Noua „coloană vertebrală” a strategiei Iranului în Strâmtoarea Ormuz: Roiurile de nave mici și rapide / Cum arată „armada” americană

Folosirea de către Iran a unui roi de ambarcațiuni mici și rapide pentru a captura două nave container în apropierea strâmtorii Ormuz riscă să contrazică afirmațiile potrivit cărora forțele americane au neutralizat amenințarea navală a acestei țări și scoate la iveală provocările cu care se confruntă redeschiderea uneia dintre cele mai importante rute de export de petrol din lume, scrie joi Reuters.

• USS George Bush se apropie de Orientul Mijlociu cu puntea plină de avioane de vânătoare

Președintele american Donald Trump a recunoscut, luni, că, deși marina convențională a Iranului a fost în mare parte distrusă, „navele de atac rapid” ale acesteia nu au fost considerate o amenințare majoră.

El a spus că orice astfel de nave care se apropie de blocada Marinei SUA stabilite în afara strâmtorii vor fi „eliminate imediat” folosind „același sistem de distrugere rapid și brutal” desfășurat în Caraibe și Pacific, unde atacurile aeriene americane au lovit nave suspectate de trafic de droguri și au ucis cel puțin 110 persoane.

Aceste ambarcațiuni nu atacau însă nave comerciale mari, dar nici nu erau masiv înarmate, Garda Revoluționară Iraniană dispunând de mitraliere grele, lansatoare de rachete și, în unele cazuri, rachete antinavă.

Atacurile cu bărci rapide fac acum parte dintr-un „sistem stratificat de amenințări”, alături de „rachete amplasate pe țărm, drone, mine și interferențe electronice menite să creeze incertitudine și să încetinească procesul decizional”, a declarat pentru Reuters compania greacă din domeniul securității maritime Diaplous.

Se estimează că Iranul deținea sute, dacă nu chiar mii, de astfel de ambarcațiuni înainte de război, adesea ascunse în tuneluri de coastă, baze navale sau printre navele civile, potrivit specialiștilor în securitate maritimă.

Aproximativ 100 sau mai multe astfel de nave ar fi fost distruse de când a început conflictul din Iran, pe 28 februarie, a declarat Corey Ranslem, directorul executiv al grupului de securitate maritimă Dryad Global.

Schimbare de tactică

Înainte acestei săptămâni, Iranul se baza pe atacuri cu rachete și drone pentru a lovi traficul maritim din jurul strâmtorii, o rută care gestionează în mod normal 20% din aprovizionarea zilnică mondială cu petrol și gaze naturale lichefiate.

Aceste atacuri s-au oprit odată cu armistițiul din 8 aprilie.

Confiscarea celor două nave cargo de către Iran a urmat impunerii de către Washington a blocadei asupra comerțului maritim al Iranului și începutului interceptării petrolierelor și a altor nave care au legături cu Iranul.

„Industria transportului maritim civil nu este echipată pentru a împiedica forțele armate iraniene să confiște nave”, a declarat Daniel Mueller, analist senior la compania britanică de securitate maritimă Ambrey.

De obicei, într-o operațiune de capturare sunt folosite în jur de 12 ambarcațiuni, a adăugat el.

Bărcile rapide iraniene servesc acum drept „coloana vertebrală” a strategiei navale a Tehranului, fiind capabile să se deplaseze rapid ca parte a „războiului asimetric împotriva inamicului”, a declarat pentru Reuters un înalt oficial iranian din domeniul securității.

„Datorită vitezei lor foarte mari, aceste bărci pot efectua cu succes atacuri de tip «lovește și fugi» („hit-and-run”) fără să fie detectate”, a spus oficialul, vorbind sub protecția anonimatului.

Limitele ambarcațiunilor rapide

Calculând incluziv capturările din această săptămână, Iranul a folosit ambarcațiuni mici și rapide de cel puțin șapte ori începând din 2019 încoace, a declarat Mueller, reprezentantul companiei Ambrey.

Vânturile puternice și valurile mari din apele din largul Iranului pe timpul verii îngreunează desfășurarea unor astfel de operațiuni, a afirmat o sursă din sectorul transportului maritim iranian, familiarizată cu aceste ape.

„Când marea este foarte agitată, ele (forțele armate de la bord, n.r.) nu pot trage”, a spus sursa.

De asemenea, aceste ambarcațiuni sunt slab echipate pentru a se confrunta cu o navă de război și ar suferi probabil „pierderi foarte mari” în cazul unui atac direct asupra uneia dintre acestea, a arătat Jeremy Binnie, specialist în Orientul Mijlociu la compania de informații din domeniul apărării Janes.

„Chiar dacă ar încerca să satureze sistemele de apărare ale navei atacând din mai multe direcții, ar fi extrem de vulnerabili la sprijinul aerian care ar fi solicitat”, a spus el.

Pe hârtie, atacurile cu rachete ghidate ar distruge cu ușurință aceste ambarcațiuni, dar lansatoarele de rachete portabile ar reprezenta o amenințare pentru aeronavele americane care zboară la joasă altitudine, a adăugat Binnie.

„Va fi mult mai greu să se elimine amenințarea reprezentată de ambarcațiunile mici decât a fost să se distrugă navele militare mai mari ale Iranului, care erau ținte mari, relativ ușor de găsit și de urmărit și care, cel mult, aveau o capacitate limitată de a se apăra împotriva atacurilor aeriene”, a mai arătat specialistul.

Realitatea pentru sectorul transportului maritim este o perturbare și mai mare, precum și costuri de asigurare ridicate.

După așa-numitul „război al petrolierelor” din anii 1980, Iranul a recurs din ce în ce mai mult la tactici asimetrice, întrucât marina iraniană a fost practic distrusă, la fel cum s-a întâmplat și în conflictul actual, a declarat Duncan Potts, director al firmei de consultanță Universal Defence and Security Solutions și fost viceamiral al Marinei Regale Britanice.

„Când Marina SUA și președintele spun: «Am distrus marina, am scufundat o fregată în largul Sri Lankăi» – ați mai făcut asta înainte, dar ați uitat că adversarul vostru a adoptat o strategie asimetrică. Și au perfecționat-o”, a avertizat fostul viceamiral.

Marina SUA a desfășurat 19 nave în Orientul Mijlociu

Marina SUA are în prezent 19 nave în Orientul Mijlociu, inclusiv două portavioane, și șapte nave în Oceanul Indian, a declarat joi un oficial american citat american, citat de CNN.

Armata SUA a început să impună blocada asupra porturilor iraniene, folosind o mare parte din aceste forțe, începând din 13 aprilie, și a redirecționat cel puțin 33 de nave până joi.

Forțele americane au abordat, de asemenea, cel puțin trei nave, inclusiv două în Oceanul Indian, la aproximativ 2.000 de mile (3.218 kilometri) de Golful Persic. Cea mai recentă abordare a avut loc în noaptea de miercuri, când forțele americane au abordat o „navă fără pavilion aflată sub sancțiuni” care transporta petrol din Iran în Oceanul Indian, a anunțat Departamentul Apărării (Pentagonul).

Luni, săptămâna trecută, se aflau 15 nave în zona de responsabilitate a Comandamentului Central al SUA, care este însărcinat cu gestionarea operațiunilor militare americane în Orientul Mijlociu.

Cele 19 nave aflate în prezent în zonă sunt:

Portavioane:

• USS Abraham Lincoln
• USS Gerald R. Ford

Distrugătoare:

• USS Bainbridge
• USS Thomas Hudner
• USS Frank E. Petersen Jr.
• USS Delbert D Black
• USS Michael Murphy
• USS Mitscher
• USS Rafael Peralta
• USS Spruance
• USS Milius
• USS Churchilll
• USS Truxton
• USS Mahan

Nave de luptă:

• USS Canberra
• USS Tulsa

Grupul de intervenție amfibie:

• USS Tripoli (navă de asalt amfibie)
• USS New Orleans (navă de transport amfibie)
• USS Rushmore (navă de debarcare)

În plus, USS John Finn, USS Pinckney, USS Higgins, USS Mustin, USS McFaul, USS John L. Canley și USS Santa Barbara operează toate în Oceanul Indian.