Copilul tău nu suportă să piardă? De ce se întâmplă asta și cum îl înveți să accepte înfrângerea
Un joc de „Nu te supăra, frate!” se poate termina cu tabla răsturnată, piesele împrăștiate pe covor și copilul care plânge de parcă i s-a întâmplat ceva îngrozitor. La fotbal, în curtea școlii, același copil refuză să mai joace după ce echipa lui primește gol. La concursuri, se supără pe colegii care au câștigat, iar când jucați acasă un joc de societate insistă să repetați partida până când obține rezultatul dorit. De ce unii copii acceptă relativ ușor să piardă, în timp ce alții trăiesc fiecare înfrângere ca pe un dezastru? Cât ține de vârstă, cât de temperament și cât de felul în care părinții le vorbesc despre succes și eșec? Și, mai ales, cum poate fi ajutat un copil să devină mai rezistent la frustrare?
Pentru majoritatea adulților, diferența dintre a pierde și a câștiga la un joc de societate e aproape nesemnificativă. Pentru ei, contează plăcerea jocului. În cazul copiilor, însă, rezultatul are o încărcătură mult mai mare, iar faptul că reacționează intens în fața înfrângerii nu trebuie confundat nici cu răsfățul, nici cu lipsa de educație. În spatele comportamentului stau emoții puternice pe care copilul nu le poate pune încă în cuvinte și o dificultate reală de gestionare a trăirilor intense.
Nu toți copiii care reacționează exagerat au aceeași problemă. Unul poate fi copleșit de furie pentru că nu a obținut ce și-a dorit, altul se poate simți umilit în fața prietenilor, iar un al treilea poate interpreta rezultatul ca pe o dovadă că nu este suficient de inteligent sau de priceput.
Psiholoaga Adriana Ancuța Petcu atrage atenția asupra faptului că a pierde fără să te prăbușești emoțional e ceva ce se învață în timp, prin experiențe repatate, în care copilul deprinde o serie de abilități.
Citește continuarea articolului AICI.