Regizoarea Chris-Simion Mercurian a reușit să construiască, în București, singurul teatru nou privat ridicat de la zero în România, după căderea comunismului. În septembrie 2025, teatrul a fost inaugurat. Acum câteva zile Uniunea Teatrală din România (UNITER) a decernat zeci de premii pentru anul 2025. Teatrul nou nu a existat.
- Cea mai citită continuare ar fi: UNITER e rău, teatrul cel nou e bun. Ar fi o continuare pe placul rețelelor sociale, care ar împinge conflictul și l-ar viraliza.
- Numai că, în viața reală, lucrurile sunt ceva mai complicate.
Pe 19 septembrie 2025, în romanticul și dărăpănatul cartier al Bucureștiului care se întinde de pe Calea Victoriei spre Gara de Nord, a fost inaugurat Teatrul Grivița 53. A fost inițiativa artistei Chris-Simion Mercurian și a soțului acesteia, Tiberiu Mercurian.
În 2016, cei doi au cumpărat terenul, cu 200.000 de euro, banii lor. În 2021 au luat aprobările. În 2023-2025 au ridicat teatrul. Avizele și construcția s-au făcut în mandatele lui Nicușor Dan de la Primăria Capitalei.
Teatrul are două săli: una cu 140 de locuri și cealaltă de 70 de locuri. Totul a costat 4,5 milioane de euro, potrivit unei discuții purtată cu Tiberiu Mercurian.
Foto: Imagini din clădirea Teatrului Grivița 53
Din acești bani, 1,7 milioane de euro sunt bani publici. Ai cetățenilor norvegieni. Pentru că Grivița 53 a luat un grant.
Restul au fost donații de la oameni și, mai ales, de la companii românești: acestea au adus 1 milion de euro.
Ce s-a întâmplat la Gala Uniter
Luni, 25 mai 2026, Uniunea Teatrală din România, UNITER, a avut gala în care a premiat realizările anului 2025. A fost o sărbătoare.
La Gala UNITER au fost premiați mari actori, admirabili regizori, autori și coregrafi talentați. Au primit distincții Teatrul Act pentru peste 25 de ani de activitate, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova „la împlinirea a 175 de ani de slujire a culturii românești” și Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași pentru 185 de ani.
A fost omagiat Centrul Cultural al Municipiului București ARCUB „pentru 30 de ani de rezistență, continuitate și relevanță în cultura Bucureștiului”.
Un premiu special a fost acordat pentru „Asociația Șerban Ionescu – pentru construirea unui spațiu de creație și identitate culturală în localitatea 2 Mai”.
Ce spune UNITER
Cea mai citită continuare a acestui text ar fi una conflictuală. O luptă între bine și rău, unde UNITER e Goliat și teatrul cel nou e David.
Sau, și mai tare: UNITER e „sistemul” și cei doi investitori artistici sunt „antisistemul”.
Dar, în realitate, poate că nu e vorba de asta. Tiberiu Mercurian a semnalat, dezamăgit, pe Instagram absența investiției din Gala UNITER.
Am sunat la UNITER, încălcând buna tradiție că mai bine tragem înainte să întrebăm.
Am discutat cu Pamela Bojog-Pricopie, purtătorul de cuvânt al Uniunii Teatrale.
„Senatul nostru e format din 19 artiști, actori, regizori și un manager cultural. Senatul se întâlnește în fiecare lună februarie pentru a vota premiile UNITER. Da, anul acesta au acordat premii pentru teatre, la categorii speciale. Înțelegem supărarea de la Teatrul Grivița 53”, a spus Bojog-Pricopie.
Ea a explicat că echipa noului teatru nu reclamă că a fost ignorată pentru un act artistic, ceea ce au confirmat și cei de la teatru, ci pentru că „nu li s-a remarcat investiția”.
„Dar nu a fost nicio rea voință. Pur și simplu, așa au votat acești oameni”, a mai spus reprezentanta UNITER. Ea a amintit că „în ambele festivaluri de teatru organizate de UNITER în 2024 și 2025 s-au organizat evenimente pentru investiția de la Teatrul Grivița 53, inclusiv o strângere de fonduri”.
Și ce facem acum? Nu condamnăm pe nimeni „la ziar”?
„Investiția” și „investitorul” nu există în mentalitatea noastră comună
Cei 19 artiști din Senatul UNITER, printre care Victor Rebengiuc, Vlad Zamfirescu, George Mihăiță sau Marcel Iureș, pot fi suspectați de multe lucruri, dar în niciun caz de preocupare de a da în cap cuiva. Parcă îi și vezi pornind cu stiletele în mână, la vreme de seară. În fond, și de aceea îi iubim, sunt artiști.
În general în lumea culturală coalițiile sunt improbabile, comploturile țin o zi, iar „dezbinare” e eufemismul secolului ca să definești lipsa unui scop comun. Brusc, s-ar fi burzuluit ei pe Chris și pe Tiberiu Mercurian? Oricum cei doi au, ei înșiși, alte treburi, nu să se lupte cu breasla.
Mai degrabă lucrurile au stat fix cum le-a povestit purtătoarea de cuvânt a UNITER: S-a propus, s-a votat, nu a trecut.
Și nu a trecut la vot pentru că nu există o categorie intitulată „Investiții noi”. Nu știm cu ce se manâncă „investiția” și îl detestăm pe „investitor”, cu o intensitate crescută când conștientizăm că nu știm exact de ce. D-aia!
Categoria „reușite noi” lipsește nu doar din regulamentul UNITER, ci și din atenția noastră, a fiecăruia, să fim cinstiți. Cum să apreciem noul dacă nu-l vedem? Poate că aici e și miezul neconflictual, dar relevant, al acestei întâmplări.
Singurul nu a fost premiat pentru că e singurul
Suntem obișnuiți să recompensăm tradiția, să onorăm continuitatea și să aplaudăm „întreaga carieră”. Mai ales în cazul morților ne atingem apogeul recunoștinței. Am învățat să facem funerarii naționale impecabile.
Dar ne-am dezobișnuit să prețuim prospețimea, începutul și investițiile. Tocmai pentru că ele sunt atât de rare. În orice domeniu.
Lexicul „peticirii” este nesfârșit. Dar ne lipsește rutina lucrului pornit de la zero. Nu avem reflexul de a valoriza așa ceva. Mai ales ceva frumos, Doamne păzește! Căci Grivița 53 e un loc cultural cu adevărat frumos, un exercițiu scandinav în apropiere de gara delabrată a orașului nostru.
Și nu e vorba să premiezi o clădire, că UNITER nu e agenție imobiliară. Inițiativa din nimic e reușita, nu tavanul.
Probabil că cei 19 artiști din Senat nici nu au avut reprezentarea muncii necesare ca să strângi sumele de bani, să planifici și să organizezi. De unde să o aibă dacă nimeni nu a mai făcut-o? Nici eu nu am idee ce înseamnă, probabil nici dumneavoastră nu aveți, decât dacă suneți unul din milionul de antreprenori pe care România îl ignoră.
Singurul teatru privat construit în ultimii 35 de ani în România nu a putut fi premiat pentru că a fost singurul.
