Cum a ajuns țara noastră să-și asigure jumătate din necesarul de petrol din Kazahstan, o țară caspică îndepărtată? Putea fi chiar mai rău: să fim dependenți de ruși.
Povestea începe în 2006-2007, când omul de afaceri Dinu Patriciu, pe atunci proprietarul Rompetrol, căuta un investitor pentru a-i vinde o participație minoritară din grupul său industrial, care includea cea mai mare rafinărie din România, Petromidia, și un lanț de 300 de benzinării.
Au fost mai multe companii mari cu care a negociat atunci miliardarul român, una dintre ele chiar Gazprom. Însă până la urmă Dinu Patriciu a decis să vândă companiei de stat din Kazahstan, KazMunaiGaz, tocmai pentru forța acesteia de a asigura materia primă pentru rafinăria de la malul mării.
Vestea vânzării unei participații de 75% în 2007 a fost surprinzătoare, în condițiile în care înstrăinarea unei cote majoritare însemna că reprezentanții companiei kazahe urmau să dețină controlul companiei. Iar Patriciu era extrem de atașat de afacerea lui.
A stat câteva săptămâni pe mare până să ia decizia
Într-o discuție cu un grup de jurnaliști, el a povestit că, înainte de a lua decizia de a vinde, s-a urcat în barcă și a stat câteva săptămâni singur pe mare. Apoi s-a dus direct și a semnat contractul.
„Am ales compania din Kazahstan pentru că în acest fel constituim acest pod energetic care este și o alternativa la aprovizionarea din Rusia și în același timp asigura independența energetică a României. Pentru România înseamnă că devine un cap de pod dinspre Est spre Vest”, spunea Dinu Patriciu atunci, într-o emisiune la Antena 3, după cum arată arhivele HotNews.
Ulterior, în 2009, a vândut și restul de 25%, așa cum prevedea acordul inițial.
Furtuna perfectă
Aproape 20 de ani mai târziu, decizia de atunci a unui om de afaceri influențează prețul carburanților de astăzi pentru 19 de milioane de români.
Dorința lui Patriciu s-a îndeplinit: România a ajuns într-adevăr un cap de pod, o poartă de intrare a petrolului caspic în Europa, total independentă de resursele rusești.
Însă niciun fel de dependență nu e bună. Anul trecut, România și-a acoperit 77% din necesarul de țiței din import, restul provenind din producția internă. Din aceste importuri, aproximativ 63% au venit din Kazahstan, ceea ce face din această țară principalul furnizor de țiței al României.
Petrolul kazah alimentează aproape în totalitate rafinăria Petromidia și ajunge să fie procesat inclusiv la Petrobrazi, unitate de rafinare din grupul OMV Petrom.
Sistarea livrărilor din Kazahstan înseamnă așadar un deficit de 50% din necesarul intern.
Între timp, în Orientul Mijlociu, Strâmtoarea Ormuz continuă să fie închisă, ceea ce a dus prețul petrolului la 100 de dolari pe baril din nou, în după-amiaza zilei de joi.
Pe piața petrolieră s-a format astfel furtuna perfectă care ar putea majora prețurile din benzinăriile din România spre 11 lei pe litru în următoarea perioadă, așa cum estimează analiștii.
Pericol de penurie pe piața carburanților
Atunci când rămâi brusc fără jumătate din necesarul de petrol, riscul de penurie e mare.
Joi seară, de la Palatul Victoria, premierul interimar Ilie Bolojan a anunțat că Guvernul nu poate lua niciun fel de decizie pe piața carburanților, întrucât nu mai are puteri depline.
Totodată, deciziile trebuie luate în așa fel încât să nu creeze un deficit de combustibil în piață, a adăugat Bolojan.
„În următoarele două săptămâni estimăm că nu vor fi probleme. Rompetrol caută rute alternative. Dacă nu, producția va scădea în august cu 10-15% la rafinăria Petromidia”, a spus prim-ministrul.
