Când îl apără pe generalul Pahonțu, președintele României folosește exact metodele care enervează atât de mult societatea, încât, din când în când, câte un tânăr, dintr-un sat de lângă Făgăraș de pildă, iese din societatea civilă și intră în politică. Dar intră ca să schimbe, nu ca să se supună.
- Ne referim predilect la persoane, dar în joc e și credibilitatea unor instituții. În nici un caz SPP nu e populată cu oameni care au început meseria acum aproape 40 de ani, încercând să oprească mulțimea să-și câștige drepturile.
- Dacă „Domnul Pahonțu nu este în această situație”, așa cum a spus Nicușor Dan, de ce șeful SPP nu și-a depus, de 18 ani, declarația că nu a făcut poliție politică, așa cum a confirmat oficial CNSAS?
Politicienii care l-au scos din minți pe Nicușor Dan de s-a apucat să candideze la primărie făceau așa: mutau discuția. Ce se întâmpla când exploda un abuz al unui coleg de partid sau coleg de minister? Politicianul căpăta o poziție reflexivă. Se uita în zare. Și spunea: „Să vedem ce decide justiția”.
Numai că justiția nu cântărește dacă Lucian Pahonțu merită și e eficient pentru societate să ocupe poziția de șef al SPP, ci dacă are voie să o ocupe. La prima temă, cea strict profesională, nu judecătorii au răspunsul. Șeful lui Lucian Pahonțu are răspunsul. Adică Nicușor Dan.
De altfel, în aceeași apariție publică de la Chișinău în care a anunțat că-l susține pe generalul Pahonțu, președintele Dan a spus că „sunt circumspect că Parchetele o să elucideze reprimarea manifestanților de la Revoluție”. Clar.
Dan a decis că Pahonțu rămâne
Nicușor Dan joacă cartea confuziei intenționate între vinovăția penală și responsabilitatea profesională. Președintele ne propune o lume în care singura condiție ca să fii șef la SRI, SPP, SIE e să nu fi fost condamnat penal.
Când primarii foloseau același argument în fața activistului civic Nicușor Dan, acestuia i se ridica părul în cap.
Cineva a făcut în spațiul public următoarea observație: în țări unde politicienii ajunși sus nu se lasă îmbrățișați de serviciile militarizate ar fi de neimaginat ce se petrece acum în România. Nici în Germania, nici în Polonia, un ofițer STASI sau al securității poloneze nu ocupă după 35 de ani de la prăbușirea comunismului poziția de șef al unui serviciu atât de important. De fapt, nici în Bulgaria, ca să mergem mai aproape.
Primul șef al serviciilor secrete bulgare de după 1989 a spus asta: „Nu e nevoie doar să ne schimbăm, e obligatoriu ca populația să aibă încredere că ne-am schimbat”. Pentru Nicușor Dan, în 2026 încrederea populației în serviciile de forță nu e un criteriu, conform deciziei comunicate de președinte la Chișinău. Că el a anunțat o decizie, chiar dacă nu i-a spus decizie: pe datele de acum, generalul Pahonțu rămâne șef al SPP.
Biroul președintelui
Nu e rolul presei să influențeze ce hotărăște președintele sau ce face șeful SPP cu propria carieră. Într-o societate democratică, jurnaliștii nu practică activismul. Vrea Pahonțu să rămână? E decizia lui liberă. Îl ține Nicușor Dan? Să-l țină. Presa nu ia măsuri de politici publice. Recorder și Snoop și-au făcut treaba de a informa. Mai departe, președintele e ales de oameni și are misiunea lui, infinit mai grea. E o realitate că pe biroul președintelui unei țări ajung, în general, teme atât de grele că n-au putut fi rezolvate pe celelalte birouri.
În tema de față, Nicușor Dan ne-a anunțat cum gândește. Și cum gândește, așa să decidă în legătură cu generalul Pahonțu sau în orice altă chestiune de stat.
Iar dacă SPP însuși, cu sutele de ofițeri capabili care muncesc acolo, se simte bine reprezentat de un șef care de 18 ani nu și-a depus declarația că n-a făcut poliție politică, din nou asta e.
Legea îl obliga pe șeful SPP să depună declarația. Lucian Pahonțu nu a respectat legea. Avem un șef în serviciul public care jonglează cu regulile, chiar dacă asta înseamnă că scapă de criteriile care se aplică propriilor subordonați, dar și șefilor săi. Nicușor Dan are verdict de la CNSAS, Lucian Pahonțu nu are.
„Se lichidează radical”
Istoricul Andrei Ursu a rememorat care a fost ordinul din acea noapte de 21 decembrie: „Se lichidează radical”. Ordinul a fost respectat. Lucian Pahonțu spune că a ajuns la ora 22 în zona Pieței Universității. Exact când a început, la adăpostul întunericului, faza cea mai dură a represiunii. Se băteau oamenii și se trăgea în mulțime. Dar el s-a dus la mașinile de intervenție și n-a avut nimic de-a face cu masacrul din jur, afirmă generalul. Și-a acoperit ochii, urechile și gura, probabil. Viața umană se evapora în jur.
Cât preț punem pe viața umană
Ucigașul angajat de Miliție și Securitate, care l-a omorât în celulă în 1985 pe inginerul Gheorghe Ursu, tatăl lui Andrei Ursu, a ajuns la un moment dat în Danemarca. Era 2011. Într-un hotel din Copenhaga a avut loc o crimă. O însoțitoare de bord a fost descoperită ucisă.
Poliția daneză l-a capturat pe criminal. Se numea Marian Cliță. Când i-au introdus numele în sistem au aflat că era același român care-l omorâse pe inginerul Ursu, în bătaie, în celulă, la ordinul regimului Ceaușescu. Dar danezii nu înțelegeau mobilul crimei din hotel. Ce putea fi atât de grav? Nici nu a existat vreun mobil major. În esență, omorâse pentru că putea să omoare.
Un ziar danez a scris atunci: „Cum e posibil să trăim pe aceeași planetă cu o niște oameni care pun atât de puțin preț pe viața umană?”. Se refereau la criminalul stewardesei, nu la o colectivitate.
„Domnul Pahonțu nu este în această situație”
Au trecut 36 de ani de la represiunea din Piața Universității, cu care, spune președintele României, generalul Pahonțu nu a avut nicio legătură.
Da, bătăile, arestările și crimele din 21 decembrie sunt „o pată” și nimeni care a participat la represiune nu ar trebui să ocupe poziții importante în România democrată, a afirmat Nicușor Dan, dar „domnul Pahonțu nu este în această situație”.
Atunci de ce CNSAS a confirmat oficial că de 18 ani de când legea a intrat în vigoare generalul Lucian Pahonțu, șeful Serviciului de Protecție și Pază al României, nu a depus declarația pe proprie răspundere că nu a încălcat drepturile omului?
