De ce unii oameni îmbătrânesc mai repede decât alții. Rolul stresului oxidativ, explicat de studii

Stresul oxidativ este un proces biologic bine documentat, măsurabil la oameni, care e implicat în îmbătrânire și în apariția unor boli cronice. Vestea bună, susținută de studii recente, este că nivelul stresului oxidativ poate fi influențat prin intervenții concrete de stil de viață, cu efecte notabile asupra markerilor biologici.

Stresul oxidativ reprezintă, de fapt, un dezechilibru între radicalii liberi produși de organism și antioxidanții care ar putea să-i neutralizeze. Radicalii liberi sunt molecule instabile, generate în mod natural în timpul metabolismului, mai ales atunci când celulele folosesc oxigenul pentru a produce energie.

În mod normal, corpul dispune de mecanisme eficiente de protecție – enzime antioxidante și alți compuși – care mențin un nivel scăzut de radicali liberi. Dezechilibrul apare atunci când producția de radicali liberi crește excesiv sau când mecanismele de apărare sunt depășite, ducând la deteriorarea progresivă a celulelor.

Un exemplu relevant este un studiu publicat în mai 2025, care a analizat efectele fumatului asupra organismului. Cercetătorii au arătat că fumătorii cronici au niveluri semnificativ mai mari de markeri ai stresului oxidativ și ai inflamației, asociați cu disfuncție vasculară și modificări ale componentelor sangvine (hemoglobină, hematocrit, trombocite). Concluzia este clară: stresul oxidativ este un mecanism prin care fumatul accelerează degradarea biologică și crește riscul de boli cardiovasculare. 

Consumul de alcool este, de asemenea, un factor care crește nivelul de stres oxidativ: metabolismul alcoolului generează specii reactive de oxigen, care copleșesc apărarea antioxidantă și contribuie la îmbătrânirea accelerată a pielii și la procese inflamatorii, inclusiv neoplazice, potrivit unui studiu publicat în 2025 în revista „Molecules“. 

Pe lângă fumat și alcool, poluarea, lipsa somnului, unele dezechilibre metabolice și chiar stresul psihologic cronic  sunt factori documentați care favorizează stresul oxidativ.

Radicalii liberi sunt nocivi doar în exces

Radicalii liberi nu sunt, prin definiție, nocivi. Ei joacă un rol important în apărarea imună – ajută celulele imunitare să ucidă agenții patogeni prin „atacuri oxidative“ – și în transmiterea semnalelor dintre celule. Problema apare atunci când acești radicali sunt produși în exces sau când organismul nu mai reușește să îi neutralizeze eficient.

În aceste condiții, radicalii liberi pot deteriora structuri esențiale ale celulei – membrane, proteine și ADN. Aceste leziuni nu provoacă neapărat simptome imediate, dar se acumulează în timp și contribuie la inflamația cronică și la declinul funcțional al organismului.

Efectele stresului oxidativ asupra organismului

Stresul oxidativ nu provoacă simptome specifice și nu ne putem da seama când nivelul este crescut. Efectele sale sunt, de cele mai multe ori, lente și cumulative. În studii observaționale, nivelurile crescute ale markerilor de stres oxidativ sunt asociate cu oboseală persistentă, dificultăți de concentrare, dureri musculare sau articulare fără cauze evidente și o capacitate redusă de adaptare la stres.

La nivelul pielii, stresul oxidativ este corelat cu îmbătrânirea accelerată, prin deteriorarea fibrelor de colagen și elastină, ceea ce se traduce prin pierderea elasticității și apariția mai rapidă a ridurilor. Un factor care crește nivelul de stres oxidativ la nivel cutanat îl reprezintă radiațiile ultraviolete. 

Pe termen lung, stresul oxidativ cronic este implicat în mecanismele care contribuie la apariția și progresia unor boli cardiovasculare, metabolice și neurologice. Studiile indică afectarea funcției endoteliale – un pas timpuriu în ateroscleroză –, implicarea în rezistența la insulină și un rol important în procesele neurodegenerative, inclusiv declinul cognitiv. De asemenea, deteriorarea oxidativă a ADN-ului este studiată ca factor care favorizează apariția și dezvoltarea tumorilor canceroase, în special în contextul expunerii cronice la factori pro-oxidativi. 

Stresul oxidativ poate fi redus. Rolul migdalelor

Markerii stresului oxidativ (de exemplu, malondialdehida – MDA, care indică peroxidarea lipidelor și deteriorarea membranelor celulare) și ai inflamației (proteina C reactivă, interleukina 6 – IL-6) pot scădea atunci când sunt eliminate sursele majore de generare a radicalilor liberi sau când sunt susținute mecanismele naturale de apărare ale organismului.

De exemplu, o metaanaliză publicată în 2025, care a inclus mai multe studii randomizate controlate, a arătat că un consum regulat de migdale este asociat cu reducerea markerilor de oxidare lipidică, precum malondialdehida, și cu creșterea activității superoxid dismutazei, o enzimă-cheie cu rol antioxidant.

Rezultatele sugerează că intervențiile alimentare simple, susținute pe termen lung, pot avea efecte biologice măsurabile asupra echilibrului oxidativ. 

Rolul renunțării la fumat

Alimentația poate ajuta la reducerea stresului oxidativ, dar eliminarea surselor majore de radicali liberi rămâne esențială. Studiul din Scientific Reports din 2025 arată clar că fumatul intens crește stresul oxidativ, inflamația și afectează funcția vaselor de sânge, mecanisme care explică riscul cardiovascular crescut al fumătorilor. 

Iar date din literatura medicală arată că, după renunțarea la fumat, markerii de stres oxidativ și inflamație pot începe să scadă în decurs de săptămâni, ceea ce indică faptul că organismul are capacitatea de a-și reechilibra parțial mecanismele de apărare.

Sportul în exces crește stresul oxidativ

Activitatea fizică moderată este asociată, în studii pe oameni, cu o mai bună funcționare a mecanismelor antioxidante endogene și cu o eficiență crescută a mitocondriilor – structurile celulare implicate atât în producerea de energie, cât și în generarea de radicali liberi.

Cercetările sugerează că mișcarea regulată, fără excese, contribuie la reducerea stresului oxidativ pe termen lung, în timp ce suprasolicitarea fără recuperare poate avea efectul opus. Echilibrul dintre efort, odihnă și alimentație rămâne esențial. De altfel, odihna cântărește mai mult în menținerea stării de sănătate comparativ cu sportul. 

Somnul suficient crește capacitatea antioxidantă a organismului

Somnul are un rol esențial în menținerea echilibrului oxidativ al organismului, arată datele sintetizate într-un review publicat în 2024, care analizează legătura dintre privarea de somn, stresul oxidativ și inflamație. Potrivit autorilor, lipsa somnului sau somnul fragmentat se asociază cu creșterea producției de specii reactive de oxigen și cu scăderea capacității antioxidante a organismului, favorizând deteriorarea celulară.

Studiile analizate arată că, în timpul somnului normal, creierul și țesuturile periferice își activează mecanismele de reparare, inclusiv procesele care limitează acumularea radicalilor liberi. În schimb, privarea cronică de somn este corelată cu niveluri mai mari de markeri ai stresului oxidativ și cu inflamație sistemică, mecanisme care pot contribui, pe termen lung, la îmbătrânirea accelerată și la riscul de boli metabolice și cardiovasculare. 

Autorii subliniază că somnul suficient și de bună calitate nu trebuie privit doar ca o perioadă de odihnă, ci este un proces biologic activ, care ajută organismul să își refacă echilibrul între oxidare și apărare antioxidantă.