Mesajele astronauților care tocmai au scris istorie: „Este uimitor să vezi această parte a Lunii”

Echipajul misiunii istorice Artemis II a desfășurat trecerea pe lângă Lună și au făcut observații științifice, relatează Sky News și CNN. Astronauții au transmis Centrului de Control al NASA că pot vedea atât Luna, cât și Pământul de pe navă spaţială Orion.

Cei patru astronauţi ai misiunii Artemis II – americanii Christina Koch, Victor Glover, Reid Wiseman şi canadianul Jeremy Hansen – au doborât totodată recordul de distanţă parcursă de oameni în spaţiu, depăşind cel mai îndepărtat punct în raport cu Terra care fusese atins de astronauţii programului Apollo în anii 1970.

Ei au survolat timp de mai multe ore regiuni necunoscute ale Lunii şi faţa ascunsă a acesteia. Echipajul misiunii Artemis II a lucrat în schimburi pentru a fotografia Luna timp de mai multe ore, scrie CNN.

Christina Koch, specialista misiunii, care a intrat în cărţile de istorie devenind prima femeie care a zburat pe deasupra Lunii, a dezvăluit că astronauţii au stat „lipiţi de hublouri” pentru a admira satelitul natural al Pământului.

„Este uimitor să vezi această parte a Lunii”

„Mi-aș dori să fiți aici sus ca să vedeți toate fețele (noastre) zâmbitoare… suntem pur și simplu entuziasmați să începem această zi”, a spus comandantul misiunii Artemis II, Reid Wiseman.

Astronauta Christina Koch a spus la rândul său: „Este uimitor să vezi această parte a Lunii. (…) Nu putem fi mai recunoscători, suntem pregătiți să aplicăm tot ce știm din antrenamentul parcurs”.

Echipajul a mai spus că ceea ce au văzut deja cu ochiul liber este „foarte impresionant” și abia așteaptă să admire peisajele care urmează.

Echipajul Artemis II observă deja „aspecte uimitoare”

Astronautul Reid Wiseman de la NASA și astronautul Jeremy Hansen de la Agenția Spațială Canadiană sunt cei poziționați acum la ferestrele navetei Orion și fac deja fotografii la trecerea pe lângă Lună. Astronauta NASA Christina Koch împărtășește observațiile lor:

„Tocmai am trăit un moment extraordinar când am realizat că Hertzsprung are aproximativ aceeași dimensiune ca incredibilul nostru Orientale”, a spus Christina Koch referindu-se la cele două cratere mari de pe Lună. Hertzsprung este mai vechi decât Orientale, motiv pentru care echipa științifică ar dori să compare aspecte ale ambelor formațiuni.

„De asemenea, observăm că Luna devine vizibil mai mare pe măsură ce ne apropiem, chiar și atunci când o urmărești continuu”, a mai remarcat Koch. „Putem vedea chiar acum simultan Luna și Pământul. Este interesant, deoarece Pământul pare mult mai strălucitor”.

Astronauţii vor zbura prin spatele Lunii şi vor descoperi faţa ei ascunsă, cea care nu este niciodată vizibilă de pe Pământ.

Ei nu vor aseleniza, însă zborul lor reprezintă totuşi o premieră, fiindcă niciodată şi în niciuna dintre misiunile lunare Apollo (1968-1972) nu s-au aflat la bord astronauţi femei, astronauţi de culoare sau astronauţi non-americani.

Ei vor vedea probabil „regiuni ale acestei feţe ascunse pe care niciunul dintre astronauţii Apollo nu le-a putut observa”, a explicat Jacob Bleacher, directorul departamentului de explorare ştiinţifică al NASA, potrivit AFP.

Echipajul a văzut deja bazinul Mare Orientale, un crater gigantic supranumit „Marele Canion al Lunii”, care până acum fusese văzut în întregime doar de sondele spaţiale.

„Este exact ca la antrenament, doar că în 3D şi este pur şi simplu incredibil”, a exclamat astronautul canadian Jeremy Hansen.

• NASA a realizat o simulare sub forma unui video, concepută pentru a arăta ce vor vedea astronauții Artemis II pe fereastra lor în timpul survolării Lunii.

POV: You're flying by the Moon.

This visualization is designed to show you what exactly the Artemis II astronauts will see outside their window during their lunar flyby.

Here, the seven-hour visualization is compressed into 28 seconds. ⬇ (1/4) pic.twitter.com/2OMAy37oht

— NASA Solar System (@NASASolarSystem) April 5, 2026

Survolul lor lunar le va permite, de asemenea, să fie martorii unei eclipse solare – Soarele dispărând în spatele Lunii – şi ai unui răsărit şi apus de Terra în spatele Lunii.

Acest lucru aminteşte de faimoasa fotografie „Răsărit de Pământ” care a revoluţionat viziunea noastră asupra lumii în 1968, în timpul misiunii Apollo 8.

Dacă această misiune şi cea care urmează anul viitor vor decurge bine, NASA intenţionează să trimită astronauţi pe Lună în 2028.

O față accidentată și haotică

Cele două fețe ale Lunii sunt foarte diferite, iar fața pe care o vedem este compusă din câmpii întinse formate din lavă răcită, numite „maria” (din latinescul pentru mări). Fața ascunsă este mai accidentată, mai dură, plină de cratere, fiindcă a fost lovită de asteroizi. Per total are un aspect mai dur și mai haotic decât fața care este vizibilă de pe Terra.

Această față ascunsă a Lunii, cu teren accidentat, a fost fotografiată pentru prima dată de o sondă spațială sovietică numită Luna 3 în 1959 și a fost văzută direct de oameni pentru prima oară în ziua de Crăciun a lui 1968, de către astronauții misiunii americanii Apollo 8.

Un studiu care analizează geologia și gravitația Lunii, publicat în 2025, venea cu explicații legate de motivul pentru care cele două fețe ale corpului ceresc sunt așa de diferite.

Cercetătorii au descoperit că fața vizibilă a Lunii se deformează ceva mai mult decât cea ascunsă, în timpul orbitei sale eliptice în jurul Pământului, din cauza gravitației planetei noastre. Acest fapt indică diferențe în interiorul geologic, mai ales în manta, stratul de sub scoarță.

Interiorul Lunii nu este uniform, partea vizibilă este mai caldă și mai activă geologic în adâncime, în comparație cu partea ascunsă.

Pe fața ascunsă a Lunii NU este mereu noapte sau întuneric total. Precum pe fața vizibilă a Lunii, există și pe fața ascunsă a Lunii un ciclu lunar complet de zi și noapte, care durează aproximativ 29,5 zile.

Deși nu este întuneric absolut pe fața ascunsă a Lunii, aceasta este denumită adesea și „partea întunecată a Lunii”, pentru că este mai puțin cunoscută și mai puțin explorată decât fața vizibilă.

Luna s-a format acum 4,5 miliarde de ani, iar la început se învârtea foarte repede în jurul axei proprii, dar, cu timpul, gravitația terestră a încetinit această rotație. Perioada de rotație a Lunii în jurul axei proprii a scăzut, ajungând egală cu cea de revoluție în jurul Pământului, adică aproximativ 27 de zile. Fenomenul se numește rotație sincronă și una dintre consecințe este că Luna își arată mereu aceeași față către Terra.