Crima cu premeditare din Timiș. Cum ajunge un copil să ucidă alt copil? Psiholog: „Aici nu vorbim despre un conflict scăpat de sub control”
Un copil de 15 ani din Timiș a fost ucis cu premeditare, ars și îngropat, iar principalii suspecți sunt alți trei copii de 15 și 13 ani. Cazul șochează, iar întrebarea esențială care rămâne pe buzele părinților după ce citesc o astfel de știre este: „Există semne care pot anunța o astfel de tragedie? Care sunt?”. Specialiștii spun că de la bullying la crimă există comportamente repetate, clare, care ar trebui să îi alarmeze pe adulții din jur.
- Trei adolescenți, doi de 15 ani și unul de 13, sunt principalii suspecți în cazul crimei din Cenei. Unul dintre minorii de 15 ani este acuzat că l-a ucis, împreună cu minorul de 13 ani, pe prietenul lor. Cei doi l-au chemat apoi pe cel de-al doilea suspect de 15 ani să-i ajute să ascundă cadavrul.
- Copilul de 15 ani a fost ucis după ce a fost lovit cu un cuțit și cu o toporișcă, iar procurorii spun că crima a fost premeditată.
- Potrivit procurorilor, cei trei minori au incendiat apoi trupul copilului ucis şi l-au îngropat în spatele unei grădini.
Semne care „nu apar din senin”
Când auzim despre violență între copii, reflexul este să o încadrăm rapid într-o categorie cunoscută: bullying. E un termen care explică multe situații reale din școli și grupuri de adolescenți, dar nu le explică pe toate. Crima din Timiș nu este rezultatul unei izbucniri de moment și nici al unei tachinări scăpate de sub control. Este o faptă planificată, repetată în gând și discutată în grup, timp de săptămâni.
Unul dintre cele mai periculoase mituri legate de violența extremă între copii este ideea că astfel de comportamente apar brusc, „de nicăieri”. În realitate, aproape întotdeauna există semne anterioare. Doar că ele sunt ignorate, minimalizate sau reinterpretate de adulți ca fiind „o fază”, „o prostie” sau „ceva specific vârstei”.
Psihologul Andreea Dumitru a explicat pentru totuldespremame.ro că, înainte de orice faptă extremă, apar comportamente repetitive care indică o deteriorare a empatiei și a capacității copilului de a-l vedea pe celălalt ca pe o ființă umană cu limite și drepturi. Nu sunt semnale abstracte, ci manifestări concrete, observabile în viața de zi cu zi.
Printre acestea se numără:
- cruzimea față de animale sau obiecte, tratate ca simple lucruri de distrus, fără reacție emoțională;
- fascinația pentru violență, combinată cu lipsa oricărei reacții afective la suferința altora;
- umilirea repetată a altor copii, nu ocazional, ci constant, fără semne de remușcare;
- limbajul justificativ, de tipul „merita”, „oricum nu conta”, „a fost vina lui”;
- formarea unor grupuri închise, bazate pe secrete, complicitate și loialitate oarbă, în care normele morale sunt dictate de grup, nu de realitate.
„Aceste comportamente nu trebuie puse automat sub eticheta de «viitor criminal»”, avertizează psihologul. „Dar ele indică o problemă serioasă de dezvoltare emoțională și relațională. Iar dacă sunt ignorate, pot escalada”. Problema nu este existența acestor semnale, ci faptul că ele sunt adesea tratate ca detalii incomode, nu ca motive reale de intervenție.
INTERVIURILE HotNews.ro