Cum au reușit sute de mii de români să strângă 2,3 milioane de dolari în opt zile pentru a o ajuta pe Andreea. Povestea unei mobilizări fără precedent, spusă de polițistul și preotul din spatele ei 

Nu au fost mari sponsori. Nu au fost donații spectaculoase de zeci de mii de euro, spune Dani Cek, într-un dialog cu HotNews. Alături de preotul Alexandru Lungu, el a anunțat sâmbătă că s-au strâns 2,3 milioane de dolari. Totul din gesturi mici, făcute de români. 5 lei, 10 lei, 50, 100. Oameni din România și din diaspora au dat „cât au avut” și au împins o campanie umanitară dincolo de orice precedent. Andreea Aniță, o tânără în vârstă de 27 de ani care suferă de cancer, poate merge acum în Statele Unite pentru a încerca un nou tratament cu speranța că viața ei poate fi salvată. 

• În spatele campaniei se află Daniel Ceclan, polițist din Brașov cunoscut în online drept Dani Cek, și Alexandru Lungu, preot din Fălticeni. Cei doi au vorbit pentru HotNews despre campania fără precedent din România. 
• Mobilizarea a fost în mare parte pe rețelele de socializare, însă a ieșit și din online. În Fălticeni, „absolut toată comunitatea a reacționat”. A urmat diaspora, unde „antreprenori au pus afișe cu chipul Andreei în vitrinele magazinelor, au scos urne mobile pentru donații”.  

În opt zile și jumătate, pentru Andreea Aniță, o tânără de 27 de ani bolnavă de cancer, s-au strâns 2,3 milioane de dolari. O sumă care, cu o săptămână înainte, părea imposibil de atins. Este o campanie, care dincolo de cifre, a fost construită din gesturi mici și repetitive: donații de 5, 10, 50 de lei. 

Pentru Daniel Ceclan, cunoscut în online ca Dani Cek, această logică a donațiilor mici e un mecanism pe care l-a văzut funcționând ani la rând. De profesie polițist, spune că implicarea lui în campaniile umanitare este voluntară, făcută în timpul liber, printr-un sistem informal construit în jurul rețelelor sociale.

„De mai bine de șase ani desfășor campanii umanitare, în special pentru copii diagnosticați cu cancer și cu alte boli grave. Sunt președintele unei asociații umanitare numite Aripi pe Pământ, dar de profesie sunt polițist. Din asta trăiesc. Ceea ce fac în timpul meu liber este strict voluntariat.”

În spatele paginii lui, nu este însă un om singur. De-a lungul anilor, în jurul lui s-a format o rețea de peste 600 de voluntari, oameni care distribuie cazurile, răspund mesajelor, caută soluții și țin legătura cu familiile.

„Cei mai mulți sunt voluntari în adevăratul sens al cuvântului: au un loc de muncă, sunt polițiști, medici, profesori, avocați, judecători. Nimeni nu câștigă niciun ban din asta”, spune el. 

În ultimul an și jumătate, i s-a alăturat părintele Alexandru Lungu, din Fălticeni, județul Suceava. Împreună, spun ei, au trecut prin campanii mari, unele de peste un milion de euro. Anul 2025 a fost, din perspectiva lor, unul care concentrează tot acest parcurs.

„Anul trecut, în 2025, am avut 102 copilași pe care i-am sprijinit să ajungă la tratament în străinătate și pentru care s-au strâns peste 10.400.000 de euro. Toți trăiesc. Unii au învins cancerul, ceilalți luptă în continuare, pentru că, din păcate, cu cancerul trebuie să ai răbdare și timp.”

Andreea Aniță: 27 de ani și 11 ani de luptă

Andreea Aniță are 27 de ani și este tot din Fălticeni. Luptă cu cancerul de la 16 ani. Când vorbește despre ea, Dani Cek nu intră în detalii emoționale, ci enumeră etapele medicale care au împins-o, treptat, spre o zonă fără opțiuni.

„De 11 ani luptă cu cancerul. Și până acum a încercat cam toate tratamentele disponibile, atât în țară, cât și în străinătate, ca să țină boala sub control.”

În urmă cu aproximativ doi ani, sora Andreei a ajuns la părintele Alexandru Lungu. A fost prima campanie majoră pentru ea, care a făcut posibil un tratament în Turcia.

„Andreea este din Fălticeni, de unde sunt și eu”, spune părintele, în dialogul cu HotNews. „Acum aproximativ doi ani și jumătate, sora ei, Magdalena, a venit la biserică și mi-a povestit despre suferința Andreei și despre lupta pe care o duce de la 16 ani”.

Atunci, cu ajutorul unei campanii umanitare, s-au strâns aproximativ 200.000 de euro. Tratamentul a avut inițial efecte, dar boala a revenit agresiv.

Andreea a trecut prin amputarea piciorului drept, după ce în jurul genunchiului s-a instalat o gangrenă. Cancerul a metastazat la plămâni, iar o parte din plămânul drept a fost extirpată. „Și, de atunci, tot se luptă.”

În ultimele luni, tratamentele clasice nu au mai funcționat. Organismul nu a mai răspuns la chimioterapie. În apropierea sărbătorilor, starea ei s-a agravat vizibil, povestește părintele. „Corpul nu mai răspundea la schemele astea de tratament și a început să caute informații despre o altă terapie, o altă schemă de tratament”, mai spune părintele. 

Barcelona: „Nu se mai poate interveni”. Apoi a venit îndrumarea către SUA 

Dani Cek povestește că a facilitat contactul cu Spitalul San Juan de Déu din Barcelona, un centru de referință unde mai ajunseseră și alți pacienți sprijiniți de echipa lui.

„Este un centru de renume. Iar cei de acolo ne-au confirmat că, din păcate, nu se mai poate interveni sub nicio formă, pentru că organismul ei n-ar mai suporta.”

În același timp, medicii din Barcelona au deschis o ultimă ușă, continuă polițistul brașovean. Tratamentul despre care au aflat este TECELRA, o terapie celulară aprobată în Statele Unite în august 2024. O terapie foarte nouă, destinată cazurilor în care toate celelalte opțiuni au eșuat.

„Este o terapie celulară care extrage celulele T din sânge, le modifică genetic și le multiplică în laborator, iar apoi sunt reintroduse în organism ca să atace celulele canceroase”, explică polițistul care a documentat acestă tratament. 

Alături de echipa de voluntari, a verificat aprobarea FDA, a contactat spitale din SUA și a trimis documentele medicale ale Andreei, inclusiv probele de biopsie: „Există niște pași clari ca să te încadrezi în tratament.”

„Ne așteptam la un cost de 700-800 de mii”. Apoi a venit șocul 

Inițial, prețul dozei afișat public părea mare, dar gestionabil pentru o echipă care mai trecuse prin campanii dificile. Răspunsul final din partea Memorial Cancer Center din New York a schimbat însă datele problemei.

„Ne așteptam la un cost de 700-800 de mii de dolari. Doar că spitalul ne-a transmis un cost total de 2.300.000 de dolari, care acoperă totul”, explică Cek. 

Suma include internarea, analizele, chimioterapia prealabilă, procesarea celulelor, eventuale îngrijiri de terapie intensivă. 

„Problema cea mai mare e că spitalul cere toți banii în avans. După ce primesc banii, trimit scrisoarea de accept”, adaugă polițistul. 

De ce statul nu a putut ajuta

Când suma ajunge la milioane de dolari, întrebarea despre un posibil sprijin din partea statului apare firesc. A apărut și în cazul Andreei. Răspunsul, spune Dani Cek, l-au avut deja, din experiența strânsă în anii în care au dus oameni la tratament în afara țării –  inclusiv în Statele Unite, Australia sau Asia.

„Din experiența pe care o avem în atâția ani, statul român, chiar dacă ar vrea să ajute, nu are nicio portiță legală”, spune Cek. „Tratamentul ăsta este aprobat doar în America de către Food and Drug Administration. Nici măcar nu a ajuns în Europa.”

Faptul că tratamentul nu este disponibil pe continent înseamnă, practic, că nu există niciun mecanism administrativ prin care cazul Andreei să poată fi preluat de stat. Nu există un formular, o comisie sau o procedură prin care să poată fi cerut măcar un sprijin parțial.

„Nu există nicio pârghie prin care Andreea să poată face o solicitare de sprijin. Nici măcar să înainteze o cerere”, explică el.

Campanie contra-cronometru

Chiar și în ipoteza în care o astfel de posibilitate ar fi existat, spune Cek, timpul ar fi fost principalul adversar. Campania pentru Andreea s-a desfășurat într-o cursă contra-cronometru, în timp ce starea ei se deteriora vizibil. 

„Și dacă ar fi existat o portiță, credeți-mă că ne-am fi lovit de o birocrație care te omoară. Pur și simplu trebuie să aștepți. E greu să obții de la statul român decontarea unei sume de 100.000 de euro. Dacă vrei să le ceri măcar o parte din 2,3 milioane de euro… e aproape imposibil”. 

Paradoxal, spune el, în timp ce instituțiile nu au avut nicio pârghie legală, lumea medicală – medici din țară și din străinătate – a reacționat rapid, confirmând că tratamentul este real și că, în anumite cazuri, poate funcționa. 

„Ne-au scris foarte mulți medici care știau despre tratament și despre centrele din America. Din punct de vedere medical, nu a fost nicio îndoială. Blocajul a fost strict administrativ.”

„Andreea nu și-a dorit expunerea”

Pentru părintele Alexandru Lungu, campania a fost, dincolo de mobilizarea uriașă, și o presiune emoțională pentru Andreea. 

„Andreea nu și-a dorit expunerea. I-am explicat de la început că altfel nu avem nicio șansă. Nici eu, nici Dani, nici echipa nu ne-am imaginat că se poate strânge o sumă atât de mare într-un timp atât de scurt. Este fericită acum că s-au strâns toți banii, dar este copleșită. Sperăm să facă față din toate punctele de vedere – emoțional, fizic, psihic”, spune preotul. 

Oamenii fără bani care au donat din puținul lor 

Când vorbesc despre campanie, nici Dani Cek, nici părintele Lungu nu se opresc la sumele mari. Spun că adevărata surpriză a venit de la cei care nu aveau aproape nimic, dar au refuzat să rămână pe margine.

„Au fost oameni care și-au vândut lucrurile din casă. Femei care scriau: «Nu am bani să donez, nu am ce să vând, dar îmi ofer timpul – fac curat, stau cu copiii, ajut cu ce pot».”

Dani Cek povestește și episodul care l-a lovit cel mai tare: un om al străzii care a adunat sticle ca să poată dona. „Avea acces la internet doar prin stațiile PECO. A adunat sticle și mi-a scris pe Facebook să trimit pe cineva să-i ia banii, pentru că nu avea cont”. Nu i-a acceptat banii, ba chiar a rugat un voluntar să se ducă să verifice povestea lui, iar acum plănuiește să-l ajute. 

Din Fălticeni în diaspora 

Mobilizarea nu s-a limitat la mediul online. În Fălticeni, spune părintele Lungu, orașul a reacționat ca un tot. „Absolut toată comunitatea a reacționat. De la oameni simpli, la școli și licee, târguri de prăjituri, pizzerii, cafenele. Andreea era peste tot”

Campania a depășit rapid și granițele țării. Părintele Alexandru Lungu spune că mobilizarea a ajuns și în diaspora, unde românii s-au organizat pe cont propriu.

„Am primit foarte multe mesaje din străinătate. Antreprenori care au pus afișe cu chipul Andreei în vitrinele magazinelor, au scos urne mobile pentru donații. Cred că oamenii au nevoie de astfel de exemple. Atunci când inimile se unesc, când vocile devin un întreg, chiar și sume care par imposibile pot fi strânse.”

Dani Cek că au fost sute de mii de români care au donat și au ajutat.

Ce este tratamentul TECELRA 

În zilele campaniei, pe lângă valul de solidaritate, au apărut și întrebări și suspiciuni legate de tratamentul pentru care s-au strâns cei 2,3 milioane de dolari: dacă există cu adevărat, dacă este experimental sau dacă reprezintă o speranță falsă.

Pentru a clarifica aceste informații, medicul specialist Anca Codreanu a publicat o explicație pe Facebook, în care a detaliat, din perspectivă medicală, ce este și ce nu este tratamentul TECELRA.

„Nu este un mit, nu este experimental «pe internet» și nu este o înșelătorie”, a scris Anca Codreanu. „Este un tratament modern de imunoterapie personalizată, aprobat oficial în Statele Unite ale Americii de autoritatea americană a medicamentului (FDA).”

Pe înțelesul tuturor, explică medicul, TECELRA nu este chimioterapie clasică și nu este un tratament alternativ sau naturist, ci o formă de terapie celulară de ultimă generație, folosită în centre oncologice mari din Statele Unite.

„Se folosesc celulele imunitare ale pacientului. Acestea sunt «învățate» în laborator să recunoască celulele canceroase, apoi sunt reintroduse în organism pentru a ataca cancerul.”

Anca Codreanu subliniază că faptul că tratamentul este foarte nou și disponibil doar în SUA nu înseamnă că este fictiv sau neverificat.

Ce este sarcomul sinovial, boala de care suferă Andreea

Andreea Aniță suferă de sarcom sinovial, o formă rară și agresivă de cancer. Este un tip de sarcom al țesuturilor moi, care apare, de obicei, la adolescenți și adulți tineri și care se dezvoltă cel mai frecvent în apropierea articulațiilor, la nivelul membrelor.

Medicii explică faptul că, deși poartă numele de „sinovial”, acest tip de cancer nu pornește neapărat din articulații, ci din celule ale țesuturilor moi, ceea ce îl face dificil de diagnosticat și de tratat. Evoluția poate fi lentă la început, dar, în timp, devine agresivă și are o rată ridicată de recidivă.

Pentru Andreea, boala a debutat la 16 ani. De atunci, a trecut prin aproape toate opțiunile terapeutice standard: intervenții chirurgicale, chimioterapie, tratamente repetate, atât în România, cât și în străinătate. La un moment dat, cancerul a metastazat, inclusiv la nivel pulmonar, ceea ce a complicat sever prognosticul.

Sarcomul sinovial este un cancer dificil tocmai pentru că are puține opțiuni terapeutice în stadiile avansate. După ce tratamentele clasice eșuează, alternativele devin extrem de limitate.

Așa cum subliniază medicul specialist Anca Codreanu, terapia nu este destinată cazurilor aflate la început de drum, ci exact situațiilor-limită.

„Paradoxal, suferința ne aduce împreună mult mai tare decât bunăstarea”

Campania s-a încheiat, iar suma necesară a fost strânsă. Urmează pașii care nu mai țin de mobilizarea publică: acceptul oficial al spitalului din Statele Unite, obținerea vizei medicale și organizarea transportului.

„Andreea, deocamdată, este dependentă de oxigen portabil”, explică Dani Cek. „Asta înseamnă că nu știm încă dacă va putea zbura cu un avion de linie sau dacă va fi nevoie de o aeronavă medicală. Toate lucrurile astea trebuie puse la punct într-un timp foarte scurt”.

Abia după ce spitalul confirmă primirea banilor, va fi emisă scrisoarea de accept necesară pentru viză, iar cursa contra-cronometru intră într-o nouă etapă.

„Faptul că ea are toți banii în cont e doar primul pas”, spune Cek. „Primul pas ca să știm sigur că va ajunge. De acum, trebuie să urgentăm acceptul, plata și plecarea, pentru că starea ei s-a înrăutățit.”

„Sunt foarte obosit”, adaugă. „Dar mă bucur. Faptul că banii sunt strânși e doar primul pas. De acum e treaba medicilor.”

„Tot ce îmi doresc este ca Andreea să ajungă în cele din urmă în Statele Unite și tratamentul să funcționeze. Atunci vom putea spune că toată această solidaritate, toată această zbuciumare, a ajuns la un capăt”, spune și părintele Alexandru Lungu. 

Și încheie: „Paradoxal, suferința ne aduce împreună mult mai tare decât bunăstarea. Cel puțin asta am văzut eu în aceste zile.”

Mesajul Andreei: „O inimă care a fost ținută în viață de altele”  

„Mulțumesc…

Nu există cuvinte care să cuprindă ce simt. Există doar o inimă care a fost ținută în viață de altele. Vreau ca lumea să știe asta, dacă încă respir, dacă încă sunt aici, este pentru că oameni care nu aveau nicio obligație față de mine au ales să mă poarte atunci când eu nu mai puteam merge”. 

Sunt primele fraze din mesajul tinerei de 27 de ani, după ce au fost strânși cei 2,3 milioane de dolari.