Ce este toxina broaștei săgeată, folosită de Rusia pentru a-l otrăvi pe Aleksei Navalnîi
Epibatidina, toxina broaștei săgeată care, potrivit autorităților britanice, a fost folosită pentru a-l ucide pe liderul opoziției ruse Aleksei Navalnîi, este de aproximativ 100 de ori mai puternică decât morfina, relatează The Guardian.
Această substanță extrem de toxică, asemănătoare nicotinei, a fost obținută pentru prima dată din genul Epipedobates de broaște săgeată otrăvitoare originare din nordul Americii de Sud, care nu se găsesc în mod natural în Rusia.
Broaștele care secretă toxina pe piele includ broasca săgeată otrăvitoare Anthony, cu culori vii, și broasca otrăvitoare Phantasmal.
Cercetătorii cred că broaștele o dobândesc prin dieta lor, deoarece animalele din habitate diferite au prezentat niveluri diferite de toxină, iar cele crescute în captivitate nu au deloc.
Epibatidina a fost studiată ca analgezic și pentru ameliorarea afecțiunilor inflamatorii dureroase ale plămânilor, precum astmul și fibroza pulmonară.
Cu toate acestea, din cauza toxicității sale, nu este utilizat medical.
Cum acționează
Epibatidina acționează pentru a inhiba acțiunea nervilor prin blocarea receptorilor nicotinici din sistemul nervos central și periferic, a explicat Alastair Hay, profesor emerit de toxicologie environmentală la Universitatea din Leeds.
„Efectul blocării acestor receptori este paralizia musculară și paralizia sistemului respirator. Astfel, respirația este blocată, iar orice persoană otrăvită moare prin sufocare”, a explicat el.
Hay a spus că prezența toxinei în sângele unei persoane „sugerează administrarea deliberată”.
„Toxicitatea epibatidinei poate fi chiar crescută prin administrarea concomitentă a anumitor alte medicamente, iar aceste combinații au fost cercetate”,a mai explicat cercetătorul.
Dacă epibatidina a fost într-adevăr folosită pentru a-l otrăvi pe Navalnîi, acest lucru constituie o încălcare a Convenției privind armele biologice și toxice (BTWC) din 1972 și a Convenției privind armele chimice (CWC) din 1993.
Epibatidina poate fi detectată folosind o combinație de cromatografie gazoasă și spectrometrie de masă. Cromatografia gazoasă ajută la separarea compușilor de interes, iar spectrometria de masă descompune substanțele chimice în fragmente pentru a crea o amprentă unică a substanței, care poate fi apoi identificată.
INTERVIURILE HotNews.ro