În Republica Moldova a fost creată o bază de date națională pentru monitorizarea și raportarea cazurilor de violență domestică. „Când un astfel de caz va fi raportat la poliție, spital, primărie etc, în sistem se va aprinde un bec roșu”, explică Viorica Țîmbalari, șefa Agenției Naționale pentru Prevenirea și Combaterea Violenței de la Chișinău, într-un interviu pentru publicul HotNews. „În baza acestui sistem, vorm vedea exact ce a făcut fiecare instituție implicată și unde s-a blocat intervenția”, mai spune Vorica Țîmbalari.
- 8 din 10 femei din Republica Moldova au suferit o formă de violență de-a lungul vieții, arată datele statistice.
- Republica Moldova dezvoltă VioData, un sistem informatic național care va urmări parcursul fiecărui caz de violență, de la prima sesizare până la instanța de judecată.
– Doamnă Țîmbalari, care este rolul Agenției Naționale pentru Prevenirea și Combaterea Violenței, o instituție relativ nouă pentru Republica Moldova?
– Viorica Țîmbalari: Agenția a fost creată oficial la 1 ianuarie 2024, în urma ratificării Convenției de la Istanbul.
Republica Moldova a decis să creeze această agenție ca instituție independentă, subordonată direct Guvernului și, mai exact, premierului. Este un aspect esențial, pentru că nu poți coordona, evalua și monitoriza obiectiv un domeniu dacă te afli în subordinea unui minister de ramură. În multe țări, această greșeală a fost făcută, iar ulterior instituțiile respective au fost puse în situația de a-și evalua propriile eșecuri, ceea ce afectează imparțialitatea.
„Femeile ne-au spus constant: „Am raportat, dar nu am primit răspunsul așteptat”
– Care considerați că sunt cele mai importante reușite ale agenției de la înființare până acum?
– Prima reușită majoră este coordonarea sistemului. Până la apariția agenției, nu exista un actor-cheie care să aducă la aceeași masă toate instituțiile relevante. Am creat Consiliul Național Coordonator, format din aproximativ 140 de membri: reprezentanți ai instituțiilor statului, ai societății civile și ai partenerilor de dezvoltare. Ne întrunim de patru ori pe an și discutăm, foarte concret, care sunt lacunele, unde apar blocaje și ce progrese există.
Poate părea un lucru simplu, dar până acum nu exista un spațiu în care poliția, asistența socială, sistemul medical și justiția să discute împreună aceleași cazuri și aceleași probleme. Fără acest dialog, soluțiile reale sunt imposibile.
A doua reușită este evaluarea profundă a capacității profesioniștilor care intervin în cazurile de violență. Femeile ne-au spus constant: „Am raportat, dar nu am primit răspunsul așteptat”. Am vrut să înțelegem de ce. Am realizat evaluări ample în 2024 și 2025, iar specialiștii au răspuns anonim. A reieșit clar că există un nivel scăzut de formare practică și o lipsă de coerență în instruiri.
– Cum ați răspuns acestor probleme identificate în sistem?
– Am creat Programul Național de Formare a Specialiștilor, axat pe practică și pe funcționarea reală a sistemului. Din ianuarie 2026 suntem în plin proces de instruire a aproximativ 7.000 de specialiști din toată țara: polițiști, asistenți sociali, profesori, educatori, preoți, primari, funcționari din administrația publică locală.
Dacă includem și sistemul de justiție, vorbim de peste 10.000 de specialiști care trebuie formați. Ideea este ca fiecare să înțeleagă nu doar rolul propriu, ci și modul în care funcționează întregul mecanism de intervenție într-un caz de violență.
– Câți angajați are agenția și cum reușiți să gestionați un domeniu atât de amplu?
– În prezent avem 17 angajați. Conform organigramei, numărul maxim este de 22. Este un număr redus raportat la amploarea fenomenului, motiv pentru care ne-am concentrat pe dezvoltarea unor instrumente sistemice, nu pe intervenții punctuale.
– Cine îi formează pe specialiști și cum este asigurată calitatea acestor instruiri?
– În Moldova nu exista un mecanism clar de acreditare a formatorilor. Practic, oricine putea urma un curs și apoi să instruiască alți profesioniști. Acest lucru s-a reflectat direct în calitatea neuniformă a formărilor. În 2025 am creat sistemul național al formatorilor agenției. Au aplicat 87 de persoane cu experiență de minimum trei ani în domeniu. După evaluări riguroase, au fost validați 47 de formatori naționali, care sunt instruiți în continuare și care vor forma specialiștii din întreaga țară.
Un proiect-cheie este platforma „VioData”. Ce este acest sistem și de ce este atât de important?
– VioData este un sistem informatic național care va avea două funcții majore. Prima este generarea de date reale – statistici, analize, studii – pentru că datele existente în prezent nu reflectă pe deplin realitatea. A doua funcție este urmărirea fiecărui caz de violență. Indiferent unde este raportat cazul – poliție, asistență socială, medic, primărie – acesta va apărea în sistem. La nivelul agenției se va aprinde, simbolic, un „bec roșu”. Vom putea vedea exact ce a făcut fiecare instituție și unde s-a blocat intervenția.
„Registrul nu poate fi accesat de victime sau de alte persoane”
– Și va include și un registru al agresorilor?
– Acest mod a fost adăugat la solicitarea Ministerului Afacerilor Interne. Până acum, statul nu avea o evidență clară a recidivei. Un agresor putea apărea de mai multe ori în sistem fără ca instituțiile să facă legătura. VioData va permite identificarea recidivei și o reacție mai rapidă din partea statului.
– Este important de clarificat: acest sistem va fi accesibil publicului sau victimelor?
– Nu. Registrul nu este public și nu poate fi accesat de victime sau de alte persoane. Este un instrument de lucru destinat exclusiv autorităților statului – poliție, asistență socială, procuratură și alte instituții implicate în intervenția în cazurile de violență. Scopul lui este de a permite instituțiilor să identifice rapid cazurile de recidivă și să intervină coordonat, nu de a crea un mecanism de verificare pentru cetățeni.
Doar 1 din 10 femei raportează o formă de violență
– Ca să aratăm dimensiunea reală a violenței în Republica Moldova, ce spune statistica în acest sens?
– 8 din 10 femei au suferit o formă de violență de-a lungul vieții. Doar una din 10 raportează. În 2025 au fost aproximativ 16.000 de apeluri la 112 pentru cazuri de violență.
Numărul raportărilor crește anual cu 10-15%, ceea ce indică o creștere a încrederii în sistem, nu neapărat o creștere a cazurilor. Agenția pregătește o campanie amplă, în premieră, de prevenire pentru adolescenți.
Ce presupune aceasta? Campania se numește „Puterea Exemplului” și este una fără precedent pentru Republica Moldova. Este o campanie națională gândită pe o durată de cinci ani, ceea ce este foarte rar, nu doar la noi, ci și în alte țări din regiune. Campania este dedicată adolescenților și își propune să schimbe trei norme sociale: percepția asupra violenței, normalizarea controlului în relații și ideea că violența există doar atunci când sunt răni fizice vizibile.
În cadrul campaniei va fi realizată o piesă și un videoclip, cu implicarea artiștilor Satoshi și Carla’s Dreams. Ne dorim să vorbim pe limba adolescenților, nu prin mesaje abstracte. Campania va merge în toate școlile și va fi susținută de toate ministerele relevante.
– Dacă am vorbit și despre femei, în ce proporția bărbații sunt victime ale violenței?
– Conform datelor oficiale, 98% dintre victime sunt femei, iar 2% sunt bărbați. Cazuri există și trebuie tratate conform legii, dar, proporțional, Republica Moldova trebuie să se concentreze pe dezvoltarea serviciilor pentru femei, fără a exclude protecția bărbaților care devin victime.
– Ce sfaturi aveți pentru mame și părinți, în general, despre cum pot educa copiii astfel încât să nu reproducă modele de violență?
– Primul și cel mai important lucru este să înțelegem că educația despre non-violență începe în familie, mult înainte ca un copil să ajungă adolescent. Copiii nu învață din ce li se spune, ci din ceea ce văd. Dacă într-o familie violența este normalizată – fie ea fizică, verbală sau emoțională – copilul va percepe acest comportament ca fiind firesc și îl va reproduce mai târziu.
Pentru mame și părinți, mesajul meu este să fie foarte atenți la modul în care gestionează conflictele. Un copil trebuie să vadă că un conflict poate fi rezolvat prin dialog, nu prin control, frică sau agresivitate. De asemenea, este esențial să fie respectate emoțiile copilului. Atunci când îi spunem constant „nu plânge”, „nu te mai supăra”, „nu e nimic grav”, transmitem mesajul că emoțiile nu contează și că ele trebuie reprimate.
Un alt aspect extrem de important este educația despre limite și consimțământ, chiar de la vârste fragede. Copiii trebuie să știe că au dreptul să spună „nu”, că nimeni nu are voie să îi atingă sau să îi controleze împotriva voinței lor și că respectul funcționează în ambele sensuri. Aceste lucruri simple, învățate devreme, reduc semnificativ riscul ca un copil să devină, mai târziu, fie victimă, fie agresor. Nu în ultimul rând, îi încurajez pe părinți să ceară ajutor atunci când simt că nu mai fac față. A cere sprijin nu este un eșec parental. Din contră, este un act de responsabilitate.