S-a săturat de căsătoriile forțate ale fetelor de 12-14 ani, făcute sub scuza tradiției. „Opriți aceste practici!”

Ciprian Necula, un cunoscut activist rom, e de acord cu proiectul de lege care interzice „căsătoriile forțate” din propria comunitate. El atrage însă atenția asupra unui punct din inițiativa legală.

Căsătoriile timpurii rămân una dintre cele mai dureroase realități ale unor comunități din România. Fete de 12, 13 sau 14 ani devin soții, uneori și mame, înainte de a fi avut șansa copilăriei. Renunță la școală, la libertate, la dreptul de a alege. O tradiție transformată în destin. O poveste de viață care ar fi trebuit să fie imposibilă în secolul XXI.

În acest context, inițiativa legislativă semnată de Florin Manole și Diana Buzoianu, care propune incriminarea „căsătoriei forțate” și a „conviețuirii fără consimțământ”, este nu doar binevenită, ci necesară. Statul are obligația de a opri aceste practici abuzive, care subminează demnitatea umană și condamnă generații întregi la marginalitate și suferință.

Protecția minorilor

Această lege marchează, de fapt, un moment important: România își asumă protecția celor mai vulnerabile persoane – minorii. Este un pas important spre o societate în care libertatea personală și egalitatea de gen nu sunt doar idealuri, ci norme.

Totuși, dincolo de intenția corectă, textul legii deschide și o zonă de interpretare care trebuie clarificată.

Căsătoriile între minori, ca fenomen social existent în unele comunități rome, sunt bine documentate  – în cercetări, în mass-media și în dezbaterile publice. De prea multe ori, aceste logodne, care nu au valoare legală sau religioasă, sunt urmate de conviețuiri premature și, inevitabil, de sarcini la vârste fragede. Aici nu mai vorbim despre tradiție, ci despre traumă. Despre copii care cresc copii, despre vieți confiscate sub masca obiceiului. 

Dar există și o altă realitate, mai puțin înțeleasă: în unele comunități tradiționale, logodna este o promisiune simbolică între familii, fără conviețuire și fără relații intime. Este o formă de recunoaștere socială, o convenție culturală, nu o încălcare a drepturilor fundamentale.

Ce problemă apare

Problema e că, în formularea actuală a proiectului există posibilitatea sancționării și a unor astfel de practici:

„Se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă fapta persoanei care […]
b) oficiază slujbe religioase sau alte tipuri de ceremonii ori ritualuri cu privire la conviețuirea într-o relație asemănătoare aceleia dintre soți, în cazul unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani.”

Cunoscându-l pe Florin Manole, știu că intenția sa nu este de a stigmatiza, ci de a proteja pe cei mai vulnerabili. Este unul dintre acei politicieni care înțeleg din interior complexitatea relației dintre tradiție și drepturile omului. 

Cu discernământ, nu cu prejudecată

De aceea, cred că această lege are nevoie nu de contestare, ci de dezbateri autentice, în care vocea comunităților să fie ascultată și respectată. 

Am spus-o de multe ori: reforma culturală nu se impune cu forța, ci se construiește prin respect și încredere reciprocă. Această lege este un pas mare înainte  – dar va fi un pas sigur doar dacă va fi aplicată cu discernământ, nu cu prejudecată.