Semne subtile care arată că un adolescent se luptă cu bulimia, anorexia sau mâncatul compulsiv
E ora cinei și puneți masa. „Nu mi-e foame, am mâncat în oraș”, spune adolescenta ta și pleacă în camera ei. În timp ce mănânci, îți dai seama că n-a mai stat cu voi la masă de câteva săptămâni, poate o lună. Ultimele mese i le-ai dus în cameră pentru că ți-a spus că are multe teme de făcut. Alungi repede gândul, pentru că fata ta nu are probleme cu kilogramele. „Primele semne ale unei tulburări de alimentație sunt adesea comportamentale, nu fizice. În bulimie, spre exemplu, greutatea corporală rămâne aceeași o perioadă, deși vorbim de o boală”, atrage atenția Tom Quinn, directorul unei organizații care sprijină persoanele afectate de tulburări alimentare în Marea Britanie, într-un articol din The Independent.
În timp ce unele semne ale tulburărilor alimentare alarmează imediat părinții, altele pot trece neobservate. Problema este că părinții caută adesea un singur indiciu: scăderea vizibilă în greutate. Or, în multe cazuri greutatea poate rămâne stabilă luni la rând. Primele modificări sunt subtile și pot fi ușor puse pe seama „vârstei” sau a programului încărcat.
Deși adolescența este perioada cu cel mai mare risc, tulburările de alimentație pot apărea mult mai devreme, chiar în copilăria mică. În același timp, ele nu ocolesc nici băieții, chiar dacă fetele sunt statistic mai afectate. Presiunea socială, perfecționismul, traumele, bullyingul, comentariile despre corp sau performanță pot deveni factori declanșatori într-o perioadă deja fragilă emoțional.
Semnale de alarmă pe care părinții le pot trece cu vedere
Tulburările de alimentație sunt afecțiuni psihice complexe, recunoscute în manualele de diagnostic internaționale, care afectează modul în care o persoană se raportează la mâncare, la propriul corp și la control. Nu este vorba despre „mofturi”, „diete extreme” sau „fițe de adolescent”, ci despre boli cu impact medical și emoțional real.
INTERVIURILE HotNews.ro