VIDEO Într-un moment în care candidatura lui e privită drept „orgoliu”, Cătălin Drulă s-a luat de piept cu studenții

Drulă spune că, dacă va fi ales primar, nu va pierde timpul și va lupta pentru două uniri majore: „Vreau să fie integrat într-un singur sistem transportul Metrorex, compania care gestionează metroul, cu STB, care gestionează transportul de suprafaţă”. A doua este: contopirea Bucureștiului cu Ilfovul, divizare pe care a numit-o „o invenție a comuniștilor” și „o aberație administrativă”. Într-o discuție aprinsă, timp de mai bine de o oră, Cătălin Drulă și-a expus ideile în fața studenților de la Arhitectură, Construcții, Politehnică.

Cătălin Drulă nu trece prin cel mai bun moment al campaniei. Plasat multă vreme în plutonul fruntaș, el a ajuns în ultima vreme la câteva procente de Băluță – Alexandrescu – Ciucu, conform sondajului AtlasIntel pentru HotNews. Chiar dacă e doar un sondaj, dintre multele realizate, cifrele au stârnit reacții puternice.

Atacat din multe direcții, CTP l-a numit „un pierzător arogant”, candidatul USR a acceptat să vină zilele trecute la invitația Facultății de Arhitectură „Ion Mincu” și a HotNews la o discuție cu studenții. Conversația s-a transformat într-un schimb puternic de teme și de idei. Drulă nu doar că și-a apărat candidatura, dar a și fost ferm în a spune că rămâne alături de propunerile sale categorice:

1. Continuarea proiectelor pentru care are susținerea președintelui țării, Nicușor Dan, susținere pe care o explică nu ca pe o tutelă, ci ca pe un parteneriat: „Am o carieră a mea, inclusiv în business, în viața profesională de informatician, în zona de societate civilă, dar și în politică. Mă regăsesc cu președintele în anumite abordări, că avem o amiciție, o parteneriat care ține din 2012, văd în el un aliat foarte important”.
2. Unirea Bucureștiului cu Ilfovul: „Ilfovul e o aberație administrativă. E doar o graniță arbitrară care zice că aici este București și aici este Ilfov, efectiv de multe ori peste stradă”.
3. Transformarea radicală a organizării transportului urban: „Investiția trebuie să continue. Mai multe benzi unice, mai multe linii de tramvai, mai multe vehicule, tramvaie, troleibuze, autobuze. Și totul integrat”.

„Faptul că există un parteneriat cu președintele Nicușor Dan e un lucru transparent, deschis și real” 

Teodora Coropiatnic, studentă la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”: Nu am putut să nu observ similaritățile dintre campania dumneavoastră și fostele campanii ale domnului Nicuşor Dan. De la sloganul „România onestă”, respectiv „Pe drumul onest” până la a pune în față statutul de olimpic pe site-ul dumneavoastră de campanie, asemănările sunt izbitoare. Vreau să vă întreb dacă nu cumva asta înseamnă fie că vă faceți campanie pe spatele altcuiva, fie că vă lipsește originalitatea sau că nu aveți o viziune personală concretă legată de PMB și de bucureșteni.
Cătălin Drulă: Am luat patru premii la națională. Am fost în elita informatică acestei țări. Când eram în vacanța dintre clasa a 11-a și a 12-a în o lună de zile am stat în casă și am scris un manual publicat după care s-a predat la laborator la clasa a 10-a. Deci eu, ca elev de liceu, am scris un manual. Am prins o bursă de excelență din partea statului canadian și am studiat acolo. N-am copiat pe nimeni. E propria mea viață și e o viață în care am fost în zona de excelență într-un domeniu, în informatică. În afară de lucrurile astea, am fost foarte preocupat civic de oraș, de țară. Sunt cofondator a Asociației pentru Infrastructură.

Îl cunosc pe Nicușor Dan din 2012. Sunt multe idei și lucruri pe care le vedem la fel, dar fiecare are felul lui de a fi. De exemplu, mie mi se potrivește mult mai bine o funcție executivă. 

Am un background instituțional la Ministerul Transporturilor, care vorbește despre rezultatele mele: în 8 luni, am făcut PNR-ul României pe transporturi și zona de aducere a unor lucruri în parametrii etici. De exemplu, ce s-a întâmplat la metrou cu furturile sindicale, furturi la zona de naval.

Am o carieră a mea, inclusiv în business, în viața profesională de informatician, în zona de societate civilă, dar și în politică. Mă regăsesc cu președintele în anumite abordări, că avem o amiciție, o parteneriat care ține din 2012, văd în el un aliat foarte important pentru 8 decembrie, nu pentru 7 decembrie.

Cred că Bucureștiul și primarul Bucureștiului are nevoie de cineva de la nivel central cu greutate, care să susțină acest program pe care Nicușor Dan l-a pus la referendum-uri, adică cele două referendumuri pe buget și pe urbanism, cu o putere și cu o autoritate foarte mare. 

El are în spate 6 milioane de voturi, știu că va presa partidele și Guvernul să dea Bucureștiului ce e al lui și cred că asta e un lucru important.

Faptul că există un parteneriat cu președintele Nicușor Dan e un lucru transparent, deschis și real.

Contracandidații mei s-au opus politicilor lui Nicușor Dan în mod public, le-au criticat, s-au opus chiar și referendumurilor și au abordat altfel politica. E normal ca oamenii să aibă informațiile astea și să decidă informat.

Domeniul care îl preocupă de 10 ani

– Dar, concret, ce vă face pe dumneavoastră la Primăria Capitalei să fiți Cătălin Drulă la Primăria Capitalei și nu Nicușor Dan II?
– Am încercat să vă răspund… Eu sunt eu…

– Am încercat să vă spun că asta nu reiese din campanie. Nu dați dovadă în această campanie de foarte multă identitate personală…
– Aș vrea să vă contrazic, dar nu știu cum, dacă dumneavoastră faceți o afirmație atât de categorică… 

Când vorbesc despre treceri de pietoni supraînălţate și despre un program amplu de punere în siguranță, e un domeniu pe care mă preocupă de 10 ani. Nu știu, n-am urmărit campania lui Nicușor Dan în atât detaliu, dar nu cred că l-am auzit făcând din asta o prioritate. E pur şi simplu prioritatea mea.

Aproape toate subiectele despre care discut nu sunt de undeva dintr-un sertar unde era Nicușor Dan. Sunt lucruri în care eu cred pentru acest oraș. Faptul că consider linia de metrou M5 prioritară. Mi-aș fi dorit să fie prioritatea multor candidați și să fi fost și în anii 2000 a unor primari și a unor miniștri al Transporturilor. Şi să o avem acum. E unul dintre punctele principale din program. 

Parcul Uranus e un proiect al nostru, al USR pe care l-am propus. Astea sunt lucrurile despre care discutăm.

Dar sunt niște lucruri care nu pot fi separate și anume că avem nevoie de un buget al orașului. Altfel, vorbim doar despre liste de dorințe. Este doar campanie electorală dacă nu ai bugetul cu care să implementezi aceste proiecte.

În ce cadru a avut loc discuția

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și HotNews i-au invitat pe cei 4 candidați indicați de sondaje ca favoriți la o dezbatere cu studenții, despre oraș. Dezbaterea s-a intitulat „Cine va lucra aici?”. Fiecare candidat a fost rugat să vină într-o zi pe care el o alege. Au venit Ciprian Ciucu și Cătălin Drulă. Nu au venit Daniel Băluță și Anca Alexandrescu. În primul episod, Ciprian Ciucu a răspuns la întrebările studenților. Puteți citi aici răspunsurile candidatul PNL la alegerile pentru Primăria Capitalei. Ambele dezbateri integrale pot fi vizionaate în format video pe contul de Youtube al HotNews.

Cum răspunde la problema locuinţelor sociale: „Ne putem gândi la Bruxelles, Paris sau Viena”

Arina Bălan, studentă la Universitatea Tehnică de Construcții: Marile orașe din Vest au o problemă cu accesul la locuințe și ați menționat că și pe dumneavoastră vă interesează acest lucru. Tinerii, oamenii cu venituri mai mici își permit cu greu să locuiască în marile orașe. Dacă ați remarcat, noul primar din New York a câștigat cu un program axat pe locuințe la prețuri accesibile. Unde este Bucureștiul din acest punct de vedere și ce plan aveți?
Cătălin Drulă: Într-adevăr, este o problemă cu locuințe accesibile pentru tineri și avem un capitol important în programul nostru pe această temă. Una dintre măsurile pe care aș vrea să o luăm imediat la primărie este o reorganizare a Administrației Fondului Imobiliar, care gestionează, nu ştim cât de transparent, mii de locuințe. 

Într-unele dintre ele, într-adevăr, cei care locuiesc acum sunt cazuri sociale. Cu privire la alte locuinţe, prezumţia mea e că alocarea a fost netransparentă, pentru multă pilăraie de partid.

Am vrea să le punem pe piață, să le facem disponibile pentru tineri, pe o perioadă determinată, după care acestor tineri să le permitem să-și cumpere niște locuințe cu dobândă subvenționată de primărie.

În același timp, problema locuințelor scumpe, care se reflectă și în prețul chiriilor, are și o perspectivă de cerere și ofertă. În București, trebuie să adăugăm în stocul de locuințe, pentru a reduce această presiune pe prețuri. Exact ceea ce vorbeam mai devreme. Eu nu sunt împotriva construirii. 

Există terenuri pe care se pot dezvolta proiecte rezidenţiale de calitate, care să aibă trotuar, spaţiu verde, loc de joacă, cu funcţiuni pentru tinere familii. Aici ne putem gândi inclusiv la politici pe care le aplică Bruxelles, Paris sau Viena, ca o parte din locuințele care se construiesc în astfel de cartiere noi sau complexe mari de locuințe să fie destinate pentru tineri și cazuri sociale.

Asta e o discuție pe care să o avem cu dezvoltatorii imobiliari și să impunem niște reguli în oraș pe această temă.

„Avem problemă de mobilitate”, recunoaște Drulă. Ce soluții propune 

Andra Duțu, studentă la Facultatea de Administrație și Afaceri. Mă interesează și partea de digitalizare, și partea de administrație: Chiar dacă universitățile nu sunt în subordinea Primăriei București, cum vedeți rolul Primăriei Capitalei în dezvoltarea unui ecosistem care se apropie mediul universitar de nevoile orașului, de la mobilitate urbană și digitalizare până la proiecte de cercetare aplicate, astfel încât Bucureștiul să devină un centru real de inovație și colaborare academică?
Cătălin Drulă: Avem o problemă de mobilitate, e greu să ajungi din punctul A în punctul B. Schimbăm multe mijloace de transport sau stăm mult în maşină. E evident, pentru oricine înţelege politicile publice în acest domeniu, că soluţia include un transport public eficient. Cât privește digitalizarea, aici e mult de făcut în Primăria Capitalei. Şi pe zona de transparență, și pe zona de interacțiune. Aș intra într-un dialog cu facultățile, cu universitățile pentru a le înțelege nevoile.

– Aproape orice om politic ajunge la un moment dat să fie implicat într-un scandal despre care n-am știut. Ne spuneți acum ce am putea afla mai târziu sau ne lăsați să așteptăm?
– Mai merg câteodată pe trotinetele electrice şi, ştiu n-ai voie decât o persoană, dar l-am mai luat pe fiul meu şi am mers 2. Are cască, mergem încet, dar ştiu că nu e voie.

„Transportul în comun s-a îmbunătățit. Dar nu am investit suficient”

Vlad Gheorghiu, student la Facultatea de Arhitectură în anul 3: În contextul provocărilor urbane ale Bucureștiului, dezvoltarea rețelei de transport public rapid, fiabil și eficient rămâne în continuare insuficientă, iar timpii pierduți în trafic afectează direct calitatea vieții cetățenilor. Concret, cu ce veți convinge bucureștenii să folosească transportul public, nu doar să renunțe la mașini din necesitate sau frustrare?
Cătălin Drulă: În primul rând nu ne trebuie strategii punctuale, tocmai asta este problema. Sistemul de transport al unui oraș se rezolvă în ansamblul său. Ba aş spune chiar că al Bucureștiului nu ține doar de limitele administrative ale Bucureștiului, ci se extinde și pe zona limitrofă, care de facto în foarte multe părţi ale ei este aceeași metropolă. E doar o graniță arbitrară care zice că aici este București și aici este Ilfov, efectiv de multe ori peste stradă.

Aș zice că s-a îmbunătățit transportul în comun în ultimii patru ani, prin investiții. Dar n-am investit suficient. Asta e problema. Mai ales în zona de transport subteran, cred. Eu văd prioritare liniile de metrou M5, M4 Sud, M7. M6 e deja în execuție. La fel, zona de tramvai, de linii rapide. Traian Băsescu a avut un proiect în anul 2000: să facă tramvaiul 41 linie rapidă. Înainte era un tramvai care dansa pe şine, la viteze mici şi când venea, când nu venea.

Cum conving? Foarte simplu. Bagi pe (Google, n.r.) Maps și te uiți la indicații către destinație. Şi vezi cât îți arată cu mașina și cât îți arată cu transportul în comun. Când transportul în comun este competitiv ca timp, atunci oamenii îl folosesc. N-ai nevoie să-i convingi cu vreun mijloc special. Și asta vedem cel mai bine pe magistrala M2, magistrala corporatiștilor, la orele de vârf, dimineața, după-amiaza, în funcție de sensul în care mergi. Sunt o mie de oameni într-un metrou și mai vine unul după două, trei minute. Încă o mie de oameni. Oamenii aceia au mașini, dar le-au lăsat acasă pentru că preferă să petreacă o oră în plus cu familia decât să stea blocați în trafic.

Deci problema e tocmai că, din motivele bugetare menționate și dintr-o anumită prioritizare pe care au făcut-o primarii de dinainte de Nicușor Dan, nu am investit suficient în transportul în comun.

Investiția trebuie să continue. Mai multe benzi unice, mai multe linii de tramvai, mai multe vehicule, tramvaie, troleibuze, autobuze. Și, mai ales, zona de transport subteran. Vreau să fie integrat într-un singur sistem transportul Metrorex, compania care gestionează metroul, cu STB, care gestionează transportul de suprafaţă.

– Legat de liniile speciale pentru autobuze și tramvaie: ele sunt adesea blocate de mașini care se opresc sau trec direct pe benzile speciale. Cu toate că, de exemplu, pe Bulevardul Magheru s-au pus sălpișorii pe bandă.
– Eu văd un rol foarte mare pentru camerele automate de sancționare, care sunt bune și pentru viteză, și pentru trecerea pe culoarea roşie, care din păcate e un flagel în București, dar și pentru folosirea ilegală a benzilor. Am văzut unii contracandidati care zic să stea un polițist acolo. Nu o să poată să stea un polițist 24 de ore. Dacă e o cameră, ea stă acolo și pe ploaie, și pe ninsoare, și dimineața, și noaptea. E foarte simplu.

Afacerea parcărilor în Bucureşti

Gabriel Bejan: Credeți că ar mai trebui parcări în București? Din bani publici sau din bani privați?
Cătălin Drulă: Cred că ar fi un pic ipocrit să spunem că n-ar trebui să mai facem, mai ales dacă ne uităm la orașe care ne comparăm ca model. Eu cred că putem vorbi despre un business. Ar putea fi privată chiar şi investiţia, ca să degrevăm bugetul. De asemenea, politica actuală tarifară unică de 5 lei pe tot orașul, nu reflectă chiar cererea și oferta. E bine că s-au introdus locurile albastre, dar eu sunt un liberal şi cred că trebuie să plătim costul real al unor lucruri. Când ocupi 10 metri pătraţi de spaţiu, acela e un spaţiu public. Şi ar fi bine să plăteşti în funcţie de cerere şi ofertă. Dacă ne uităm la tarife în ţări comparabile, o să vedem că un euro pe oră într-un centru de capitală europeană e foarte puțin. De exemplu, pe bvd. Buzeşti, e o zonă de spitale, unde vin mulţi oameni. Acolo e 40 de lei pe oră. E un preţ de piaţă.

Parcarea este atributul exclusiv al Primăriei Capitalei în folosirea acestui spațiu public. De altfel, vreau să fie foarte clar, sectoarele n-au nimic în proprietate. Nu suntem un oraș federal. Dar sectoarele 6, 4 şi 3 își încasează bani pe un spațiu pe care numai Primăria Generală ar avea dreptul. Nu poți să ai o politică coerentă de parcare când îți trebuie patru aplicații!

În general, aș vedea un rol mare pentru park and ride-uri. Dar, ca să poată fi funcționale, trebuie să poți să ai un „ride” de unde ai făcut „park-ul”. De aceea e goală parcarea de la Străuleşti.

– Există un drept al celui care are mașină să primească și loc de parcare?
– Nu e un drept absolut. Pe de altă parte, nici oamenii nu sunt de vină pentru urbanismul lui Ceaușescu. Același blocuri, făcute în aceeași perioadă, dar un pic mai la vest de noi, aveau și parcări subterane. La noi, bulevarde de întregi cu blocuri P+10 au fost prevăzute cu foarte puţine locuri de parcare.

Cătălin Drulă: „Îmi pare foarte rău pentru asta…”

Alexandru Prina, student la Universitatea Tehnică de Construcții, la Căi Ferate, Drumuri și Poduri: Cum vă propuneţi să abordaţi problema femicidelor şi a violenţei domestice pe raza municipiului Bucureşti?
Cătălin Drulă: Mi se pare intolerabil ca o femeie să nu se simte în siguranță în oraș. Cred că trebuie să avem toleranță zero pentru asta și o acțiune eficientă a poliției. Sunt măsuri care țin și de autoritatea publică: de pildă, a nu mai lăsa alei întunecate. Cred că trebuie mai multe locuințe de urgență, puse la dispoziția victimelor violenței domestice pentru a fi extrase din situațiile astea de pericol. Și cred că trebuie să discutăm și cu specialiști ca să intervenim exact în zonele cele mai periculoase, iar acțiunea poliției să se concentreze acolo.

– Aveți vreun mesaj pentru persoanele care suferă ca urmare a acestui fenomen?
– Că îmi pare foarte rău pentru asta și că mi-aș dori ca societate să nu mai lăsăm să se întâmple. Violența domestică nu e nouă în România. Și e o traumă care se perpetuează din păcate.

Avem multe traume nevindecate venite de când eram eu mic. În clasa întâi și în clasa a doua ne scoteau la școală la ceea care se numea careu. Se făcea un așa un „U”, ceva pe model nord-coreean de distrugere a personalității, în care era scos un elev în față și toți ceilalți erau obligați să-i spună „Rușine, rușine, rușine”. Asta este o traumă uriașă, atât pentru cel care este ținta, dar și pentru cei care sunt agresori, niște agresori forțați. Noi toţi trăim în societate cu traumele astea nevindecate şi e un ciclu care se perpetuează. Inclusiv problemele de trafic, agresivitatea zilnică.

Pe noi, adulții, ne face neconfortabilă discuția asta. Sper ca voi să veniți cu un bagaj mai mic, deși el tinde să se transmită de la generație la generație. Dar eu mi-aș dori să contribui la o societate care să-și depășească aceste traume.

– Aveți vreo prima măsură pe care vreți să o luați?
– Să vedem despre locuinţe la administrația fondului imobiliar şi aş discuta cu asociațiile de profil ca să vedem cum putem interveni punctual în zone care sunt cele mai periculoase, căci eu cred că se concentrează aceste zone nesigure în anumite locuri care sunt lăsate de izbeliște în oraș.

„Ce altceva mai doriţi să privatizaţi?”

Vlad Dobrescu, student la Arhitectură: Spuneaţi că locurile de parcare, în special construcţiile de tipul park and ride, ar trebui să treacă în privat. Ce altceva mai doriți să privatizați în București?

Cătălin Drulă: Cred că m-ai înțeles greșit. Există în prezent deja proiecte public-privat. De exemplu, parcarea de la Universitate a fost în cadrul unui proiect de regenerare urbană şi e operată de un privat. Parteneriatul public-privat presupune ca acolo unde tu nu îți poți permite să ai un partener pe o infrastructură care poate la un moment dat să devină publică, iar investiția se face cu bani privați. Vorbeam despre parcări închise, subterane. Sunt foarte scumpe, 30 de mii de euro. Dacă există un model de business, poate costă 18 mii pentru cel care investește și apoi să extragă veniturile respective.

La fel aș vedea, de exemplu, o zonă mare din oraș în care un investitor privat să facă o filarmonică națională, pe care să ne-o dea nouă, adică să fie a statului. Noi nu avem filarmonică națională în orașul ăsta. O clădire emblematică unde să avem filarmonică și așa mai departe. Avem catedrală, avem arenă națională.

În alte zone, precum Cartierul Justiţiei, Sala Radio, Romexpo, un investitor privat poate dezvolta o zonă de funcțiuni mixte, între care unele pot fi și publice. E un beneficiu. Eu nu cred că un oraș se dezvoltă doar cu bani publici. Există un rol important în economia lui pentru investițiile private.

Ce propune pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic 

Lidia Prunduş, studentă la Inginerie Civilă: Rapoartele după marele cutremur din Japonia, din 1995, arată că aproximativ 75% din oameni au fost salvați de sub dărâmături de către colegi, vecini sau familie, nu de echipele de intervenție. Ca urmare, au început să investească în reziliență comunitară. Vreau să știu ce planuri de investiție aveți în viziunea voastră în această direcție și dacă aveți un plan concret pentru primele 72 de ore de la un cutremur major. Mă refer la rezilienţa comunitară.
Cătălin Drulă: Nu vreau doar să ne salvăm eficient de sub dărâmături, ci ar fi bine să nu ajungem sub dărâmături, dacă se poate. Vreau să vorbesc o secundă despre ideea de a prioritiza consolidările clădirilor acolo unde numărul de vieți potențial de salvat este maxim. Nu avem o prioritizare așa de eficientă în momentul de față și asta este un punct important. Putem să suplinim banii statului cu bani din privat pentru a intra în zona asta de consolidări.

Această parte de educație și de a ști cum să răspundem mi se pare foarte importantă și mi-aș dori să alocăm bani în primărie cu experți care să dezvolte astfel de programe de educație.

– Sunteți primar și primiți o cerere de autorizare a unui miting pro-Palestina în centrul Bucureștiului. În funcție de ce criterii aprobați sau nu această cerere?
– Eu cred în libertățile constituționale, în dreptul de asociere. Deci poate să fie pro-Palestina sau pro-altceva. El va fi aprobat. Mulțumesc.

Județul Ilfov, „aberația administrativă”

Mihai Duţescu, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”: Problema principală a Bucureștiului este Ilfovul. Pentru că este ca un vecin care nu are baie și bucătărie în casă și, ca să meargă la baie și la bucătărie, merge tot timpul prin sufrageria ta. Și asta şi dimineața, și seara, la întoarcere. Ce e de făcut? Vă veți putea așeza la masă cu Prefectura, cu Consiliul Județean? Veți putea să faceți acele mult așteptate gări, penetrări radiale pe care le-a promis și Nicușor Dan? O să vedem vreodată un tren ca la Viena, care să mă ducă din Popeşti-Leordeni până la Gara de Nord sau până la Universitate?
Cătălin Drulă: Eu cred că este o aberație administrativă. Este o împărțire a comuniștilor Ilfov, deși nu e un județ în niciun fel de înțelegere a termenului, a devenit judeţ doar în ’97 pentru că băieții au văzut un potențial imobiliar. Și de-aia este el guvernat separat. Orice fel de capitală care are un inel în jurul ei, care este complet altceva, nu se poate dezvolta.

Eu, pe termen mediu, sper ca Guvernul să facă reforma administrativă a României și, în cadrul ei, Bucureștiul trebuie integrat cu Ilfov. Nu neapărat pe granițele actuale ale Ilfovului. Joița și Săbăreni sunt două comune care sunt din Giurgiu, dar ele aparțin de plasa Bucureștiului. Avem poate niște zone din Ilfov care nu au nicio treabă cu Bucureștiul – de exemplu, comuna Nuci.

Până atunci, da, deci dezvoltarea acestor rețele de transport este absolut necesară. Avem un tren urban care funcționează, este cel de la Otopeni-Mogoșoaia-Gara de Nord. Pentru a progresa pe această zonă a transportului, fără investiții nu se poate. Nu se poate să refolosești niște infrastructuri existente.  

***

Urmăriți și dezbaterea lui Ciprian Ciucu, candidatul PNL la alegerile pentru Primăria Capitalei, cu studenți și profesori.