Tantrumul, o invenție a parentingului modern? De ce nu făceau copiii crize „pe vremea noastră”?
Tantrumul și parentingul modern: există o legătură de cauzalitate între ele? Cum se face că bunicii jură că nu s-au confruntat cu așa ceva?
Tantrumul și parentingul modern: există o legătură de cauzalitate între ele? Să fie parentingul modern motivul pentru care copiii de acum fac crize de isterie acasă, în magazin, la plajă, în parc? Cum se face că bunicii de acum își dau ochii peste cap când văd o astfel de scenă și pot jura că ei nu au văzut așa ceva când aveau copii? Să fie adevărat că noi, părinții de acum, eram mai supuși, mai obedienți sau, poate, prea speriați de propriii părinți ca să ne permitem astfel de manifestări?
Tantrumul, termen împrumutat din limba engleză, este, de fapt, o criză de furie care, în mod aparent, se petrece din senin, și se manifestă prin plâns necontrolabil, zbatere, chiar violență, și eșec de calmare din partea părinților. Este o descărcare emoțională puternică, în care copiii, de fapt, își plâng emoții pe care nu le înțeleg și nu le știu numi, frici și frustrări pe care nici părinții nu le pot intui de multe ori. Tantrumurile sunt mai puternice de obicei în jurul vârstei de doi ani, însă le vedem deseori și mai târziu.
Cine și de ce face crize de furie?
Nu toți copiii au tantrumuri, însă, cu siguranță, toți, indiferent de perioada în care sunt crescuți, au momente de furie pe care le manifestă în funcție de temperament, de modul în care se raportează părinții la manifestarea emoțiilor și a felului în care ei înșiși își exprimă/reprimă furia.
INTERVIURILE HotNews.ro