„Creierul funcționează la fel ca mușchii: dacă nu îl folosești, îl pierzi”
HotNews: Domnule Spitzer, ce se întâmplă în mintea noastră atunci când folosim Inteligenţa Artificială?
Manfred Spitzer: Mediile digitale ne distrag atenția încă de când au apărut. Ne obișnuiesc să fim distrași mai ușor și ne fac tot mai puțin capabili să ne concentrăm, ceea ce nu este deloc un lucru bun. Până acum, a devenit clar că utilizarea ecranelor și a mediilor digitale de către tineri contribuie la tulburările de deficit de atenție. Nu aș spune că este cauza lor, dar contribuie cu siguranță la frecvența ridicată a acestor tulburări în rândul populației tinere.
Inteligența artificială este un fel de media digitală pe steroizi. Modelele lingvistice de mari dimensiuni pot genera texte fluente și îți creează impresia că vorbești cu o ființă umană. De aici apar tot felul de consecințe bizare. Mulți uită că vorbesc cu o mașină, nu cu un om. Unii ajung chiar să-i facă cereri în căsătorie sau alte asemenea lucruri absurde.
Agravează foarte mult lucrurile, pentru că nu doar ne distrage atenția, ci preia tot felul de activități mintale, precum focalizarea și concentrarea. Pur și simplu, adresăm o întrebare și primim răspunsul, în loc să încercăm să-l găsim singuri. De aceea, răspunsul nu va rămâne mult timp în mintea noastră. Nu ni-l vom aminti, pentru că, atunci când procesăm informația într-o măsură mai mică, scade și probabilitatea ca ideile respective să fie reținute și să se transforme în amintiri.
Efortul mintal pe care îl depunem este cel care stabilește dacă ne amintim sau nu anumite lucruri. Dacă depunem tot mai puțin efort și îl externalizăm către o mașină, informațiile vor fi stocate într-o măsură tot mai mică în creierul nostru.
Desigur, aceasta este o problemă pentru educație, pentru formarea și dobândirea competențelor. Pe termen lung, ne afectează funcționarea creierului. Creierul funcționează la fel ca mușchii: dacă nu îl folosești, îl pierzi.
Suntem cu toţii conştienţi că, mai târziu în viață, funcțiile creierului se deteriorează, fie pentru că acesta îmbătrânește, fie din cauza unor afecțiuni. Atunci când această deteriorare devine vizibilă din punct de vedere clinic, o numim demență. Un nivel mai redus de educație în tinerețe va duce, în cele din urmă, la mai multe cazuri de demență la bătrânețe.
Industria cu „cel mai puternic lobby din lume”
– Există, totuși, o diferență între a avea la dispoziție un instrument performant și a-i încredința acestui instrument relația cu noi înșine sau cu ceilalți. Mulți utilizatori ai Inteligenței Artificiale spun că ideile le aparțin în continuare și că folosesc aceste instrumente doar pentru sarcinile de rutină…
– Dacă, într-adevăr, așa procedează, este în regulă. Fiecare adult poate face ce dorește, după propria judecată, pentru că trăim într-o societate liberă. Eu spun însă atât: dacă îți externalizezi activitatea mintală, acest lucru nu va fi benefic pentru capacitățile tale intelectuale. Aşa că adulții ar trebui să ia decizii în cunoștință de cauză.
Este la fel ca în cazul televizorului. Știm că, dacă te uiți prea mult la televizor după vârsta de 55 de ani, riscul de demență crește cu fiecare oră petrecută zilnic în fața ecranului. Există un studiu amplu care arată acest lucru. Desigur, pensionarii pot continua să se uite la televizor, dacă asta aleg. Dar ar trebui să știe că astfel își sporesc riscul de a dezvolta demență la o vârstă înaintată. Dacă ar cunoaște acest risc, probabil că nu s-ar mai uita la televizor atât de multe ore. Sau poate că tot ar face-o. Dar vorbim despre adulți.
Când vine însă vorba despre tineri, deci despre oameni care încă nu pot fi pe deplin răspunzători pentru propriile alegeri pentru că nu au ajuns la maturitate, responsabilitatea ne aparține nouă. Trebuie să ne asigurăm că această nouă tehnologie nu le pune în pericol educația și sănătatea.
Industria inteligenței artificiale beneficiază probabil de cel mai puternic lobby din lume, pentru că aceste companii câștigă sume uriașe. Nu trebuie să sacrificăm educația și sănătatea generației următoare pentru profitul câtorva miliardari. Or, exact asta facem în prezent. Iar acest lucru trebuie să înceteze. În ambele mele cărți, și mai ales în cea despre Inteligența Artificială, susțin foarte ferm că nu trebuie să permitem să se întâmple asta.
„În formarea minților tinere, Inteligența Artificială nu își are locul”
Inteligența Artificială este un instrument extraordinar pentru foarte multe lucruri. Și nu mă refer atât la ChatGPT, cât la alte sisteme de inteligență artificială, care pot determina structura proteinelor sau pot face lucruri remarcabile, mai ales în medicină. Aceste sisteme pot procesa cantități uriașe de date, provenite de la milioane de oameni, și pot urmări evoluția sănătății lor pe perioade lungi. Pot descoperi legături noi între diferite constatări și pot identifica tipare ale unor boli pe care niciun medic nu le-ar putea sesiza vreodată într-un asemenea volum de informații, adunat de-a lungul multor ani de la atât de mulți pacienți. Așa este folosită astăzi Inteligența Artificială în medicină: pentru a identifica boli noi și pentru a găsi tratamente. Iar acest lucru este extraordinar. Dar aici vorbim despre Inteligența Artificială aflată în mâinile unor specialiști, pe care îi ajută să devină și mai buni în domeniul lor. Asta este minunat și trebuie încurajat.
În formarea minților tinere, însă, Inteligența Artificială nu își are locul. Îi ajută pe tineri să externalizeze tocmai activitatea mintală de care au nevoie pentru a învăța și pentru a-și dezvolta propriul creier.
„Ar trebui să fiți mândri că nu ați folosit până acum atât de mult ecranele în școli”
– Vorbiți despre riscurile ecranelor și ale tehnologiei digitale într-o țară în care digitalizarea școlilor este prezentată drept o modalitate de a recupera decalajele sistemului românesc de educație, un instrument util pentru copii.
– Ar trebui să fiți mândri că nu ați folosit până acum atât de mult ecranele în școli, pentru că, datorită acestui lucru, copiii dumneavoastră au învățat mai mult. Folosirea ecranelor în școală reduce volumul de cunoștințe pe care îl dobândesc elevii. Datele PISA și alte cercetări arată o corelație clară în această privință. Așadar, utilizarea mediilor digitale pe ecran în școli afectează învățarea copiilor.
După ce copiii au acumulat suficiente cunoștințe și și-au dezvoltat capacitățile intelectuale, le va fi ușor să folosească Microsoft Word, Excel sau orice alt program. Le va fi ușor să lucreze pe calculator. Dar, mai întâi, ajutați-i să se dezvolte intelectual fără ajutorul ecranelor. Odată ce au ajuns la un nivel bun de dezvoltare, vor putea folosi calculatoarele și se vor descurca foarte bine.
Să le afectezi mai întâi dezvoltarea mintală doar pentru a-i familiariza cu folosirea calculatorului nu este o idee bună. Este o abordare susținută de așa-numiții pedagogi ai educației media, dar este complet greșită.
„Vom ajunge să le restricţionăm copiilor accesul la Inteligenţa Artificială. Sunt absolut convins”
– Atunci, de ce tratăm ecranele şi tehnologia ca pe ceva atât de important?
– În parte, este rezultatul lobby-ului. Ni se spune în permanență: „Acesta este viitorul, trebuie să facem asta, trebuie să continuăm în această direcție, trebuie să acceptăm că acesta este viitorul nostru și să ne obișnuim cu el.” Totul este lobby, punct. Oamenii sunt plătiți să spună aceste lucruri. Dar asta nu înseamnă că sunt adevărate.
– Dar responsabilitatea pentru folosirea ecranelor e doar pe umerii consumatorului?
– În prezent, nu avem suficiente reguli și nici limite clare. Din punctul meu de vedere, politicienii ar trebui să interzică folosirea smartphone-urilor înainte de vârsta de 16 ani. Ar fi foarte bine dacă am avea o asemenea măsură. Australia se îndreaptă deja în această direcție, în beneficiul tinerilor de acolo. Și în Europa se discută despre asemenea restricții, ceea ce este un lucru bun.
Cred că vom ajunge treptat acolo, pentru că începem să înțelegem cât de nocive sunt aceste tehnologii pentru dezvoltarea copiilor și adolescenților. Vom introduce interdicții, limite și alte forme de protecție. Sunt absolut convins că se va întâmpla.
În ceea ce privește Inteligența Artificială, vom ajunge să-i restricționăm folosirea de către copii și adolescenți. După ce se maturizează și își dezvoltă propriile capacități, o pot folosi ca pe un instrument. La fel ca ecranele, Inteligența Artificială este un instrument. Atât timp cât o tratezi și o folosești ca atare, este în regulă. Dar nu este nimic mai mult decât atât: un instrument.
„În lipsa unei legi cu interdicții, fiecare părinte trebuie să ducă singur această luptă”
– Şi în România există un proiect pentru limitarea accesului tinerilor la platformele digitale. Criticii spun însă că nu putem împiedica în mod real copiii să intre pe internet și să folosească dispozitive electronice, nici măcar prin verificarea vârstei. Credeți că este posibil, pur și simplu, să îndepărtăm ecranele din fața copiilor?
– Sigur că este posibil. Trebuie doar să iei această decizie și apoi să te asiguri că este respectată. Le iei dispozitivul, punct. Școlile pot impune această regulă. Pot avea spații în care sunt păstrate telefoanele: copiii vin, își lasă iPhone-ul acolo, iar după terminarea cursurilor îl recuperează și îl iau acasă. Iar părinților li se poate spune foarte simplu să nu le cumpere copiilor smartphone-uri înainte de vârsta de 16 ani. Se poate merge chiar până la interzicerea acestui lucru.
Le interzicem deja tinerilor să consume alcool înainte de 16 sau 18 ani. Desigur, unii oricum beau alcool și fac asta chiar de faţă cu părinții. Dar legea există, iar părinții ar putea spune: „Știi ceva? Legea nu-mi permite să te las să faci asta, de aceea nu te las”. O asemenea lege îi ajută pe părinți să-și facă datoria și să aibă grijă de copiii lor. În lipsa ei, fiecare părinte trebuie să ducă singur această luptă, iar asta nu este o idee bună.
Adoptați aceste legi și dați-le părinților puterea de a le aplica. Acesta este drumul către un viitor mai bun. Restul sunt doar vorbe și gesturi de neputință: „Este ca ploaia, pur și simplu vine peste noi și nu avem niciun control.” Ei bine, avem control. Haideți să fim serioși! Nu accept această retorică potrivit căreia, dacă tehnologia există, trebuie neapărat să fie prezentă peste tot și va rămâne pentru totdeauna. Nu, nu va rămâne. Nu în viața copiilor.
– Interdicţia unui obiect nu-l face şi mai de dorit?
– Este un argument foarte prost. Interzicem deja alcoolul pentru copii. Înseamnă asta că vor consuma și mai mult? Sper că nu. Cunosc argumentul, dar care este alternativa? Să le permitem accesul la heroină și la orice altceva doar pentru că o interdicție i-ar putea face să-și dorească acele lucruri și mai mult? Nu. Dacă ceva le face cu adevărat rău copiilor, iar noi știm că le face rău, atunci trebuie să intervenim. Şi lucrul responsabil este să spunem „nu”.
Și mai este ceva: dacă un copil nu are smartphone, părinții nu trebuie să-i interzică permanent să-l folosească. Pur şi simplu nu îl are. Deci n-are ce să interzică, nu mai e nevoie să spună „nu” în fiecare zi. Dacă oricum nu are smartphone, nu mai trebuie să-i interzici nimic.
„Ar trebui să vă gândiți cu atenție la felul în care vă petreceți timpul!”
– Când vorbim despre ecrane și despre lumea digitală, copiii sunt, de obicei, în centrul atenției. Dar nu e posibil ca adulții să fi devenit, de fapt, subiecții marelui experiment digital: lucrăm pe computer, iar viaţa socială şi relaxarea sunt intermediate de ecrane?
– În primul rând, nu ar trebui să faceți asta. Eu nu o fac. Nu folosesc rețelele sociale și nu îmi petrec niciodată timpul liber în fața unui ecran.
Lucrez însă toată ziua la calculator: scriu e-mailuri, eseuri, articole și cărți. Așadar, petrec zilnic între opt și douăsprezece ore în fața unui ecran. Îmi provoacă asta demență? Nu. Pur și simplu îmi fac meseria și încerc să rezolv cât mai multe lucruri. Folosesc calculatorul pentru că mă ajută să fiu mai productiv decât aș fi dacă aș scrie de mână. Dar acest lucru este cu totul diferit de a-ți petrece viața socială sau timpul liber în fața ecranelor.
Aceasta este partea dăunătoare. Cred că ar trebui să vă gândiți cu atenție la felul în care vă petreceți timpul. Pentru binele dumneavoastră, citiți-mi cărțile și luați în serios ceea ce scriu în ele!
„Viața tinerilor s-a înrăutățit din cauza folosirii excesive a mediilor digitale”
– Dar aceste tehnologii sunt integrate foarte uşor în vieţile noastre şi sunt folosite de majoritatea dintre noi. Dacă reducerea timpului de utilizare pare o misiune imposibilă, nu e absurd să ne aşteptăm că putem trăi şi fără?
– Cred că deja le tolerăm, în detrimentul acestor oameni și al întregii societăți. Dar, în loc să spunem „tehnologia există și nu ne mai putem întoarce”, ar trebui să ne întrebăm cum arăta lumea în urmă cu 20 de ani. În multe privințe, o ducem mai bine acum. Dar în altele, o ducem mai rău. În privința faptului că petrecem zece ore pe zi în fața ecranelor, o ducem mai rău. Avem mai puține interacțiuni umane, mai multe cazuri de depresie, mai multe tulburări de anxietate și mai multe sinucideri.
Gene Twenge și Jonathan Haidt au scris și au publicat studii despre aceste lucruri. Avem, așadar, date care indică o relație de cauzalitate: viața tinerilor s-a înrăutățit. Există mai multă depresie, mai multă anxietate și chiar mai multe sinucideri din cauza folosirii excesive a mediilor digitale și a internetului. Ar trebui, prin urmare, să oprim acest lucru. Astăzi, mai multe fete și adolescente își iau viața decât în urmă cu câțiva ani. Nu ne dorim asta. Și nu putem numi acest lucru progres.
– Dar dumneavoastră cum folosiți Inteligența Artificială?
– Nu o folosesc. Când a apărut ChatGPT, m-am jucat puțin cu el, mi s-a părut plictisitor și asta a fost tot. La ce mi-ar folosi? Eu citesc studiile științifice direct în revistele în care sunt publicate: „Science”, „Nature” și „New Scientist”. Fac asta în fiecare zi, ca să fiu la curent cu noutățile din știință.
De ce aș citi prin ChatGPT o versiune diluată a acelor studii? Nici vorbă. Citesc textele originale. Sunt cele mai bune. Nu vreau versiuni diluate ale originalelor. Timpul meu este limitat. Atunci de ce aș petrece chiar și câteva minute pe ChatGPT, dacă pot ajunge direct la sursă, la ideile autentice, în forma lor originală? Serios. Nu folosesc inteligența artificială.
Într-o măsură mai mare sau mai mică, fiecare poate face această alegere. Ideea mea este că, dacă folosești Inteligența Artificială generativă, șansele de a-ți păstra această autonomie scad. Nu cresc. Ai impresia că primești tot mai multă informație și că poți asimila tot mai mult. Dar, de fapt, asimilezi versiuni tot mai diluate ale tuturor lucrurilor. Este mai bine așa? Eu spun că nu.
Dar întrebați-vă singur! Poate că în cazul dumneavoastră răspunsul este diferit. Pentru mine este foarte clar: citesc textele originale și sunt mulțumit.
„Ei câştigă bani. Nu îi interesează sănătatea dumneavoastră”
– Este o alegere personală. Dar, pentru alte persoane, nu credeți că poate fi mai eficient și chiar mai satisfăcător să lase ChatGPT să le rezume informațiile, pentru eficienţă?
– Exact asta vor să credeți cei care vă vând aceste produse. Există în California câțiva miliardari care câștigă zeci de miliarde de dolari fiecare pentru că investesc în mesajul repetat tuturor: „Acesta este viitorul, asta trebuie să folosiți, trebuie să vă trăiți viața pe platformele noastre și să petreceți zece ore pe zi pe ele.” Ei câștigă bani. Nu îi interesează sănătatea dumneavoastră, sănătatea copiilor dumneavoastră sau bunăstarea altcuiva. Vor doar să facă bani și să transforme timpul oamenilor în profit.
De altfel, o spun chiar ei: „Monetizăm timpul.” Timpul tinerilor. Nu ar trebui să fim atât de nebuni încât să acceptăm asta și să ne organizăm viețile în funcție de profiturile lor. Aceasta este adevărata nebunie!
Iar dacă îi lăsăm să le facă asta copiilor noștri, chiar cu prețul educației și sănătății lor, suntem iresponsabili. Mă înfurii când aud mereu: „Tehnologia există, trebuie să o folosim, aceasta este lumea în care trăim acum.” Nu. E vorba despre profitul lor, nu despre lumea în care trăim. Noi alegem cum trăim. Şi n-ar trebui să fim atât de naivi încât să acceptăm acest joc.
„Multitaskingul mintal nu există”
– Hai să luăm un exemplu: dimineaţa, o rog pe Alexa să-mi citească ştirile…
– Haideți, fiţi serios, doar sunteți jurnalist! Nu ar trebui s-o întrebați pe Alexa! Ar trebui să citiți în fiecare dimineață „The New York Times”, „The Wall Street Journal” și „The Washington Post”. Iar în fiecare săptămână ar trebui să citiți „The New Yorker” și „The Atlantic”. Asta fac eu, în esență.
Nu îi spun Alexei: „Te rog, citește-mi titlurile din «The New York Times»”. Nu. Le citesc singur, iar când ceva mi se pare interesant, intru direct în subiect. În felul acesta ajung la informația autentică, nu la o versiune diluată de Alexa.
– Dar, în timp ce Alexa îmi citește știrile, pot să spăl și vasele…
– Acesta este cel mai bun argument la care mă pot gândi.
– Voiam să sugerez că această tehnologie se integrează tot mai mult în viața noastră…
– Atunci lăsați „The New York Times” să vă fie citit. Probabil că aici putem ajunge la un compromis. Atât timp cât ascultați „The New York Times” sau „The Washington Post”, iar articolele vă sunt citite ca atare, nu de Alexa sau de un sistem de Inteligență Artificială care le prelucrează, pentru mine este în regulă. Și, da, puteți spăla vasele în același timp.
Apropo, să ştiţi că nu puteți desfășura simultan două activități mintale. Puteți spăla vasele și asculta ceva în același timp, dar nimeni nu poate procesa concomitent două fluxuri de informație. Când încercați să faceți asta, de fapt, treceți foarte repede de la unul la celălalt, iar procesarea ambelor are de suferit. Deci nu le faceți bine pe niciuna. Așadar, multitaskingul mintal nu există. Dar, sigur, dacă vreţi dumneavoastră, puteți asculta un ziar bun în timp ce spălați vasele…
„O educație solidă în tinerețe vă protejează împotriva demenței la bătrâneţe”
– Care a fost argumentul căruia v-a fost cel mai greu să-i răspundeți în toate dezbaterile la care ați participat?
– Dacă aș întâlni un argument care mi-ar infirma punctul de vedere, l-aș accepta și aș recunoaște că am greșit. Eu caut întotdeauna adevărul. Sunt om de știință, iar ca om de știință descoperi adesea: „Aici am greșit. Și aici am greșit.” Când se schimbă faptele, îmi schimb și eu opinia, desigur.
Ceea ce susțin acum este cea mai bună concluzie la care pot ajunge pe baza datelor disponibile. De aceea, nu există un argument despre care să pot spune că îmi contrazice în mod valid poziția. Dacă l-aș fi acceptat drept o contradicție reală, mi-aș fi schimbat deja punctul de vedere.
Am auzit de-o mie de ori toate argumentele la care v-ați putea gândi în următoarele cinci minute. Vorbesc serios. Discut foarte mult despre aceste lucruri, cu foarte mulți oameni, inclusiv cu oameni foarte critici, iar mie îmi plac aceste dezbateri.
Dar adevărul este că m-am gândit îndelung la toate acestea și, cu fiecare carte nouă, am adunat tot mai multe date. Să luăm, de exemplu, cartea despre Inteligența Artificială: are câteva sute de referințe. Încerc să ofer o sursă pentru fiecare afirmație, tocmai pentru a demonstra că ceea ce spun este valid. Totul se bazează pe cele mai recente dovezi publicate în literatura științifică medicală.
Să luăm exemplul demenței. Există în revista „The Lancet” un studiu de sinteză realizat de comisia sa de experți pentru prevenirea demenței. Concluzia este că o educație bună reprezintă cel mai important factor de protecție împotriva demenței la bătrânețe. Așadar, dobândiți o educație solidă în tinerețe și veți fi mai bine protejați împotriva demenței la vârste înaintate. Nu eu spun asta. O spune comisia de experți pentru prevenirea demenței a revistei „The Lancet”. Prin urmare, atunci când vreţi să contestaţi asta, trebuie să ştiţi că nu vă contraziceți cu mine, ci cu „The Lancet” și cu experții săi.
