INTERVIU O scenă din Budapesta pe care Irina Margareta Nistor vrea să o vadă și la București: „Nu numai că erau foarte mulți la coadă, dar erau și foarte tineri”
Este Bucureștiul un oraș de iubit? Da, cu o condiție, spune criticul de film Irina Margareta Nistor: „Trebuie să existe și o formă de iubire a orașului față de tine, trebuie să fie ceva venit din ambele părți. Adică nu poți numai tu să-l iubești și el să te ignore și să-ți lase tot noroiul și toată mizeria. Să fie începute lucrări care nu se mai termină, să ne fie tăiate gazele și să fie un frig de să te învelești cu pisica!”.
- Critic de film, Irina Margareta Nistor este cunoscută pentru dublarea în secret, în perioada comunistă, a peste 3000 de filme înregistrate pe casete video și aduse din Vest.
- Înaintea alegerilor pentru Primăria Capitalei, HotNews a invitat publicul să se uite la București și altfel decât o facem deseori – să vedem nu doar ce ne nemulțumește la oraș, ci și ce are bun. Puteți citi interviurile cu scriitorii Radu Paraschivescu și Ioana Pârvulescu și cu actrița Ana Ularu.
Din primii săi bani, câștigați în studenție pe o traducere, Irina Margareta Nistor și-a scos mama la restaurantul Capșa, localul emblematic din București, unde mergea în copilărie cu părinții să mănânce parfait de alune. Amintirea de atunci, de la sfârșitul anilor ‘70, se leagă de o alta, trăită recent într-o altă capitală.
„M-am întors de curând de la Budapesta, iar acolo era o coadă imensă la Cafeneaua New York (n.r. New York Café), unde veneau pe vremuri toți scriitorii mari și despre care ei spun că este cea mai frumoasă din lume. Nu numai că erau foarte mulți oameni la coadă, dar erau și foarte tineri, nu știu dacă am văzut doi care să fie trecuți de 30 de ani. Avem și noi astăzi Capșa, doar că ungurii au fost destul de ingenioși să cheme niște bloggeri care să scrie despre locul ăsta și să devină foarte la modă”, spune criticul de film, într-un interviu pentru publicul HotNews.
Exemplul pe care îl dă devine o pledoarie pentru nevoia de a pune mai mult în valoare locurile frumoase din capitala României.
Am întâlnit-o pe Irina Margareta Nistor în casa copilăriei sale, construită la sfârșitul anilor ‘30 într-o zonă a Capitalei scăpată de demolările comuniste. Răsfoiește un album cu fotografii din București, pe care l-a primit recent de la o prietenă – printr-o coincidență, albumul a fost editat chiar în anul nașterii sale, 1957. Pe copertă se află imaginea Ateneului Român.
„Am aflat că Maurice Ravel a concertat la Ateneu, dar am aflat-o de la un dirijor străin”
„Ateneul este realmente clădirea mea preferată din București. E atât de frumoasă, are un anumit tip de mister. Mă uitam, mai ales acum, când a fost Festivalul Enescu, că veneau grupuri de oameni care voiau să-l viziteze chiar în timpul concertelor. Li se spunea, desigur, că nu pot intra, dar mi s-a părut foarte frumos că oamenii voiau să îl vadă”, spune Irina Margareta Nistor, a cărei familie locuiește în București de cinci generații.
Crede însă că poveștile legate de Ateneul Român, dar nu numai, ar trebui promovate mai mult, pentru a fi cunoscute de oameni. De exemplu, în perioada interbelică marele compozitor francez Maurice Ravel a dirijat la Ateneu un concert simfonic. „Am aflat de curând că Maurice Ravel a concertat la Ateneu, dar am aflat-o de la un dirijor străin, cred că era bine să avem noi informația asta”, spune Irina Margareta Nistor.
În 1932, Maurice Ravel venea în capitala României pentru a dirija un concert compus din opera sa, se caza la hotelul Athénée Palace și lua Bucureștiul la pas ca turist. Într-un interviu pentru ziarul „Dimineața”, compozitorul vorbea despre muzicienii români pe care îi prețuia: George Enescu, Stan Golestan, Filip Lazăr.
Dincolo de acest episod istoric, Ateneul rămâne un punct obligatoriu în orice tur al orașului. Un altul ar putea deveni, în opinia Irinei Margareta Nistor, Foișorul de Foc, una dintre clădirile esențiale pentru istoria orașului, pe lângă care deseori trecem fără să le privim. Un altul, Biserica Armenească, cu a ei bibliotecă uimitoare. „Biserica mea preferată este Biserica Armenească, este absolut extraordinară. Lângă ea, în aceeași curte, e cea mai frumoasă bibliotecă din București, cu niște cărți vechi, frumos așezate, inclusiv pe pereți. E o bibliotecă cu suflet”, explică Irina Margareta Nistor. Pe harta unui tur ghidat la Bucureștiului, criticul de film ar mai pune Muzeul Zambaccian, dar și Cimitirul Bellu.
„Să participi la viața orașului e o formă de iubire”
Înaintea alegerilor pentru Primăria Capitalei, HotNews a invitat publicul să se uite la București și altfel decât o facem deseori. Am încercat să vedem nu doar ce ne nemulțumește la oraș, ci și ce are bun. În acest context, am chemat câteva personalități din lumea culturală să răspundă la întrebarea: „Este Bucureștiul un oraș de iubit?”.
Pentru Irina Margareta Nistor, Bucureștiul e un oraș demn de a fi iubit, dar cu o condiție. Și o spune cu umor:
„Să îl iubești, înseamnă să te-ntorci cu bucurie la el și să ai câteva locuri pe care să vrei neapărat să le revezi. Să participi la viața lui e o formă de iubire. Dar trebuie să existe și o formă de iubire a orașului față de tine, trebuie să fie ceva venit din ambele părți. Adică nu poți numai tu să-l iubești și el să te ignore și să-ți lase tot noroiul și toată mizeria. Să fie începute lucrări care nu se mai termină, să ne fie tăiate gazele și să fie un frig de să te învelești cu pisica!”.
Ce are Budapesta și nu are București
Una dintre marile pierderi ale Bucureștiului este moartea cinematografelor de pe Bulevardul Magheru – Scala, Patria, Studio, atrage atenția criticul de film, care amintește că Budapesta are nu mai puțin de 11 cinematografe de artă.
„Noi mai avem câteva cinematografe de artă, care sunt incluse însă în alte instituții – Muzeul Țăranului, Institutul Francez, nu sunt de sine stătătoare. Acum încercăm noi (n.r. – Asociația susțin.org, voluntarii Cinema Europa și ambasadoarea Cinema Europa, Irina Margareta Nistor, pe cât se poate, să refacem Cinema Europa, fostul Miorița, care chiar a împlinit 90 de ani săptămâna trecută”, spune criticul de film. Un alt cinematograf pierdut astăzi este București, de pe Bulevardul Elisabeta.
Irina Margareta Nistor remarcă însă revitalizarea teatrelor bucureștene, unde piesele se joacă astăzi cu casa închisă. „Aș vrea să nu uităm că în anii ‘90 erau mai mulți actori pe scenă decât spectatorii în sală, adică a durat ceva până am ajuns aici”, punctează Irina margareta Nistor.
„M-am bucurat foarte mult că a reușit Chris Simion să facă Grivița 53 (n.r. primul teatru construi de la zero după Revoluție), acum se fac eforturi pentru a construi un alt teatru pentru tineri, un teatru adevărat, nu un subsol în care ne refugiem. S-a redeschis Teatrul Luni, de la Green Hours, și iarăși m-am bucurat. Bineînțeles, teatrul lui Marcel Iureș este formidabil, teatrul ACT”, enumeră Irina Margareta Nistor.
Clădirile instagramabile ale Capitalei
În ultimii ani, o serie de inițiative au pus în valoare clădiri emblematice din București. „Unul dintre locurile mele preferate recente este la Mița Biciclista, pe care știu să o împodobească de sărbători , unde se fac niște tururi foarte frumoase. Există Inițiative, dar e pe principiul omul sfințește locul”, afirmă criticul de film.
O altă clădire care strălucește astăzi este hotelul Corinthia, de pe Bulevardul Elisabeta. „A durat foarte până l-au făcut, dar ce a ieșit e jos pălăria! Continentalul iarăși e frumos, e frumos în primul rând că acolo, în balcon, a fost regele Mihai și asta l-au înnobilat pentru totdeauna. Apoi e Novotelul, pe care l-au construit de așa natură încât să pară Teatrul Național”, spune Irina Margareta Nistor.
Ea vorbește despre spiritul Bucureștiului, care adună oameni din toate părțile țării: „E un spirit cosmopolit, nimeni nu stă să numere câți sunt realmente bucureșteni veniți aici, sunt oameni veniți de peste tot. Și vedem foarte bine, chiar și acum, când sunt algerile. M-am distrat că eram cu diverși oameni, care stau aici, dar care spuneau: „Eu nu pot să votez, pentru că nu am buletin de București”.
O propunere pentru București
Dincolo de locuri, spiritul orașului stă și în lucrurile mici. Care sunt detaliile care îl diferențiază de alte capitale? „Florăresele noastre. E plin de flori și la Bruxelles, și la Paris, dar florile de la noi au mai mult suflet, datorită celor care le vând. Care strigă după tine, nu neapărat ca să se tocmească cu tine. Eu ajung seara târziu acasă și văd că florăresele stau de multe ori până dimineața”, crede criticul de film.
O altă marcă a Bucureștiului sunt cofetăriile: „Pentru mine e o mare nostalgie din propria mea copilărie, când mă duceau la Nestor (n.r. clădire dărâmată la cutremurul din 1977) sau mă duceau la Capșa. Era ceva extraordinar de frumos. Acum a devenit așa, un fel de înghesuială, nu mai are eleganță”, spune criticul de film.
Un capitol la care Bucureștiul stă bine este, în opinia sa, cel al librăriilor: „Librăriile sunt iarăși foarte frumoase, sunt relativ multe și sunt foarte variate. Nu toate au cafenele, în mod normal ar trebui să aibă toate cafenele. Mi-aș mai dori, spun asta de ceva vreme, să fie măcar una deschisă până dimineața, ca în America de Sud. Să avem o librărie și un cinematograf deschise până dimineață”.
CITEȘTE ȘI:
INTERVIURILE HotNews.ro