mașina de război rusă. Pentru că, așa cum am menționat anterior, 40% din acest buget rus este alocat oficial cheltuielilor militare. 

Deci, acesta este doar un pas care trebuia făcut acum trei ani, deoarece, conform dreptului internațional, agresorul trebuie să plătească pentru distrugerile și pierderile pe care le-a provocat.

Deci, este rezonabil și legal să folosim acești bani, dar încă pierdem timpul și nu luăm astfel de măsuri. Și acesta este doar un exemplu de măsuri care trebuie luate.

„Pacea înseamnă libertatea de a trăi fără teama de violență și de a avea o perspectivă pe termen lung” 

– Cum va arăta Ucraina dacă nu se va ajunge la o pace justă și dacă o pace inechitabilă, după standardele lui Putin, va fi impusă?
– Avem un exemplu recent. Să ne amintim că, în 2014, când Rusia a ocupat Crimeea și o parte din regiunea estică a Ucrainei, Ucraina nu a avut nicio șansă să-și recupereze teritoriile. Așadar, Ucraina a încheiat acorduri de pace cu Rusia, numite acordurile de pace de la Minsk.

Și cum a folosit Rusia acești opt ani de așa-zisă pace? Rusia a transformat Crimeea într-o bază militară puternică și și-a sporit prezența militară în regiunile estice pentru a le folosi în viitor ca platformă pentru noi atacuri. Rusia a pregătit economia pentru următorul val de sancțiuni. Rusia a produs obuze de artilerie.

Rusia a început militarizarea totală a populației, și-a pregătit trupele și a început un război pe scară largă. Așadar, aceasta a fost situația cu câțiva ani în urmă și trebuie să învățăm din această poveste că trebuie să arătăm că este imposibil ca Putin să lanseze un nou atac, că avem nevoie de o pace durabilă. 

Și acesta este obiectivul nostru. Pentru că pacea înseamnă libertatea de a trăi fără teama de violență și de a avea o perspectivă pe termen lung.

„Oamenii obișnuiți pot schimba istoria”

– Aș vrea să vă întreb, dincolo de câmpul de luptă, cum remodelează războiul societatea ucraineană?
– Simt că nu găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie ce înseamnă să trăiești în timpul unui război la scară largă. A trăi în timpul unui război la scară largă înseamnă că tot ceea ce numești viață normală a fost distrus într-o secundă. 

Lucruri simple, precum posibilitatea de a te întâlni cu prietenii, de a merge la serviciu, de a lua cina cu familia, de a-i îmbrățișa pe cei dragi, aceste lucruri simple au dispărut și au fost spulberate.

A trăi în timpul unui război de amploare înseamnă a trăi într-o incertitudine totală, pentru că nu poți să-ți planifici nici măcar ziua, nu poți să-ți planifici următoarele câteva ore, nu ai nicio idee ce se va întâmpla. 

A trăi în timpul unui război de amploare înseamnă să trăiești în teamă constantă pentru cei dragi, deoarece nu există niciun loc sigur în Ucraina unde să te poți ascunde de rachetele rusești.

Dar, pentru a nu încheia cu această notă pesimistă, vreau să spun și că nu aș dori niciunei națiuni să treacă prin experiența noastră. Războiul este cel mai oribil lucru care se poate întâmpla în viața unui om. 

Dar aceste vremuri dramatice oferă oamenilor din Ucraina posibilitatea de a exprima ce este mai bun în noi, de a fi curajoși, de a lupta pentru libertate, de a face alegeri dificile, dar corecte, de a-și asuma responsabilitatea și de a se ajuta reciproc. 

Când a început războiul pe scară largă, organizațiile internaționale și ambasadele și-au evacuat personalul. Nimeni nu credea că oamenii din Ucraina ar putea rezista unei puteri atât de enorme. 

Dar oamenii din Ucraina au spus: „Nu ne pasă că Rusia are drept de veto în ONU, arme nucleare, petrol și gaze, 140 de milioane de locuitori și o mulțime de bani. Vom lupta pentru libertatea noastră și pentru demnitatea umană”.

Și oamenii obișnuiți au început să facă lucruri extraordinare. Oamenii obișnuiți au fost cei care au ajutat la supraviețuirea sub focul artileriei. Oamenii obișnuiți au salvat oamenii prinși sub dărâmăturile clădirilor rezidențiale. Oamenii obișnuiți au străpuns încercuirea pentru a oferi ajutor umanitar.

Și, brusc, a devenit evident că oamenii obișnuiți care luptă pentru libertatea și demnitatea lor umană sunt mai puternici chiar și decât a doua armată din lume. 

Și cred că principala lecție pe care o putem învăța din această poveste este că oamenii obișnuiți au mult mai multă putere decât își pot imagina.

Oamenii obișnuiți pot schimba istoria.

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.

Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.