Ce scapă din vedere cei care spun că președintele Nicușor Dan nu avea ce să caute la Consiliul pentru Pace

Chiar dacă mulți vor ridica o sprânceană de neîncredere față de ceea ce voi spune acum, România se numără printre țările din lume care chiar pot pune ceva consistent pe masă când vine vorba despre reconstrucția Fâșiei Gaza, subiectul Consiliului pentru Pace care a avut loc joi la Washington. Este vorba despre accesul la o resursă umană prețioasă: datele oficiale ale MAE arată că, înainte de război, în Cisiordania, dar mai ales în Fâșia Gaza, trăia o comunitate mixtă, româno-palestiniană, de aproximativ 2000 de medici, ingineri constructori, oameni de afaceri, palestinieni care au studiat în România, plus familiile lor. 

Prezent la Consiliul pentru Pace de la Washington, în calitate de observator, Nicușor Dan a vorbit despre ceea ce poate face România concret pentru Fâșia Gaza: să crească numărul de zboruri pentru evacuarea copiilor bolnavi, să participe la reconstrucția sistemelor de intervenții pentru situații de urgență, ambulanță, pompieri, să contribuie cu experți și formatori pentru reconstrucția instituțiilor, să acorde burse pentru studenții palestinieni etc.

În cele două minute cât a durat intervenția sa, Nicușor Dan nu a dat prea multe detalii, probabil nici nu era locul potrivit, dar a menționat relațiile bune pe care România le are atât cu israelienii, cât și cu palestinienii. 

Dar dacă mulți s-au întrebat de ce a participat președintele României la un consiliu boicotat de majoritatea liderilor europeni, acum poate ar trebui să ne întrebăm dacă țara noastră chiar poate face ceea ce a promis la Washington. Altfel, nu ar fi vorba decât despre o justificare, nici măcar abilă, a unui gest de politică externă care a fost interpretat ca o dovadă de slugărnicie în fața lui Donald Trump. 

În plus, avem și acuzația legitimă că este, totuși, ipocrit din partea României să promită că pune umărul la reconstrucția Fâșiei Gaza, în condițiile în care face parte dintre statele care au făcut cele mai multe exporturi militare către Israel, țara vinovată pentru distrugerile din acest teritoriu și uciderea a peste 70.000 de palestinieni. 

Dar realitatea este că România are niște atuuri pe care alte țări nu le au. Și anume o comunitate palestiniană influentă, cu care a menținut legăturile și pe care se poate baza la nevoie. 

„Cea mai frumoasă perioadă a vieții mele”

Am cunoscut o parte din această comunitate în 2017, când am fost în Fâșia Gaza, împreună cu alți trei jurnaliști români. Am aflat atunci că sunt sute de palestinieni care studiaseră în România, în general medicină, farmacie sau inginerie de construcții civile, și care erau organizați într-o Asociație de prietenie România-Palestina.

Unii erau medici, alți directori de spitale la stat sau chiar proprietari de spitale private. Fără să exagerez, palestinienii care studiaseră în România reprezentau unul din pilonii de rezistență ai sistemului medical din Fâșia Gaza.

În cele câteva zile petrecute acolo, am întâlnit însă și ingineri constructori sau oameni de afaceri, toți păstrând legături foarte strânse cu România, într-o formă sau alta. Mulți aveau cabinete medicale sau afaceri, soții românce și rude aici. Unii erau chiar cetățeni români. Am înțeles atunci că relațiile dintre palestinieni și țara unde au studiat nu s-au încheiat niciodată. 

„Am stat șapte ani în România, pe timpul lui Ceaușescu, și mi-a plăcut foarte mult la voi. Am făcut medicină la Iași, a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele”, îmi povestea atunci în limba română doctorul Rafeek Zant, care era patronul unui spital privat din Gaza City.  

„Pe timpul lui Ceaușescu, România dădea cam 300 de burse pe an pentru palestinieni, atât din Gaza, cât și din Cisiordania. Cei mai mulți alegeau medicina, stomatologia sau construcțiile. În momentul ăsta mai sunt cam zece burse pe an, date de România”, mi-a spus și Salah Joudah, fost profesor la Universitatea din Gaza, dar care avea și un cabinet de stomatologie în București.

După războiul declanșat de Israel, în urma atacului terorist al Hamas din 7 octombrie 2023, majoritatea acestor oameni au plecat din Fâșia Gaza. Cei cu care am reușit să iau legătura mi-au spus că, fie au ajuns în România, împreună cu soțiile și copiii cetățeni români, fie au plecat în alte țări. Ministrul de Externe, Oana Țoiu, mi-a confirmat anul trecut, într-un interviu, că nu mai există niciun cetățean român în Fâșia Gaza, pentru că au fost scoși de acolo de autoritățile române, chiar din primele zile ale războiului. 

Ce spune MAE, oficial, despre comunitatea româno-palestiniană

Datele de pe site-ul MAE arată în felul următor: înainte de război, comunitatea mixtă româno palestiniană era estimată la 2000 de persoane și era formată din următoarele categorii: 

• Cetățeni cu acte de identitate românești – 600
• Palestinieni absolvenți ai unor studii universitare în România – 1400 
• Cetățeni palestinieni familii mixte – 100

Numai în Fâșia Gaza erau înregistrați 700 cetățeni palestinieni cu studii în România și 250 cetățeni cu documente românești. Acești oameni sunt: medici, stomatologi, farmaciști, ingineri construcții civile. Există și două asociații înregistrate: Asociația Absolvenților de Facultăți și Institute din România (înființată în 2017) și Asociația de prietenie Palestina – România, înființată în 1994. 

Se bazează autoritățile române pe aceste resurse umane atunci când promit că pot contribui cu know-how și experți la reconstrucția Fâșiei Gaza după război? Probabil că da, ar fi contraproductiv să nu o facă. Nu știm nici câți dintre ei ar fi dispuși să se întoarcă într-un teritoriu aproape distrus de rachetele și bombardamentele israeliene, după doi ani și jumătate de război. 

Sunt multe necunoscute, însă este cert că prezența președintelui României, indiferent de numele lui, la o întâlnire internațională la care se vorbește despre reconstrucția Fâșiei Gaza nu poate fi deloc deplasată. 

Pentru că, pur și simplu, istoria recentă ne dă dreptul să fim acolo.   

Pe Gabriel Bejan poți să-l citești și dacă te abonezi la newsletterul „Rațiunea, înapoi!”, pe care-l trimite în fiecare marți dimineața pe mail.