Skip to content
Actualitate

Un „activ indispensabil” al forțelor americane a fost distrus de iranieni în Arabia Saudită. De ce sunt analiștii îngrijorați

Sebastian Jucan

Distrugerea unui avion E-3 „Sentry” al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite în urma unui atac iranian asupra bazei aeriene „Prince Sultan” din Arabia Saudită poate afecta capacitatea Statelor Unite de a detecta de la distanță amenințările iraniene, spun analiștii consultați de CNN.

Imagini cu aeronava distrusă, difuzate de presa rusă de stat și geolocalizate de CNN, arată coada ruptă și domul radar rotativ – o componentă esențială a sistemului de avertizare și control aerian (AWACS) – prăbușit la sol, la baza aeriană din Arabia Saudită.

Pierderea AWACS reprezintă „o lovitură serioasă pentru capacitățile (SUA) de supraveghere”, a declarat analistul militar CNN Cedric Leighton, fost colonel în Forțele Aeriene americane, care a zburat la bordul acestui tip de avion.

„Are potențialul de a afecta capacitatea (SUA) de a controla aeronavele de luptă și de a le dirija către ținte sau de a le proteja de angajamentele cu aeronave și sisteme de rachete ostile”, a explicat el.

AWACS permite monitorizarea aeriană a unui spațiu de luptă de până la aproximativ 310.800 km² (de la sol până la stratosferă) și este de decenii o componentă vitală a forțelor militare americane. Flota de 17 aeronave E-3 și experiența acumulată de SUA în utilizarea lor sunt considerate de analiști un avantaj major pentru Washington.

Imagini ale aeronavei distruse au început să apară pe rețelele sociale în weekend. CNN a geolocalizat imaginile ca provenind de la baza aeriană din centrul Arabiei Saudite, comparându-le cu o fotografie făcută din satelit pe 11 martie, care arăta un avion E-3 în aceeași locație.

CNN relatase anterior că atacul asupra bazei a rănit cel puțin 10 militari americani. Nu au fost raportate decese. De asemenea, un avion cisternă al Forțelor Aeriene americane a fost avariat, potrivit unor surse.

De ce este atât de importantă o aeronavă E-3 „Sentry” pentru război

Aeronava E-3 este, în sine, atât un puternic post de comandă aerian, cât și o platformă de supraveghere. Ea poate urmări simultan aproximativ 600 de ținte – de la alte aeronave și rachete până la drone mari și chiar tancuri de pe câmpul de luptă.

Personalul de la bordul E-3 poate transmite aceste informații în timp real către comandanții din teatrul de operațiuni terestre, către navele aflate pe mare sau către Pentagon.

În același timp, controlorii de la bordul AWACS pot dirija avioane de vânătoare interceptoare către amenințări sau pot trimite aeronave de atac în sprijinul trupelor terestre aflate sub foc.

Un raport publicat chiar luna aceasta de think tank-ul Center for a New American Security numește AWACS „coordonatorul” câmpului de luptă, „oferind cu agilitate conștientizare situațională critică și coordonare în timp real, care transformă misiunile individuale într-o forță dominantă”.

Raportul descrie AWACS drept „un activ indispensabil pentru operațiunile militare americane de astăzi și din viitorul previzibil”.

Radarele aeriene pot detecta amenințări mult mai rapid decât cele de la sol

Peter Layton, fost ofițer al Forțelor Aeriene Regale Australiene și cercetător la Griffith Asia Institute, a declarat că radarele aeriene cresc exponențial timpul de detectare a amenințărilor.

În conflictul actual, un E-3 ar putea detecta o dronă iraniană Shahed lansată de la aproximativ 322 km distanță cu circa 85 de minute mai devreme decât radarele de la sol, a spus Layton.

Pentru că sunt mobile, aeronavele AWACS se pot deplasa rapid către noi zone de criză și sunt ținte mai dificil de lovit pentru adversari decât radarele fixe de la sol.

Analiștii s-au întrebat luni cum au putut permite forțele armate americane ca avionul E-3 să devină vulnerabil la un atac iranian.

„De obicei se iau măsuri extraordinare pentru a-l proteja de focul inamic atunci când este în zbor. Uneori primește escortă de vânătoare și nu i se permite niciodată să survoleze teritorii ostile, tocmai pentru a fi menținut în siguranță”, a spus Leighton.

El a numit pierderea E-3 la sol „o breșă serioasă în eforturile noastre de protecție a forțelor”.

Leighton a mai spus că atacul ar putea indica faptul că Iranul primește ajutor pentru a ținti activele-cheie ale SUA.

„Cel mai probabil, Rusia a furnizat Iranului coordonate geografice și imagini satelitare care au oferit localizarea exactă”, a afirmat el.

Un succes răsunător pentru un atac iranian cu dronă

Kelly Grieco, o analistă de la think tank-ul The Stimson Center, a scris pe rețeaua „X” că atacul arată cum Iranul își selectează țintele de mare valoare în mod strategic, folosind forțele limitate de care dispune.

Ea a amintit de asemenea de atacurile asupra infrastructurii radar și de comunicații prin satelit de la alte baze americane din regiune, de la începutul războiului.

„Iranul vizează radarele care detectează amenințările, avioanele cisternă care mențin aeronavele în aer și AWACS-urile care coordonează lupta. Este o campanie contra-aeriană. Adaptată la ceea ce poate face propriu-zis Iranul. Iar pagubele sunt reale”, a scris Grieco.

Analiștii au remarcat de asemenea dimensiunea și vechimea flotei americane de E-3, precum și presiunea pe care operațiunile din Orientul Mijlociu o exercită asupra acesteia.

E-3 este disponibil în număr limitat în flota SUA – doar 17 unități la începutul anului, potrivit FlightGlobal.com. Acesta este un număr mai mic decât cel al bombardierelor B-2 Spirit (20).

Și sunt vechi. Prima aeronavă a intrat în serviciu în 1978, iar flota SUA s-a redus de la 32 de aparate, câte erau disponibile în 2015.

Un activ rar al forțelor aeriene americane

Avioanele cu patru motoare, bazate pe platforma comercială Boeing 707, au un echipaj de zbor de patru persoane, cărora li se adaugă între 13 și 19 specialiști de misiune. Numărul poate varia în funcție de misiune, potrivit Forțelor Aeriene.

Aeronavele costau aproximativ 270 de milioane de dolari (la valoarea dolarului din anul fiscal 1998), adică aproximativ 540 de milioane de dolari în prezent.

Pe lângă SUA, Arabia Saudită, Franța și Chile operează E-3, iar NATO are propria flotă comună de 14 astfel de aeronave.

Forțele Aeriene americane analizează înlocuirea flotei îmbătrânite, însă Pentagonul nu a ales încă o platformă, deși unele prototipuri sunt în dezvoltare.

Marina SUA operează un avion similar, dar mult mai mic, de avertizare și control aerian, E-2 „Hawkeye”, care poate decola de pe portavioane și este folosit pentru monitorizarea spațiului de luptă al grupărilor navale de atac.

Însă „Hawkeye” nu poate înlocui cu ușurință „Sentry”. Fiind mai mic, are mai puțin personal pentru monitorizarea câmpului de luptă, iar, fiind un avion cu elice (turbopropulsor), nu poate urca la altitudini la fel de mari ca „Sentry”, ceea ce înseamnă că radarul său nu poate acoperi o zonă la fel de extinsă.